Covid-19, dar mai ales restricțiile și distanțarea fizică au efecte asupra organismului uman. Ochii înroşiţi şi înceţoşaţi, dinţii deterioraţi, părul mai rar sunt doar câteva dintre modificările neaşteptate asupra stării noastre generale de sănătate, arată o sinteză publicată de jurnalista Amy Fleming în The Guardian.
„Anul acesta, dintr-odată, a început să mă doară călcâiul stâng. Să fie debutul unei boli degenerative, semn de îmbătrânire sau efectul vieţii pandemice? Mă întrebam. La urma urmei, viaţa în această perioadă are consecinţe surprinzătoare asupra sănătăţii – chiar şi pentru cei care nu au luat coronavirusul. De pildă, a ieşit recent la iveală că era COVID a fost un eveniment global de cădere a părului – o manifestare clară a stresului sub care am trăit cu toţii. Ce altceva au scris aceste vremuri fără precedent pe corpurile noastre?
1. De ce ne cade părul – Când Institutul de Tricologie al Marii Britanii – o asociaţie profesională a celor care tratează afecţiunile părului şi scalpului- a făcut un sondaj între membrii săi vara aceasta, 79% dintre aceştia au spus că au tratat cazuri de „cădere a părului post-COVID” la clinicile lor. Eva Proudman, tricolog consultant şi preşedintă a institutului, pune asta pe seama febrei şi a pierderii apetitului, comune la cei care fac COVID. „Ambii factori se reflectă la nivelul părului. De regulă, la patru-şase săptămâni după ce virusul a fost eliminat, părul începe să cadă excesiv”.
Dar şi stresul psihic fără COVID poate duce la căderea excesivă a părului. Richard Spencer, tricolog care lucrează în centrul Londrei, spune că alţi factori care duc la căderea părului pot fi „anxietatea de a fi infectat şi de a nu şti cât de rău vei suferi din cauza infecţiei, precum şi stresul din perioadele de izolare”. În timp ce Proudman a văzut cazuri şi la femei, şi la bărbaţi, căderea părului „poate fi mai evidentă la femei, deoarece acestea tind să-şi poarte părul mai lung, astfel că vezi un volum mai mare de fire la duş, pe perie”.
Căderea părului indusă de pandemie este cel mai probabil afecţiunea cunoscută sub denumirea telogen effluvium, „o ruptură a ciclului normal de creştere şi regenerare a părului”, explică Proudman, „care face să existe mai puţin păr în faza de creştere şi mai mult în faza de odihnă şi cădere”. În unele cazuri, adaugă Proudman, „corpul se va recupera de unul singur. În alte cazuri, va avea nevoie de ajutor, cu ajustări ale regimului alimentar, anumite tratamente sau suplimente alimentare”.
2. Ochii suferă de la ecrane – Ochii pandemici sunt uscaţi şi, sincer, suferinzi de la atâta timp petrecut în faţa ecranelor. Asta îi face susceptibili la zgârieturi, dureroşi şi înceţoşaţi şi e greu să nu pui asta pe seama forţei perceput maligne a ecranelor, în special luminii albastre. Acelaşi lucru e valabil şi pentru miopia apărută în copilărie, care a explodat, potrivit unui studiu din China, odată cu creşterea utilizării ecranelor şi a timpului petrecut în interior (fără privelişti la distanţă), în timpul izolării.
Acest studiu este acum un avertisment în toată lumea, declanşând vina parentală universală, chiar dacă, în termeni practici, e foarte greu să acţionezi în funcţie de ce spun concluziile lui. Ochelarii care blochează lumina albastră sunt puţin probabil să fie soluţia. Nu există dovezi că ecranele în sine sunt cele care dăunează ochilor. Miopia este cauzată de concentrarea continuă pe ceva apropiat de chipul nostru (doar că acum copiii tind să facă asta mai des cu ecranele decât cu cărţile).
3. Dinții – După ce toate controalele stomatologice de rutină au fost anulate în timpul crizei de COVID, familia mea nu a mers la dentist timp de doi ani. Potrivit British Dental Association (BDA), măsurile pentru controlul pandemiei au însemnat că peste 35 de milioane de programări au fost pierdute în Anglia de când a apărut COVID. Declinul dinţilor era deja cea mai frecventă cauză a spitalizării la copii (pentru că mulţi sunt prea mici să fie cooperanţi la tratament fără anestezie generală). Mick Armstrong este preşedintele comitetului de sănătate şi ştiinţă al BDA şi s-a întors din pensie pentru a ajuta în fața volumului de programări care a apărut.
