vineri, decembrie 6, 2024

Ultima ora

Sport

Noaptea de Sfântul Andrei, una dintre cele mai bogate în tradiții

Noaptea sfântului Andrei este o noapte magică în care spiritele rele circulă libere, iar lupii vorbesc cu glas de om și spun lucruri înfiorătoare. Cel puțin așa spuneau credințele populare și puține sărbători sunt atât de bogate în superstiții precum ”Sântandreiul”.

Noaptea Strigoilor

În credința populară, noaptea de 29 spre 30 noiembrie era numită Noaptea Strigoilor care era o noapte de spaimă, fiindcă se credea că spiritele morților ies din morminte și se iau la bătaie cu ”strigoii vii” în diverse locuri ”necurate”. Duelurile sângeroase cu limbile de la melițe puteau dura până la cântatul cocoșilor când spațiul se purifică, morții revin în morminte, iar sufletele strigoilor vii revin în trupurile și paturile părăsite fără știința lor. Melița este o unealtă simplă din lemn pentru sfărâmat cânepa.

Cei mai periculoși strigoi erau vârcolacii despre care se credea că ar locui în văzduh, printre nori sau deasupra norilor. Ei erau considerați ”răspunzători” pentru eclipse pentru că ”ar mușca” din Lună sau din Soare și erau alungați prin rugi și mătănii, dar și prin zgomotul produs de bătutul tablei. Iarna se puteau transforma în oameni și puteau să le facă rău celor întâlniți în cale.

Policlinica Buna Vestire Craiova

”Cine n-a citit iarăși Strigoiul lui Coșbuc sau Noaptea Sfântului Andrii de V Alecsandri? Strigoii au anumite timpuri când ies pe pământ și fac și ei petreceri. După credința poporului român ei se adună și petrec în seara de Sf Gheorghe, Înălțarea Domnului și de Sf Andrei”, scrie Gh Ciaușanu în Superstițiile poporului român, potrivit hotnews.ro

Cine a fost Sfântul Andrei

Importanța acestui sfânt în România este atât de mare încât a fost proclamat Ocrotitorul țării noastre. Ziua de 30 noiembrie a devenit o sărbătoare națională și este o zi nelucrătoare în România.

Ziua Sfântului Andrei marchează debutul sezonului sărbătorilor de iarnă, care vor continua cu Sfântul Nicolae, celebrat pe 6 decembrie, şi se vor încheia de Bobotează, pe 6 ianuarie.

Apostolul Andrei era originar din Betsaida și era fratele lui Simon Petru, un alt Apostol important. În timp ce fratele său era căsătorit, Andrei a ales să trăiască în celibat. Amândoi frații erau pescari și respectau cu evlavie poruncile Legii. Andrei a devenit ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul și, când Ioan l-a identificat pe Hristos ca fiind Mesia, Andrei l-a urmat pe Mântuitorul. Datorită faptului că Andrei a fost primul chemat să recunoască că Hristos este Mesia, el a primit supranumele de „primul chemat”.

Conform istoricilor și Sfintei Tradiții, Sfântul Andrei este considerat primul propovăduitor al Evangheliei în rândul strămoșilor noștri daco-romani. Eusebiu de Cezareea, un istoric din secolul al IV-lea, menționează că Andrei a predicat în Pont, Tracia și Scitia. Majoritatea istoricilor identifică Scitia cu Scythia Minor sau Dacia Pontica, care corespunde regiunii Dobrogea de astăzi.

După ce a predicat în România, Sfântul Andrei s-a stabilit în Patras, unde a convertit mulți păgâni, inclusiv pe Egeas, soția guvernatorului. Sfântul Andrei a fost martirizat la Patras. Conform relatărilor, guvernatorul de atunci l-a legat pe Andrei cu frânghii și l-a răstignit pe un măslin în forma unei cruci în X, pentru a-i cauza mai multă suferință. De aceea, crucea Sfântului Apostol Andrei are forma unei X, în conformitate cu poziția în care a fost răstignit, scrie crestinortodox.ro.

Capul Sfântului Apostol Andrei se află în Patras, iar părți din trupul său sunt răspândite în întreaga lume creștină. În România, mai multe lăcașuri sfinte de închinare dețin fragmente din moaștele Sfântului Apostol Andrei.

Acestea pot fi găsite la Mănăstirile Secu, Neamț, Hurezi, Pestera Sfântului Andrei, Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Târgu Neamț, Catedrala Arhiepiscopală din Galați și Biserica „Sfântul Apostol Andrei” din Oradea.

