Am tot zis că nu mai scriu despre „nebunia omenească” de început de secol XXI, dar nu mă pot opri, când văd pe televizii, „cocoane” dându-şi cu părerea cum că vinovat de război e Zelinsky, că…, scuze, Călinescu avea o expresie: „Bărbatul e dator să creeze, femeia să procreezeee”! Ce le mână pe ele-n luptă, nu ştiu. Probabil că „rusofonii” – şi nu numai, de la noi, sunt urmaşii genetici ai violatorilor din perioada 1944-1962 ai „marii armate eliberatoare” care a uitat să mai plece vreo 18 ani din România, iar din celelalte teritorii româneşti, nici azi. Ştiu însă că „Adevărul” despre ce ni se-ntâmplă îl găsim doar în CULTURĂ.
Iată ce spun Oameni de cultură ruşi (şi sunt mulţi ca ei) despre „poporul rus”, apărat cu sârg de „neşte dobitoci”, vorba prof. meu Al. Piru (discipol Călinescian):
Mihail Saltîkov-Șcedrin – „Dacă aș adormi, trezindu-mă după o sută de ani, și m-ar întreba cineva ce se întâmplă în Rusia, aș răspunde fără sa clipesc: beție și jafuri”
Aleksei Tolstoi – „Moscovia – Taiga ruso-mongolă, sălbatică, întinsoare a jafului”
F. M. Dostoievski – „Nație ce cutreieră prin Europa și caută ce să mai distrugă, să facă praf, pur și simplu, totul. Din batjocură”
Mihail Bulgakov – „Nu suntem un popor, ci vite, șobolani, hoardă sălbatică de ticăloși și ucigași”
Maxim Gorki – „Cel mai important semn de izbândă al poporului rus este cruzimea sa plină de sadism”
Serghei Aksakov – „Ah, cât de greu e să trăiești în Rusia, în acest centru plin de putoarea dezmățului trupesc și moral, loc al răutății, minciunii și ticăloșiilor”
Ivan S. Turgheniev – „Rusul este cel mai mare și mai obraznic mincinos din întreaga lume”
Ivan C. Șmeliov (gânditor ortodox) – „Un popor care urăște libertatea, adoră sclavia, iubește lanțurile la mâini și la picioare, întinat trupește și moralicește… pregătit în orice moment să murdărească totul și peste tot”
Aleksandr Pușkin – „Neam indiferent față de cea mai mică îndatorire a sa, la cea mai măruntă dreptate, la cel mai neînsemnat adevăr, popor care nu recunoaște demnitatea omului, nu recunoaște, în general, nici libertatea omenească, nici gândirea liberă… Vai, cât de scorțoasă este limba rusă!”
Vasili Rozanov – „Nu suntem o națiune, ci un iad nebun”.
Alexandr Blok – „Sufletul rus chinuit n-are putere să respire și nu trebuie să zboare”.
Zinaida Ghippius (poetă antibolșevică) – „Rusia, un imens spital psihiatric”. (sursa: timpul.md). Putin e „fiul” unui asemenea popor. Ce să vorbeşti şi ce să taci?
Cum spuneam în editorialul de mai deunăzi, Putin, despotul clasic, dar paranoic (niciun despot ori dictator – poate Hitler, n-a distrus popoare ca să stăpânească ţări/suprafeţe, dimpotrivă), e pe val în „mulţimea/masele euroasiatice preistorice, şi sub val în alte mulţimi/mase, cele occidentale. De fapt de aici pleacă totul (adică nebunia planetară), încă din Antichitate, de la cele două „doctrine” total diferite ale popoarelor, ambele fiind Himere, nerealiste, doctrinele fiind calea către „libertate şi democraţie” – libertatea şi democraţia nefiind, teoretic, niciodată egale cu democraţia şi libertatea „de pe teren”. Încă de la antici „teoretizam”, dar în viaţa reală, era invers, „o ciocnire a civilizaţiilor”. Teoria despre Libertate şi democraţie a lui Marx și Engels, pusă în practică de Lenin a adus pe lume Comunismul şi „liderii totalitari” care voiau impunerea „egalităţii în drepturi” pentru toţi, dar nu se poate, cum nu se poate nici ca, scuze, „capitaliştii să sugă sângele poporului”. Şi de aici formarea „blocurilor” umane, comunism şi capitalism. Dacă facem un calcul din memorie aflăm că euro-asiaticii, ca populaţii, suprafeţe şi economii, depăşesc cu mult „hulitul occident”, adică Europa+America, pe plus la „ideologie” de secol XXI, adică de democraţie şi libertate umană, „cuiul” din „ideologia preistorică” a „euro-asiei”, la fel de preistorice, care-a renunţat la „cuceriri de alte lumi” din Univers – Luna, Marte,…, pentru nişte cuceriri criminale de „petice” de lumi locale vecine locuite de oameni care nu vor să se numească „ruşi”, „federali ruşi”, cu niciun chip. Mi-aduc aminte de o lozincă auzită obsesiv în copilărie: „Stalin şi poporul rus/ libertate ne-au adus”! Ce libertate ne-au adus nu ştiu nici acum, dar ştiu, şi ştiţi şi voi, că ne-au luat şi pielea de pe noi, ca daune de război, din `45 până-n `60 şi, adică vreo douăzeci de ani, plus Basarabia, plus Tezaurul, plus…, de-am ajuns, vorba lui Iorga (știţi care Iorga), singura Ţară de pe Planeta Pământ care se învecinează doar cu Ţări Româneşti la Nord, Sud, Est, Vest, mai puţin Marea Neagră, pe care-o luară zilele astea, cum ştiţi. E dureros să observăm, în plin Război Mondial – al treilea (asta e, să recunoaştem), că mulţi români, din prostie, necunoaştere, ori „alte enterese”, sabotează, ăsta e termenul real, (de)mersul nostru pro-European, pro NATO şi pro America. Iartă-i Doamne că nu ştiu ce fac, ei, „credincioşii de ocazie”! Aşa că, despre Putin, numai bine, dar nu cred că se va face.
Poporul rus, rămâne o „stafie a Istoriei”, pe care Lenin l-a scos din feudalism în rândul Lumii, la „Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie – sărbătorită plenar în copilăria mea, pe 7 Noiembrie”. Dar el, poporul rus, „marele popor rus”, a rămas, mental şi comportamental, tot în feudalismul primitiv, căci n-a înţeles (n-o fi citit-o!) nimic din Marea literatură rusă, pe care-o folosesc „idioţii politici” (nici ei n-au citit-o, sunt sigur – nici măcar Putin). Oricât am vrea să fim „diplomaţi”, nu se poate, deşi, o scuză ar fi că popoarele sunt ceea ce fac conducătorii din ele. Dar la „marele popor rus” nu e aplicabilă zicerea asta, pen` că e un „popor istoric”. Revenim.
