Sărbătoarea de Sfântul Dumitru sau Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir – așa cum mai este cunoscută – reprezintă cel mai important eveniment religios al toamnei. Se spune că odată cu această zi începe iarna.
În fiecare an pe 26 octombrie, creştinii îl prăznuiesc pe Sf. Mucenic Dumitru. Este ziua în care, în tradiţia populară se spune că se usucă toate plantele şi căldura intră în pământ, făcând loc anotimpului friguros.
În Ajunul sărbătorii, în satele românești se aprind focuri mari, focurile lui Sâmedru, peste care sar copiii pentru a fi sănătoşi tot anul. Tradiția populară spune că focul alungă fiarele. După ce acesta este stins, ţăranii aruncă un cărbune în grădină ca aceasta să primească putere de a rodi, scrie adevarul.ro
Focul are rol purificator şi protector, apărând împotriva relelor, necazurilor şi ţinând la distanţă fiarele codrilor. Se crede totodată că şi morţii vin să se încălzească la aceste focuri. În acelaşi timp, focul este menit să apere copiii care dănţuiesc în jurul lui sau sar peste el când văpaia se domoleşte. Cei tineri sar peste foc, chiuie şi joacă, în speranţa că se vor căsători în curând. În gospodăriile autohtone, femeile au datoria de a împărţi copiilor fructe uscate, mere, nuci, covrigi, iar în biserici se ţin slujbe speciale.
Conform scrierilor teologice, Sfântul Dumitru este considerat şi patronul păstorilor. Este ziua în care ciobanii află cum va fi iarna. Aceştia îşi pun cojocul în mijlocul oilor şi aşteaptă să vadă ce oaie se va aşeza pe el. Dacă se va culca o oaie neagră, iarna va fi bună, iar dacă se va culca o oaie albă, iarna va fi aspră.
În această zi de mare sărbătoare, marcată cu cruce roșie în calendar, există anumite lucruri care sunt strict interzise, dacă vrei să-ți meargă bine. Se spune că de sărbătoarea Sfântului Dumitru nu este bine să lucrezi, altfel vei avea necazuri. De asemenea, nu este bine să te cerți cu cineva sau să te superi. Totodată, nu se coase, nu se tricotează, nu se spală și nici nu se mătură gospodăria.
Tradiția mai spune că de sărbătoarea Sfântului Dumitru nu ai voie să te zgârcești la bani sau la alimente. Nu ai voie să refuzi săracii și nu trebuie să treacă ziua fără să faci o faptă de milostenie.
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie este cinstit pe data de 26 octombrie. A trăit în timpul împăraţilor Diocleţian (284-305) şi Maximian (286-305). Din viaţa sa, înscrisă în Sinaxare, aflăm că a fost fiul prefectului din Tesalonic. Datorită calităţilor sale este numit după moartea tatălui său, guvernator al Tesalonicului. Ţinând seama de faptul că Dimitrie nu a ascuns că este creştin, a fost întemniţat. În vremea aceea, creştinii erau trimişi ca pedeapsă să lupte cu gladiatorii.
În aceste lupte, creştinii erau victime sigure. Potrivit tradiţiei, Nestor, un tânăr creştin, cere binecuvântarea de la Sfântul Dimitrie să-l omoare pe Lie, gladiatorul favorit al împăratului, pentru a pune capăt luptelor sângeroase. Dimitrie îl va însemna cu semnul sfintei cruci pe frunte şi îi va spune: „Du-te şi pe Lie îl vei birui, iar pe Hristos îl vei mărturisi”. Prin rugăciunile Sfântului Dimitrie, Nestor reuşeşte să-l străpungă cu lancea pe Lie. La finalul acestei lupte, împăratul Maximian porunceşte ca lui Nestor să i se taie capul, iar Dimitrie să fie străpuns cu suliţele. Din trupul lui Dimitrie nu a curs sânge, ci mir tămăduitor de boli.
Sfântul Dimitrie cel Nou sau Basarabov a fost un pustnic care a trăit la sud de Dunăre în secolul 13, conform surselor româneşti, sau în secolul 17, conform celor bulgăreşti. El este sărbătorit la 27 octombrie.
Sfântul Dimitrie cel Nou a fost un păstor din satul Basarabovo, iar ulterior a îmbrățișat haina monahală. Locul de asceză a fost lângă albia unui râu, într-o mică grotă. A devenit ulterior sfânt, după ce localnici au adus mărturii că s-au întâmplat multe miracole şi vindecări în acea zonă.
Generalul Peter Saltikov a luat moaştele sfântului Dimitrie cel Nou în timpul unei campanii din secolul al 18-lea, în războiul cu Imperiul Otoman şi le-a trimis spre Rusia. Negustorul aromân Hagi Dimitrie şi mitropolitul Grigore de la București, care aveau un mare respect faţă de sfânt, au reuşit să negocieze cu Saltikov şi să păstreze moaştele sfântului Dimitrie cel Nou la Bucureşti, în 1775.
Moaştele acestuia au fost scoase spre cinstire în timpul epidemiilor de ciumă şi holeră din 1815 şi 1830 de domnitorii Caragea şi Ghica.
În 1955 Biserica a decis generalizarea cultului.