Sfântul Apostol Andrei este unul dintre cei mai importanți sfinți pentru Biserica Ortodoxă Română și pentru poporul român. Prin sărbătorirea lui, ne amintim de contribuția sa la răspândirea credinței creștine în țara noastră și ne rugăm pentru ocrotirea și binecuvântarea României.

Tradiții, obiceiuri și superstiții în noaptea de Sf. Andrei

Sărbătoarea Sfântului Andrei este însoțită de numeroase tradiții și superstiții, care au rădăcini adânci în credința populară românească. Printre acestea se regăsesc obiceiuri cu însemnătate religioasă, dar și unele preluate din sărbători mai vechi, precum Dionisiacele Câmpenești ale tracilor sau Saturnaliile românilor.

Ziua Sfântului Andrei se cheamă şi Ziua lupului sau Gadinetul şchiop. Se ştie ce a simbolizat lupul pentru daci, dacă însuşi steagul lor avea înfăţişarea unui balaur cu cap de lup. Se credea şi încă se mai susține şi acum că, în ziua de 30 noiembrie lupul devine mai sprinten, îşi poate îndoi gâtul ţeapăn şi nimic nu scapă dinaintea lui. De aici şi credinţă că „îşi vede lupul coadă”.

Se spune că lupii pot vorbi, iar cel care îi aude va muri

În ziua de Sfântul Andrei, în satele din diferite zone ale țării, oamenii au obiceiul de a nu mătura și de a nu arunca nimic afară, pentru a nu fi mâncați vitele de către lupi. Se spune că în această noapte, lupii se adună și pot vorbi, iar cel care îi aude va muri. Așadar, ajunul de Sfântul Andrei este considerat un moment în care bariera dintre lumea văzută și cea nevăzută se ridică, oferind ocazia de a obține informații despre anul care vine.

Se spune că ies strigoii

În Bucovina, se crede că în această noapte „umblă strigoii” pentru a fura „mana vacilor”, „mințile oamenilor” și „rodul livezilor”. Apariția celor doi sfinți-moși, Moș Andrei și Moș Nicolae, precum și începutul iernii și mișcarea haitelor de lupi, sunt semne evidente ale îmbătrânirii și degradării timpului calendaristic. Ordinea se deteriorează neîncetat, iar în noaptea de 29 spre 30 noiembrie, de Sfântul Andrei, spiritele morților se ridică din morminte.

Această noapte este cunoscută și sub numele de „Noaptea Strigoilor”, fiind considerată o stare simbolică de haos, cea de dinaintea creației. Spiritele morților ies din morminte, iar strigoii devin foarte periculoși pentru cei vii. Ei pot lua viața rudelor apropiate, pot aduce boli, grindină și alte suferințe. Strigoii călătoresc pe pământ și pe ape, scoțând sunete înfricoșătoare.

În unele părți, se crede că strigoii iau coasele și măturile pe care le găsesc prin curțile oamenilor și le duc la hotare, unde se bat cu ele. Femeile au grijă să nu lase astfel de obiecte în afara casei. Se mai spune că strigoii dansează pe marginea drumurilor până la cântatul cocoșilor.

Babele sau oamenii-strigoi, înainte de a ieşi din casă pe horn, se ung pe tălpi cu untură. Adeseori ei trag şi clopotele pe la biserica. Când nu au cu cine să se războiască, se duc pe la casele oamenilor, dar toate gospodinele au luat măsuri de apărare: au mâncat usturoi, s-au uns pe frunte, pe piept, pe spate şi la încheieturile trupului.

Au uns ferestrele, uşile, hornurile, scările, clanţele uşilor, boii şi vacile la coarne, cleştele, lada şi toporul. Pe alocuri, usturoiul este tăvălit mai întâi prin funingine. Unii astupă şi hornul sobei.

Dacă strigoii nu găsesc nici un loc pe unde să între în casă, atunci caută să-i cheme afară pe cei dinăuntru. Strigoiul vine şi strigă la fereastră: „Ai mâncat usturoi?”. Dacă omul răspunde, îl muteşte; iar dacă tace, se duce în treaba să şi încearcă pe la cei care n-au mâncat usturoi.

Fetele pot visa tânărul cu care se mărită

În noaptea Sfântului Andrei, fetele necăsătorite au obiceiul de a face diverse acte de divinație pentru a-și afla viitorul în dragoste. Unul dintre cele mai cunoscute obiceiuri este prepararea „turtei lui Andrei”.

