ADN-ul uman poate fi recoltat, în acest moment, din aer, din urmele lăsate de pași în nisip, sau din râuri și oceane, spun cercetătorii americani. Este o metodă care poate fi utilă pentru găsirea persoanelor dispărute sau în anchetele polițienești, dar care ridică și semne de întrebare privind dreptul la intimitate.
Cercetătorii de la Universitatea din Florida au început să folosească inițial o metodă de colectare a ADN-ului din mediul înconjurător în cadrul unui studiu privind sănătatea țestoaselor marine verzi, o specie vulnerabilă la cancere virale.
Aceștia au colectat mostre de nisip din locurile în care țestoasele au lăsat urme, dar și din ocean și din râurile din apropiere de laboratorul lor. Spre surpriza lor, pe lângă ADN-ul țestoaselor, aceștia au descoperit că printre mostre se amestecase și ADN uman. Atunci au luat decizia de face un studiu separat pentru a stabili cât de ușor poate fi colectat ADN-ul uman din mediul înconjurător, scrie digi24.ro care citează CNN.
Patru voluntari au fost puși să se plimbe pe plajă, iar din urmele lăsate de aceștia cercetătorii au putut să recupereze ADN și să facă secvențierea genetică. Apoi, cercetătorii au luat mostre de umezeală din aer dintr-o clinică veterinară, cu acordul celor șase angajați de acolo.
Dintr-o încăpere de 26 de metri pătrați, oamenii de știință au colectat ADN de la oameni, animale, dar și de la mai multe tipuri de virusuri. Aceștia au luat și mostre de apă din râuri din Florida și Irlanda, de unde au putut recupera, de asemenea, ADN uman.
Din secvențierea genetică făcută pe aceste mostre, cercetătorii au putut stabili originea europeană sau sud-americană a persoanelor al căror ADN l-au studiat și anumite boli de care aceștia sufereau, precum autismul, diabetul, afecțiuni oftalmologice, cancer și afecțiuni cardiace.
„Am recuperat atât secvențe din genomul nuclear, cât și ADN mitocondrial, ceea ce înseamnă că putem determina foarte ușor dacă este vorba despre un bărbat sau o femeie”, a declarat profesorul David Duffy, de la Universitatea din Florida. „Folosind genomul mitocondrial le putem cerceta și originea”, a adăugat el.
Totuși, cercetătorii atrag atenția că posibilitatea de a colecta cu atâta ușurință ADN-ul uman din mediul înconjurător ridică și serioase probleme de ordin etic.
„Toate aceste date foarte personale legate de originea și sănătatea oamenilor sunt disponibile în mediul înconjurător. Pur și simplu plutesc în aer”, spune profesorul David Duffy.
Matthias Wienroth, un specialist în problemele etice ale geneticii de la universitatea britanică Northumbria, spune că cercetătorii din Florida au luat „aspectele etice ale muncii lor în serios” și au „identificat problemele cheie care pot decurge din cercetarea lor”.
„Este important să avem autonomie personală, demnitate și dreptul de a decide asupra datelor noastre personale. Dar acest lucru este dificil când nu poți cere permisiunea celui căruia i-ai colectat ADN-ul din mediul înconjurător, pentru că nu ai cum să nu lași în mediul înconjurător urme de ADN prin piele, păr sau prin respirație”, a spus Matthias Wienroth.
„O problemă cheie este că astfel de ADN găsit întâmplător ar putea ajunge în baze de date unde poate fi comparat cu alte baze de date genetice, ceea ce subminează ideea de consimțământ și confidențialitate”, a adăugat el.
La rândul său, Yves Moreau, profesor la Universitatea Leuven din Belgia, specializat în genetică și inteligență artificială, spune că deși este posibil de imaginat un scenariu în care „o mafie sau o dictatură ar putea depista martori aflați sub protecție sau refugiați politici” folosind mostre de ADN colectate din apele reziduale, acesta râmâne, totuși, „puțin exagerat”.
„Avem nevoie de o discuție politică referitoare la intimitate în spațiul public, în special când vine vorba de ADN. Nu avem cum să nu lăsăm ADN în urmă în spațiul public”, spune Yves Moreau.
„Totuși nu ar trebui să intrăm în panică în așa măsură încât să facem ca cercetarea științifică să se oprească. Este un echilibru fin care trebuie găsit”, a adăugat el.
Foto: pixabay
