Sindromul Stockholm în comuna Oteșani din județul Vâlcea

Niculescu Andi
5 Min Read

Ceea ce face primarul Mircea Oprișor, de peste două decenii cu populația comunei Oteșani, dar mai ales cu salariații primăriei și membrii Consiliului Local,  pare caz de studiu al complexului denumit de psihologi „Sindromul Stockolm”.

„Răpitorul”, adică primarul, a ajuns să fie simpatizat de „ostatici”, adică populația acestei comune.

Toți văd că această localitate este rămasă în urma tuturor din Vâlcea. Că edilul este incapabil, orgolios, dictator. Că și-a ridicat un palat folosind și salariații primăriei sau beneficiarii ajutorului social la muncă, dar nu a făcut nimic pentru localitate.

Funcționarii primăriei merg ca oile la ședințele de Consiliului Local din Căminul cultural și tac. Tac și nu recunosc că folosirea autoturismului primăriei de către primar și mai ales de fiul acestuia, care nu are nicio calitate oficială în primărie, este o infracțiune. Tac și nu spun unde a dus primarul conductele cumpărate pentru amenajarea unor vestiare la stadion. Populația știe că primarul din ticăloșie  când a mutat ședințele de consiliu la ora 10 dimineața ca să nu vină la ele cei ce au un loc de muncă. Și mai ales consilierii știu că nu Mircea Oprișor are dreptul să conducă ședințele, să scoată de pe ordinea de zi punctul diverse pentru a nu fi întrebat nimic de către consilierii pesediști.

Conducerea liberală din Vâlcea știe că primarul este un incompetent în atragere de fonduri europene, un codaș în realizarea de proiecte cu finanțare guvernamentală și un om pus pe propria sa căpătuială.

Mai nou, edilul din Oteșani vrea să interzică accesul localnicilor la ședințele de consiliu dacă aceștia nu depun în prealabil o cerere, complet ilegal ,deoarece ședințele sunt publice prin lege. Ciclu după ciclu electoral prin minciuni, manipulare, avantaje ieftine sau amenințări, „răpitorul” Oprișor a pus mâna pe o populație captivă și a determinat-o să-l  voteze.

În așa hal a ajuns să se identifice cu cei care, în capitala Suediei, luau în 1973  ostatici într-o bancă, ducând apoi la descoperirea acestei afecțiuni psihice, încât, recent, o funcționară ce a fost hărțuită și batjocorită de practicile dictatoriale ale primarului îl întreabă pe liderul consilierilor din opoziție „Măi, Aline, dar ție ce-ți lipsește de te tot iei de primar?”.

Asta în condițiile  în care consilieri PSD aleși anul trecut vor doar transparență, legalitate, respect și mai ales stoparea abuzurilor și furturilor.

Victimele au ajuns să țină cu agresorul, iar procurorii sunt prea preocupați cu alte lucruri.

Măcar cei de la Curtea de Conturi dacă trec prin comuna asta prăfuită și uitată de Dumnezeu ar putea să–i facă câteva imputații financiare acestui personaj de roman psihologic care și-a ridicat un palat în localitatea fără utilități moderne, fără drumuri asfaltate și fără oameni cu sânge în instalație care să-i dea un șut în fund impostorului, măcar figurativ când au loc alegeri.

O teorie care încearcă să explice sindromul Stockholm este teoria disonanței cognitive. Aceasta spune că oamenii în general nu pot sta nefericiți pentru perioade lungi de timp, și când oamenii sunt răpiți pentru o perioadă lungă de timp, o să fie nefericiți pentru toată acea perioadă de timp sau ajung să îi iubească pe răpitori și să se identifice cu ei

N.R. Sindromul Stockholm descrie comportamentul unei victime răpite sau captive care, în timp, începe să își simpatizeze răpitorul. Persoanele captive încep prin a se identifica cu răpitorii, ca un mecanism defensiv. Micile semne de bunătate venite din partea răpitorului sunt amplificate, întrucât într-o situație de captivitate, lipsa perspectivelor este prin definiție imposibilă. Încercările de evadare sunt și ele percepute drept o amenințare, întrucât, într-o tentativă de evadare, există marele risc ca cel răpit să fie afectat și rănit.

Drept consecință, victima devine hiper-vigilentă în privința nevoilor răpitorului și neștiutoare în privința propriilor nevoi. Separarea de răpitor devine tot mai grea pentru victimă, întrucât ar pierde singura relație pozitivă formată – cea cu răpitorul.

Este important de subliniat că aceste simptome apar în condiții de stres emoțional foarte mare. Acest comportament este considerat ca o strategie obișnuită de supraviețuire pentru persoanele care sunt victime ale abuzului inter-personal.

Policlinica Buna Vestire Craiova
Distribuie acest articol