Conecteaza-te cu noi

Actualitate

Raită prin viață. Despre noi – Ne făcurăm frate cu dracu…, vai nouă! (2)

Publicat

pe

„… Sunt puse ţările la zid,/ Democraţia e un vid,/ Sub echilibrul pururi frânt,/ Se-aruncă-n lume maladii,/ Popoarele spre-a se rări,/ Că-s prea mulţi oameni pe pământ” – Adrian Păunescu.

Citez dintr-un Editorial anterior din Jurnalul Olteniei, ziceam înainte de sărbători: „Fantastică evoluție! Viitor de AUR ţara noastră are…..!”. Impotenţa politico-administrativă a „elitei” ne-a adus la un pas ca, după înfăptuirea „restauraţiei FSN (Frontul Salvării Naționale)”, să mai facem doar „ultimul pas”, întoarcerea la comunism, la forma sa, foarte corectă teoretic, dar himerică practic, socialismul utopic, neagreat de „lumea largă” din motive de „enterese libertine”, dar visat obsedant de români…
Populaţie genetic naivă, care n-a învăţat nimic din Istorie, că învăţatul e greu, facem pe dracu în patru şi, fiindcă atât ne duce mintea mioritică, ne-ntoarcem de unde am plecat. Să facem o precizare necesară: Suntem naivi, dar nu proşti, deşi am scris, şi-mi cer scuze, că, scuze, chiar suntem proştii Planetei Pământ. Dintotdeauna am avut, şi avem încă, în toate domeniile vieţii, dar chiar în toate, „pionieri”, adică cei mai buni, care au făcut ceva pentru Omenire. Nu mă apuc eu, acum, aici, să dau exemple, le ştiţi şi voi. Iar ca „popor”, suntem „un tezaur de înţelepciune”, dovadă „proverbele” şi „bancurile”, şi „dorul”, cu sensurile lui unice în lume (mă dor Doamne, când mi-e dor…), şi spusele lui Herodot, anticul: „Pe culmea cea mai înaltă a munţilor Carpaţi, se întinde o ţară mândră şi binecuvântată între toate ţările semănate de Domnul pre pământ” – N. Bălcescu.

Şansa noastră de supraviețuire a locuitorilor acestei „porţi energetice de rai”, de odinioară, se regăseşte în nealterarea spiritului Zamolxian încă neîntinat de filozofiile noii ere mondiale promovate de culturile străine care îşi doresc întinarea fiinţei OM, ba chiar împuţinarea lui, culturi care au năvălit asupra noastră de-a lungul vremurilor, până-n ziua de azi. … Traco-geto-dacul este domol, docil, dar nu este prost, ştie dar rabdă, dar când se trezeşte doboară munţii şi apoi îi pune la loc acolo unde ştie el că le este bine. „Geto-dacii sunt cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci. Respect dacilor!”, mai zice Herodot, anticul. Partea rea a „traco-daco-geţilor-români este că, împrăştiaţi de Istorie în toată Lumea, nu mai sunt un „Popor”, ci o „populaţie” sacrificată, cu cinism, de „globalismul recent”. Bănuiesc că vreun „fruntaş” partinic, probabil roman (aitistul), sau rareş (oportunistul), vreun „bărbat politic şi de stat”, în niciun caz câţu, simion, sau şoşoacă, scuze, că ăştia nu ştiu să citească nici cifre, darămite „poporul”, au citit vreo culegere de „Proverbe româneşţi”, şi l-a găsit pe ăsta: „Fă-te frate cu dracu, până treci puntea”. Şi se făcură fraţi „de coaliţie” cu psd (de sorginte comunistă), şi udmr (de hun(or) sorginte, migratorii politicii carpato-danubiano-pontice, „majoritari” până şi-n „Oltenia lui Tudor”, care n-au, de fapt, decât o singură politică: „noi”, ultima, şi cea mai hazoasă „exprimare” politică fiind aceea cu „poştaşul”, nu poştăriţa, „pantalonii” şi genunchii! Cineva, nu-mi amintesc cine, acum, zicea: „Ceea ce ştiu e că nu ştiu nimic”. Toţi, azi, mai ales „politicienii”, se pricep la toate. Neşte „neica nimeni”, luaţi de pe drumuri, vorba unui preşedinte (de Asociaţie de proprietari) celebru, în cartier, pentru „şeicărismele” sale, vă povestesc altădată, neşte „hăndrălăi”, lipiră afişe, purtară pancarte, zbierară din rărunchi, şi se pomeniră-n capul trebii, să administreze, să managerieze o ţară şi un popor. Da „cu ţe taică, cu ţe”, cu mintea lor de bibilică, scuze, care cred că tot ce zboară (pentru ei) se mănâncă? Restul e „balamuc”” de secol XXI, sezonul digitalizării „analfabeţilor funcţionali” (cum să digitalizezi analfabeţi?!), într-o ţară pe loc onorant de ruşinos în PISA (nu turnul, ci ăia care măsoară „prostia”). Adică, scuze, cum să crezi că „sensibila” problemă de la graniţa de est, ştiţi la ce mă refer, poate fi rezolvată de noul ministru al apărării, V. Dâncu, vaşnic tânăr comunist care, prin 18 ianuarie 1978, semna, ca poet-ţăran din Năsăud, urări „tovarăşului”… (vezi R. I. Boanchiş, Naţional, 13.12.2021). Şi cum să crezi că această „fantomă comunistoidă”, Alianţa PSD-PNL-UDMR-ETC, poate să guverneze în interesul nostru (prostimea…), de vreme ce, jucând cu cărţile pe masă, uită de pensiile speciale, de inflaţie, de sărăcia crasă a populaţiei majoritare, de milioanele de români care şi-au luat lumea-n cap, cu consecinţele de rigoare, de „totala depravare politică” şi „economică”, de „uciderea din culpă” a zeci de mii de români de foame, de virus, de cancer, de „vânzătorii de carne vie”, de „uitarea românilor cu care ne învecinăm”, de „bătrânii” naţiei şi de urmaşii lor, …, e, nu exagerez, „genocidul unei naţii” în secolul XXI, secol în care unii îşi petrec concediul în Cosmos! Lume, lume…! Aşa e când Omul, ca individ, e un „filosof”, dacă gândeşte cu capul lui (proverbele). Dacă gândeşte altul/alţii, de fapt – din medicină, economie, politică (internă şi externă, şi altele), pentru El, e dezastru uman(itar). Că (scuze), câte „celule ale elitismului domeniutar” ar trebui să aibă „omul real” să poată face faţă „grijii” pe care i-o acordă „omul modern”, cultivat ocazional, dar nu cult, cinstit, dar nu Sfânt”.
Suntem undeva, unde nu ştii „ce să vorbeşti şi ce să taci”, când „totul” e „nemic”. Hai să ne întoarcem în „Real” din „Timpul sferic”, noi, cei care nu suntem, de fapt decât „lumină-nvăluită-n întuneric”.
Continuăm mâine, că e lată rău, tovarăşi!

Continue Reading
Publicitate

© 2021. Toate drepturile rezervate.