Generațiile s-au schimbat și, odată cu ele, modul de gândire, atitudinea și comportamentul copiilor și adolescenților. Unii vor libertate, independență, alții vor bani ori dragoste. Însă mai sunt și cei care vor să dețină controlul, să aibă putere și astfel devin agresivi. Fac rost de arme albe și într-un acces de furie sau pur și simplu pentru că așa vor, ajung să facă lucruri grave, să-i rănească pe cei din jur și apoi să regrete. Cel puțin așa ar trebui.
Despre agresivitatea în rândul copiilor și adolescenților am discutat, în detaliu, cu sociologul Costi Crăițoiu și cu psihologul Mihail Jianu. Evaluând atât din perspectiva sociologică, cât și pe cea psihologică, s-a constatat că cea mai mare parte din vină în cazurile copiilor agresivi o poartă părinții.
Cele mai multe deprinderi sunt din familie, acolo unde copilul petrece cel mai mult timp, urmând apoi contactul cu cei din jur, colegi de grădiniță, școală sau prieteni. Însă dacă primele deprinderi, cele preluate de la părinți, apreciați drept modele, sunt deficitare, viitorul comportament al minorului va fi pe măsură. Dacă în familie, copilul îi vede pe părinți că se ceartă și devin agresivi, șansele ca și el să se comporte la fel în societate sunt, cu siguranță, mari.
Totodată, modele preluate din casă și implicit, educația slabă, internetul contribuie foarte mult la învățarea și dezvoltarea copiilor. Ceea ce prezintă de multe ori filmele sau jocurile de acțiune, aceștia încearcă să transpună în viața reală.
„Legat de agresivitate, este vorba de un model social-cultural care este promovat inclusiv pe internet, cum ar fi secțiunea luptelor de contact și cât de populare au devenit competițiile acestea și multe alte forme ale luptelor parțiale mixte. Înțelegem astfel că se promovează lupta aceasta, confruntarea fizică, chiar dacă acolo sunt competiții unde la final participanții își strâng mâna, este o formă organizată. Dar acesta este un indicator al dorinței oamenilor de a urmări confruntări violente.
Apoi, este vorba de lipsa de educație, pentru că cele două sunt legate între ele. Și mă refer la violență și la educație, pentru că cea mai simplă definiție a violenței se referă la lipsa de control. Și, dacă mergem mai în spate, constatăm că violența naște violență: violența părinților asupra copiilor, ceea ce îi face pe copii să învețe violența, pentru că victima învață comportamentul agresorului și înțelege că acesta este răspunsul pe care trebuie să-l dea. Se întâmplă uneori și în cazul fraților, chiar dacă părinții nu îi agresează, ei au tendința să se bată, să se împingă.
Și filmele au rolul lor, la fel și poveștile cu interlopi, care sunt și huliți, pe de-o parte, dar și admirați, pe de altă parte, pentru că sunt persoane care recurg la violență și dispus de bani. Spre exemplu, rețeaua Tik Tok este plină de astfel de bărbați care amenință sau jignesc alți oameni într-un mod public. Sunt de părere că față de lucruri de genul, poliția ar trebui să se sesizeze din oficiu și să urmărească ce se întâmplă pe rețelele sociale și să intervină”
Este important ca atunci când apar astfel de manifestări, să intervii. Ca instituție, ca familie, ca și comunitate. Ori, dacă ne uităm la intervențiile statului, la nivelul liceului, de exemplu, abia acum au început să apară proiecte legate de bullying; presa doar le prezintă, nu stă să le dezbată și oricum nu asta e funcția presei. Da, și familia trebuie să intervină, dar dacă tatăl este agresiv, atunci și copilul va fi. Și se se pare că în zona asta avem deja o preocupare pentru armele albe, pentru care ar trebui făcute mai multe investigații”, potrivit sociologului Costi Crăițoiu.
„A lăsa un copil să se joace cu cuțite de jucărie este o formă de a-l pregăti pentru mai târziu”
Pentru a preveni astfel de comportamente agresive, trebuie intervenit, iar principala formă de intervenție este cea din familie. Dar cum să iei atitudine tu, ca părinte, când tocmai tu îți lași copilul să se joace cu diferite obiecte periculoase, precum bricege, cuțite sau săbii de jucărie?
