Conecteaza-te cu noi

Actualitate

Raită prin viață: Vorbe de trecut criza Despre viață, moarte, muncă, nemuncă, prostie umană, lege și fărădelege

Publicat

pe

Acum ceva ani se scandau în lumea manifestanţilor (există pretutindeni şi o astfel de lume) unele lozinci amuzante, dar interesante, dacă stai şi gândeşti. „La Palatul Cotroceni cântă cucuveaua/ Iliescu şi ai lui şi-au găsit beleaua” (până să-şi găsească „beleaua”, Iliescu şi ai lui au trasat viitorul ţării pentru cel puţin 50 de ani), sau „Cine-a stat trei ani la ruşi/Nu poate gândi ca Bush”, sau „Ce ai făcut în ultimii cinci ani?”. Lozincile fac parte din propagandă, care există ca instrument de manipulare de când lumea. Numai că, ea, propaganda, e ca şi politica, o curvă cu două feţe, aşa că trebuie s-o citeşti în cheia reală.
Cert e că, ieri, când scriam editorialul de azi, în România, ca şi în lume, nu era pace, iar războiul clasic s-a transformat în război biologic mondial. Arma letală – COVID 19, care, ca inamic nevăzut, e dublu mortal, căci omoară fizic şi moral. Moartea morală aduce, la rândul ei, surplus de moarte fizică. Nu mai e deja un secret că în acest Război al Lumilor există pierderi umane şi economice uriaşe, dar e încă secret că la acestea îşi aduc o mare contribuţie proştii şi trădătorii interesului naţional, care e un interes al umanităţii. Acum ies la suprafaţă, agravând criza, moştenitorii lozincilor de mai sus şi urmaşii reduşi mintal ai celor din versurile lui Păunescu: „Totuşi, unde-au fost românii/ Când ne-a fost tăiat Viteazul?”. Aici au fost şi aici sunt şi acum şi-n vecii vecilor… Amin! Ştiu că tot ce se întâmplă azi e consecinţa maghiarizării şi rusificării din istorie, dar nu pot înțelege cum putem fi mereu proştii de serviciu ai Istoriei în secolul XXI. E jenant până la Dumnezeu cum o şleahtă de penali şi ipochimeni cinici sacrifică oamenii ţării unor interese obscure cu nonşalanţa prostiei şi a nebuniei.
Ziceam, într-un editorial anterior, că una din căile de scăpat din chingile sufocante ale crizei este munca… „munca este legea lumii moderne, temeiul unui stat, bogăţia unui popor…”, zicea, la vremea lui, domnul Mihai Eminescu. Mulţi îmi zic mereu că nu se munceşte, de-aia în ţara asta 75% din populație o duce greu ori foarte greu. Dar unde să se muncească dacă în ţara asta s-a introdus legea nemuncii, „da câştigul fară muncă/ iată singura pornire” (vezi pensile speciale, salariile nesimţite, funcții înalte ocupate de analfabeţi funcţionali, preţuri umflate până la absurd până şi pe piaţa neagră sau gri…)?
De-atâta lege şi fărădelege românii şi-au luat lumea în cap, au plecat în lumea largă 4-5 milioane, vorba unui „clasic” – M.G., „nici noi nu mai ştim câţi suntem”. Cei mai mulți care n-au unde să muncească, sunt din mediul rural, unde unii, puţini, au pământ mai mult şi sunt agricultori (unii, doar de duminică), alţii au un hectar acolo, poţi să trăiești cu un hectar, după ce scazi cât te costă, dacă, bineînţeles ai un an fără secetă, fără grindină sau mai ştiu eu ce „capricii ale naturii”? În ultimii ani, cam toţi şi-au trecut pământul în „asociaţie”, sau l-au vândut. Ce sunt ei acum? Asistaţi social, că suntem un stat social, nu?
Revenind pe Pământ, „pe Pământ avem de toate/ şi mai bune şi mai rele/şi-a putea şi nu se poate/ şi noroi şi stele/…(A.P.)… USL-ul din umbră, nu ăla antonesciano-pontas, care e responsabilul destinelor noastre încă vreo câţiva ani, e perceput ca un creator al statului clientelar, birocratic, care trăieşte pe spatele cetăţeanului, a contribuabilului, a întreprinzătorului, a agricultorului, a celor care muncesc şi produc, dacă sunt lăsaţi s-o facă. De stânga fiind, amestecat cu dreapta, USL taxează tot ceea ce respiră, dar nu taxează averile mari şi ilegale, și, mai ales birocraţia, ba o şi recompensează. Guvernul Câţu nu are soluţii, iar prin comportamentul bezmetic din ultima vreme, nici nu va avea.