Această turtă specială se face din făină de grâu, apă și sare. Fetele care doresc să-și vadă alesul în vis trebuie să mănânce această turtă înainte de culcare. Dacă se vor mărita în anul următor, li se va arăta în vis viitorul soț, oferindu-le apă pentru a-și potoli setea.

Fetele măsoară nouă ceşcuţe cu apă pline, şi le toarnă într-o strachină, care se pune sub icoană. A două zi, în zori, se măsoară din nou, cu aceeaşi ceşcuţă, apă din strachină. Dacă va mai rămâne pe fundul străchinii apă, fie şi câteva picături, atunci vor avea noroc; dimpotrivă, dacă ultima ceşcuţă va rămâne neumpluta cum trebuie, atunci nu vor avea noroc şi nu se vor mărită.

În noaptea de Sf. Andrei, că să-şi viziteze ursitul, faţă îşi pune sub cap 41 de boabe de grâu şi dacă visează că-i ia cineva grâul, se va mărita.

Metoda oglinzilor

Un alt obicei popular în noaptea Sfântului Andrei este „metoda oglinzilor”. Fetele necăsătorite trebuie să se dezbrace până la brâu și să-și despletească părul. Apoi, trebuie să se așeze între patru oglinzi dispuse paralel, ținând câte o lumânare în fiecare mână. Prin rugăciunea către Sfântul Andrei, ele cer ajutor în dragoste și să le fie arătat chipul viitorului soț. Se spune că în oglinda din spate vor vedea secvențe din viitor și chipul celui care le va fi soț.

Metoda paharului cu apă

Conform unei alte superstiții, imaginea viitorului soț poate apărea într-un pahar cu apă amplasat în cenușă. Fetele trebuie să arunce în pahar o verighetă sfințită de preot în timpul cununiei. Cu o lumânare în fiecare mână, ele trebuie să privească în paharul cu apă. Se spune că în mijlocul verighetei din apă se va reflecta imaginea celui care le va dărui o verighetă.

Coborârea lumânării în fântână

Un alt obicei vechi presupune coborârea unei lumânări aprinse într-o fântână. Lumânarea trebuie să fie sfințită, preferabil cea adusă acasă de Paște. Lumânarea trebuie coborâtă în fântână până la nivelul apei, iar fetele invocă ajutorul Sfântului Andrei pentru a le lăsa să vadă imaginea viitorului soț reflectată pe suprafața apei.

Firicelul de busuioc pus sub pernă

Se spune că fetele necăsătorite își pot visa alesul în noaptea Sfântului Andrei dacă ascund un firicel de busuioc sfințit sub pernă înainte de a adormi.

Toate obiectele tăioase trebuie legate cu sfoară şi puse bine

În ajunul sărbătorii de Sf. Andrei este momentul propice în care găzdoaiele pot proteja gospodăria şi animalele în faţă fiarelor de pădure. Pentru a reuşi acest lucru tradiţia spune că toate obiectele tăioase trebuie legate cu sfoară şi puse bine, să nu poată fi găsite în ziua sărbătorii.

Toate muncile bucătăriei, începând de la tăiatul pâinii şi până la gătitul mancaurilor, trebuie terminate înainte de miezul nopţii.

Pieptenele vine, de asemenea, cA obiect interzis de Sf. Andrei, aşa că toate coafurile vor fi făcute în ajun. Timpul este limitat, iar femeile trebuie să fie pieptănate pentru a două zi înainte de miezul nopţii.

Dintîi pieptenelui are echivalent simbolistic cu ghearele sălbăticiunilor şi de aceea trebuie pus sub sfoară, bine legat lângă celelalte obiecte casnice tăioase.

Toate aceste obiceiuri funcţionează cu folos în satele din Maramureş iar oamenii spun că au fost şi verificate de-a lungul sutelor de ani.

Tradiția grâului pus la încolțit

Sfântul Andrei este una dintre cele mai importante sărbători din calendarul creștin-ortodox, iar o tradiție populară asociată cu această zi este pusul grâului la încolțit. Această practică are o semnificație profundă în cultura românească și este însoțită de diverse obiceiuri și credințe.

Există mai multe variante în ceea ce privește momentul potrivit pentru a pune grâul la încolțit. În mod tradițional, acest obicei se desfășoară în seara de 29 noiembrie, în ajunul sărbătorii Sfântului Andrei. Cu toate acestea, există și persoane care preferă să înceapă procesul în dimineața zilei de 30 noiembrie sau chiar în seara zilei în care este sărbătorit protectorul României.