„Zilele trecute am avut un caz care a avut nevoie de tratamentul canalului radicular”, spune el. „Dacă venea cu şase luni înainte, dintele putea fi salvat. Dar când l-am văzut, deja era prea târziu”. Dentistul spune că deja există o criză de acces la asistenţa stomatologică în Marea Britanie – şi aceasta este doar una din multiplele domenii în care inegalităţile de sănătate existente au fost exacerbate de COVID. Dar chiar şi între cei ai căror dinţi nu au putrezit în tăcere, dincolo de orice reparaţii, mulţi au rămas cu probleme dentare.
Asociaţia Stomatologilor Americani a făcut un sondaj între membrii săi în luna februarie şi a descoperit astfel că 71% din cei aproximativ 2.300 de dentişti din toată ţara raportau o creştere a cazurilor de bruxism (scrâşnirea dinţilor şi încleştarea fălcilor) în timpul pandemiei. Asta poate conduce şi la o tulburare temporomandibulară – afecţiune pe care 60% din dentişti spun că au diagnosticat-o mai frecvent. Simptomele includ durere, trosnirea fălcilor şi dureri de cap în zona tâmplelor. A fost o creştere similară de frecvenţă la cazurile de dinţi ciobiţi, care, la fel, poate să fie rezultatul scrâşnirii dinţilor.
4. Inima, mai rar consultată – Şi cardiologii au văzut o creştere a afecţiunilor cardiace cronice în timpul pandemiei, spune Sonya Babu-Narayan, director medical adjunct la British Heart Foundation. Unii au neglijat sportul şi dieta, dar în acelaşi timp a fost mai greu de accesat şi ajutorul medical. „Fiecare întârziere adaugă la efectul bulgărelui de zăpadă”, spune ea, „care în cele din urmă ne pune vieţile la risc. Procedurile anulate, programările ratate şi listele de aşteptare în creştere au contribuit la mii de cazuri în plus de atacuri cardiace şi AVC-uri în timpul pandemiei faţă de ce ne-am fi aşteptat să vedem altfel”.
5. Stomacul: despre „bolile rușinoase” vorbim cu greutate Philip Smith, gastroenterolog la Spitalul Royal din Liverpool, a observat că sindromul de colon iritabil acut este tot mai comun. „Am văzut o creştere a tulburărilor care pot fi legate de stres şi anxietate, precum sindromul de colon iritabil”, spune el. „Creierul şi intestinul interacţionează foarte îndeaproape”.
„Munca mea este despre boli care ruşinează”, spune el. „Oamenii nu vorbesc de eliminat gaze şi diaree şi există mult stigmat asociat afecţiunilor de care mă ocup”. Izolarea a făcut ca acestor pacienţi să le vină şi mai greu să ceară ajutorul pentru afecţiuni ca boala Crohn, colita ulcerativă sau boala inflamatorie intestinală, „și până când oamenii ajung să fie diagnosticaţi şi trataţi, boala lor are episoade mai severe decât s-ar fi întâmplat în circumstanţe normale. Înaintea pandemiei, puteam diagnostica aceste afecţiuni când erau moderate, nu severe”.
6. Ficatul – Internările legate de consumul de alcool au scăzut în anii dinaintea pandemiei, spune Smith, dar, odată cu COVID, cazurile au explodat din nou. Cazurile se prezintă cu hepatită alcoolică sau icter, scădere în greutate sau simptome de sevraj ca tremorul, transpiraţia sau agitaţia. „Pacienţii mai pot ajunge la spital cu sângerări gastrointestinale, pentru că atunci când ai ciroză, vasele de sânge se umflă la nivelul intestinului”. Nu e vorba că oamenii beau mai mult – de fapt, o treime din cei care au participat la un sondaj realizat de ong-ul Alcohol Change UK în 2020 au spus că s-au oprit din băut sau şi-au redus consumul de alcool. Totuşi, unul din 5 – aproximativ 8,6 milioane de adulţi – a băut mai mult decât înaintea pandemiei. 7. Pielea După cum v-aţi aştepta, spune Emma Craythorne, dermatolog consultant la Spitalul Guys and St Thomas din Londra, afecţiunile dermatologice inflamatorii precum rozaceea, eczema şi psoriazisul s-au agravat în această perioadă stresantă, pentru că stresul echivalează cu acutizările acestor boli.