Scrisei ce scrisei să uităm un pic, preţ de un editorial, de „Ţiganiada” modernă de secol XXI, vizibilă de ceva vreme pe ecranele patriei. Într-un alt editorial, citându-i pe marii clasici, pentru a arăta că la noi, lipsind ideile, facem spectacol lexical în coregrafie modernă, „o adevărată orchestră burlescă, întemeiată mai ales pe onomatopee”, cum zice G. Călinescu, enumerând conducătorii poporului român de rang înalt, am uitat că mai avem încă un „rege” al creştinilor de români, ba chiar un „împărat” al politicii –  Florin Câţuuuu! „Budai – Deleanu n-a avut nevoie să umfle comedia ca Tassoni, pentru motivul că „ţiganii de români” sunt de la sine, dar ei n-o ştiu, o caricatură a societăţii umane. Fanfaronada, poltroneria, milogeala, spiritul de hărmălaie şi orbească înfuriere sunt aspecte tribale obişnuite, şi poetul IBD n-a avut decât să le condenseze într-un limbaj de-o ţigănie maximă, în care e formulat chiar idealul de naţie liberă”, mai zice G. Călinescu.
Noi ce să mai zicem? Ferească Dumnezeu de mai rău! Noi, cei de azi, riscăm să intrăm în istorie ca o naţie liberă de a se face de râsul lumii prin această ţiganiadă continuă pe ecranele patriei. Căci ceea ce ne spun clasicii despre etnia romă e valabil şi pentru „poporul conducător”, despre care vorbeam acum câteva zile. Dacă la nivel înalt avem patru regi, un împărat şi doi preşedinţi, la alte niveluri avem un primar care e când sultan, când faraon, urmând cât de curând să fie, probabil, Dumnezeu, că doar în rolul ăsta i-a mai rămas să se scălămbăie. Penibilul la români e o artă, desigur, cu o continuitate demnă de o cauză mai bună. Dar, vorbind de cei care ne conduc, am uitat de „baroni”, de parlamentari (dublaţi), de miniştri (la fel), apoi de „organili” locale şi centrale etc., de-ţi vine să zici (aşa şi este) că sunt mai mulţi cei cu mapa decât cei cu sapa, secera şi ciocanul sau alţi „oameni ai muncii” (care şi de unde, muncă?).
Pentru că trăim, o ştim cu toţii, într-o lume globalizată, când avem timp, ne întrebăm cine ne conduce totuşi. Cine conduce de fapt lumea? Cine deţine puterea absolută? Statele Unite? Rusia, China, Japonia, UE? Unii zic de Iluminaţi. Ei o zic ca şi când ar vorbi de SF, iar noi o percepem tot cam aşa. Părerea mea e că Lumea e condusă de Proşti. Punctum! Se zice totuşi că, „între ceea ce ştii şi ceea ce nu ştii, este ceea ce presupui”, şi că, „de la cel mai înalt nivel imaginabil al puterii, „neşte” Illuminati necunoscuţi celor mulţi guvernează aproape nestingheriţi, făcând legi şi revoluţii, instaurând guverne, hotărând ce ţări dispar, pentru ca altele să le ia locul, «fabricând» noi ideologii şi noi religii. Ei au creat orânduirea capitalistă, tot ei au creat-o şi pe cea comunistă. Ei făuresc tratatele militare şi economice internaţionale, războiul biologic, etc., ei schimbă regimuri politice şi preşedinţi de state, ca pe nişte simple piese uzate ale unei maşini. Practic, scopul lor este să controleze şi să conducă întreaga planetă prin crearea unei Noi Ordini Mondiale şi a unui Guvern Mondial unic. Aceşti oameni nu sunt interesaţi să câştige bani, deoarece «fabrica de bani» este a lor. Ei pot avea oricâţi bani doresc. Ce îşi mai poate dori cineva care are toţi banii din lume? PUTERE şi CONTROL! Acesta este scopul lor. De ce doresc ei să stăpânească lumea? Pentru că pot.

Continue Reading
Publicitate

© 2021. Toate drepturile rezervate.