Intrarea mea în rândul lumii, adică în viaţa reală, ca student şi profesor, salariat şi „şef” în instituţii importante ale României, jurnalist şi scriitor, toate în paralel, mereu, de neînţeles pentru unii – „nu se poate domne, nu se poate să fii student, „șef” la Poştă, ziarist şi scriitor, conf. legitimaţiilor, îmi zicea un poliţist prin Bucureşti, care mă băgase în dubă după o razie, fiindcă mă plimbam, romantic, c-o brunetă pe care n-am uitat-o nici azi, s-a petrecut sub semnul „secretarelor” instituţiilor respective.
La Universitatea din Craiova, D-na Terpu a fost sora şi mama noastră, studenţii de la Filologie, unde am avut norocul să „învăţ carte” şi să fiu acceptat, şi ca poet şi jurnalist, în jurul unor profesori de excepţie – Al. Piru, Pucu Negrici, Marin Beşteliu, C-tin Popescu, Tavi Lohon,… . Universitatea din Craiova este un TEMPLU al Învăţământului şi Culturii în care, toată viaţa mea, am păşit şi păşesc, cu respect, din studenţia mea şi a fiicei mele, până în zilele de azi şi de mâine, permanent, atât pentru că aici ne-am format ca oameni, cât, mai ales, că ne-au ajutat SĂ FIM.
Prin vara lui `89, secretarul de partid al DJPTC Dolj îmi zice: tovarăşu Mihai, nu mai poţi fi „şef” la noi fiindcă nu eşti membru de partid. Păi de ce nu mă faceţi? Fiindcă eşti intelectual… Mă suii în tren şi ajunsei la „tovarăşa…”. Secretara, şi „securista”, o brunetă cu ochi albaştri, îmi zice: tovarăşa a zis că vă primeşte după ce vă odihniţi o oră, beţi o cafea şi mâncaţi un pic, dar azi n-avem decât mâncare de post… . Tovarăşa mi-a zis scurt: du-te la Craiova şi spune-i primului secretar că e un tâmpit… bineînţeles că nu m-am dus la prim secretar (Ion-Traian Ştefănescu), dar m-aștepta la poartă tov. B.
Toată viaţa profesională de „şef” la Poşta Română, Rodipet, Zircon media, Rodipres, New Media Point, mi-am petrecut-o cu secretarele primarilor, președinților de Consilii judeţene sau ale altor instituţii esenţiale ale statului, întâlnirile cu „şefii” fiind doar protocolare, să mai vorbim de una, de alta, fiindcă rezolvaseră secretarele noastre înainte. La orice instituţie din lume „secretara” e totul.
Am amintiri frumoase (unele hazlii) cu secretare.
Ileana D, secretara DJPTC Dolj voia să se mute cu locuinţa. Bine, îi zic, fă o cerere s-o aprobe tov. director (eu eram doar „șef” cu viza). Greşeşte cererea când zice că vrea 3 zile „să mă mut”, directorul zice mucalit: doamna Ileana, chiar trei zile! A fost un haz atunci…!
Deunăzi, adică joi, 11 august, anul de graţie 2022, secolul XXI, în acest templu al comunităţii, Primăria Craiova, „o secretară”, nu ştiu cum o cheamă şi cum a ajuns acolo, ne-a făcut, pe mine, ca preşedinte, şi pe administratorul Asociaţiei de proprietari nr. 15 1 Mai, (probabil efectul caniculei asupra unei „muieri” care „e depăşită” de „foncţie”) să trăim un sfert de oră între sublim şi ridicol, chemând „gardianul” – un dobitoc prost crescut, să ne dea afară ca pe nişte infractori. De ce, nu ştim nici acum, că doar venisem în primărie la chemarea celor de la „Fonduri europene”, să depunem documente importante pentru comunitate. Şi dacă prostia ei e clară şi crasă, şi-nţeleg, nu-nţeleg de unde „ambâţul” de a ne da afară din „primăria ei”, chemând la ordin un gealat al Poliţiei locale, prost crescut primitiv, alt „stăpân” al Primăriei, gealat pe care mă mir că Dl. Dir. Mateescu îl mai ţine în „foncţia” de „zmeu” al Primăriei, pe care-o crede a lui, deşi e a craiovenilor. Asemenea „exemplare umane” abia coborâte din copaci n-au ce căuta să facă legea în Primăria craiovenilor. Eu am comunicat conducerii Primăriei şi Poliției locale că, atâta timp cât asemenea specimene mă lasă sau nu să intru în primărie în raport de ce-i duce mintea lor puţină şi lipsa celor şapte ani de-acasă, nu mai calc prin Primărie, deşi, cel puţin ca Preşedinte al Asociaţiei de proprietari, sunt sub autoritatea Primarului, iar ca administrator al SC New Media, care are contract de presă cu Primăria, ca scriitor şi jurnalist, nu mi-am închipuit în viaţa mea că voi fi dat afară ca un infractor, cu jigniri şi urlete, din Primăria cu care am colaborat o viaţă, de doi bolnavi de boala „caree”. Nu ştiu dacă să-i dau în judecată şi pentru daune morale. Probabil că-mi va trece supărarea în zilele următoare dacă Primăria şi Poliţia locală iau măsurile cuvenite cu aceşti ipochimeni.