Cum se pune grâul la încolțit

Există mai multe modalități de a pune grâul la încolțit, iar fiecare membru al familiei poate avea propriul său vas cu grâu. Una dintre variantele populare este utilizarea vatei. În acest caz, se ia un recipient de plastic sau un vas în care se pune un strat de vată umedă, peste care se așează boabele de grâu și se adaugă puțină apă.

O altă opțiune este să folosiți pământ. Dacă nu aveți un ghiveci la îndemână, puteți utiliza orice recipient potrivit. Începeți prin a pune un strat de pământ, apoi așezați boabele de grâu și adăugați un strat subțire de pământ deasupra lor. Nu uitați să udați puțin pământul.

O variantă mai recentă este să puneți grâul la încolțit într-un burete. Pentru aceasta, aveți nevoie de un burete de vase nou, de preferat fără partea abrazivă. Bureții pot fi tăiați în diverse forme, iar în zonele tăiate se pun boabele de grâu. Apoi, se adaugă apă în cantitate suficientă pentru a îmbiba buretele. După aceea, buretele se pune într-o caserolă pentru a crea un mediu propice pentru încolțire.

Indiferent de metoda aleasă, este important să așezați recipientul cu grâu într-un loc luminos, de obicei pe pervaz. De asemenea, este esențial să nu mișcați boabele de grâu după ce au încolțit, deoarece acest lucru poate duce la ruperea germenilor.

Fetele împart usturoi între ele

Tot în seară de 29 noiembrie, se adună la o casă mai mulţi flăcăi şi fete. Pe o masă, ei pun mai multe căciuli de usturoi, împrejmuite cu tămâie, smirnă şi câteva lumânări de la Paşti aprinse. Pun apoi pe masă diferite feluri de mâncare, mănâncă, vorbesc şi rad în toată voia bună, până când apar zorii zilei.

Fetele îşi împart între ele usturoiul, pe care îl duc a două zi la biserica, pentru a-l sfinţi preotul.Acest usturoi se pune pe policioară la icoane, fiind bun de făcut de dragoste.

În alte zone din ţară noastră, păzitul usturoiului se face în felul următor:

Într-o casă de gospodar se strâng 10-12 fete, având fiecare fată câte o pâine, trei căpăţâni de usturoi, un fir de busuioc, legate cu o aţă roşie şi o sticlă de rachiu. Aceste lucruri se pun pe o masă, într-un colţ al casei, şi se acoperă cu o broboadă roşie. Lângă lucruri, pe masă, stă un sfeşnic c-o lumânare aprinsă, care arde de cu seară şi până în ziua.

Lângă masă, una în dreapta şi una în stânga, stau de straja două babe, care bagă bine de seama că să nu se fure din lucruri, ori să nu pună cineva mâna pe ele. Ele stau acolo neclintite până dimineaţă. La această petrecere, vin şi băieţi cu lăutari. Se cânta şi se petrece până în zori.

Când s-a făcut ziua, hora este jucată afară. Un flăcău joacă în mijlocul horei toate lucrurile fetelor, păzite de bătrâne. După joc, fetele îşi iau lucrurile şi le împart flăcăilor. Pâinea se mănâncă, rachiul se bea, usturoiul se păstrează de leac.

Când vitele-s bolnave, li se da mujdei în borş ori vin şi le trece. Dacă se fură din usturoi, nu-i bine deloc: fetei nu-i va mai merge bine. Usturoiul păzit este semănat primăvară. Dacă pleci la drum lung, să iei puţin usturoi cu ţine.

Semnificația grâului de Sfântul Andrei

În tradiția românească, grâul are o semnificație profundă și este asociat cu belșugul și prosperitatea familiei. De aceea, în noaptea de Revelion, fiecare persoană își verifică grâul pus la încolțit de Sfântul Andrei pentru a afla cum îi va merge în anul nou. Dacă grâul este des și înalt, se crede că persoana va avea parte de noroc și împliniri în anul următor.

De asemenea, grâul este considerat a fi un aducător de noroc în dragoste. Potrivit tradiției, fetele care doresc să-și viseze alesul trebuie să pună la încolțit exact 41 de boabe de grâu. Se crede că acest gest va atrage ursitul în vis și că fetele vor avea ocazia să vadă chipul viitorului partener de viață.

În unele regiuni ale țării, fetele se îngrijesc de firele de grâu care au început să crească, pieptănându-le cu grijă. Se crede că acest gest va aduce frumusețe și densitate părului lor.

Politica