Urmează mai apoi intervenția statului, al instituțiilor abilitate precum Direcția Generala de Asistență Socială și Protecția Copilului, Poliția sau școlile de corecție, al căror rol este de a identifica minorii-problemă și de a-i ajuta.
„A lăsa un copil să se joace cu săbii și cuțite de jucărie este o formă de a-l pregăti pentru mai târziu. Ar trebui făcut câte un istoric în cazul în care un copil deține și folosește un cuțit sau un briceag, să vedem dacă este pentru prima dată când pune mâna pe unul sau dacă a avut din copilărie, cum este în grupul de prieteni. Pentru că în momentul în care ai un cuțit la tine, primul pas este de a-l folosi
Iar pentru a ne apăra, clar nu trebuie intrat în conflict cu jigniri sau alte lucruri. Trebuie evitate astfel de persoane care devin agresive, iar comportamentul trebuie să fie unul defensiv. În general, trebuie să recunoști tipologia aceasta, despre persoanele expuse la un comportament violent și de asta este nevoie și de un pic de educație și în zona aceasta.
Legat de ajutor, acesta vine, în primul rând, prin prisma instituțiilor, prin forme de coerciție și reglementare a comportamentului, indiferent că vorbim de familie, școală sau mai departe, de instituții de probațiune, asistență socială. Lucrurile ar trebui să fie puțin mai avansate, nu doar să prevenim și să pedepsim. În momentul în care se produce un astfel de comportament, este important să-l facem conștient pe agresor de dificultatea și consecințele unui comportament agresiv, pentru că în spatele rezolvărilor violente este și o concepție potrivit căreia violența este soluția. Este modelul de comportament pe care agresorii îl folosesc și atunci este nevoie de a pune în discuție aceste mituri și valori”, a mai spus sociologul Costi Crăițoiu.
Lipsa de încredere duce la violență
Un alt punct de vedere interesant vine din partea psihologilor, care atrag atenția că mare parte din situațiile în care copiii sau tinerii sunt agresivi sunt generate de lipsa de încredere și stimă scăzute.
„Copilul, la vârste fragede, cam până la 16 ani, imită și vrea să atragă atenția, dă dovadă de teribilismul vârstei, să fie cel mai bun. Mai este vorba și de lipsa de afectivitate de acasă, din familie, unde părinții poate sunt preocupați cu altceva, munca, alcool, nevoile sau altceva. Și atunci, copilul găsește în agresivitate și în violență un refugiu. Dacă le mai asociază și cu altceva precum jocurile de noroc sau cele de pe calculator, consideră că este normal, că are un model în cap, indiferent dacă este din lumea virtuală sau reală. Astfel, imită puterea, dar nefiind puternic, având o lipsă de încredere în sine scăzută, apelează la nunceag, cuțit, sabie, pistol cu bile sau bâte, la orice obiect care să-i dea validare și putere. Dacă a fost bătut sau maltratat are asupra lui alte obiecte precum spray paralizant, astfel încât data viitoare să poată să facă față unei agresivități.
De asemenea, dacă face parte dintr-o bandă, se supune regulilor din banda respectivă și își ia o un cuțit, să aibă semne distincte sau să urască altă bandă”, a explicat psihologul clinician Mihail Jianu.
Mai mult, comunitatea ar trebui să intervină și ea, însă individualitatea și egoismul oamenilor vorbesc de la sine, încât că problemele de acest fel sunt izolate și ignorate.
„Familia și comunitatea trebuie să intervină, pentru că până la stat este comunitatea. Dar egoismul social este destul de mare, ne interesează doar de noi și atât, îi marginalizăm pe ceilalți. Dezinteresul școlar este și el mare, iar profesorii nu mai sunt ce ar trebui să fie, mentori. Vin, predau și pleacă. Lipsa de interes cauzează un haos în zona aceasta. Totodată, Jandarmeria, Poliția și Poliția Locală ar trebui să facă acele controale și verificări în școală sau baruri, în special. Înainte aveau loc mai des astfel de controale.
În principal, agresorii nu trebuie puși la punct și învinovățiți, pentru că ei au o problemă și trebuie ajutați, duși la medic, la psiholog, la psihiatru. Nu este de ajuns să îi duci la Poliție, la noi acesta este mentalul și nu facem nimic. Trebuie făcută prevenție, termen pe care nu îl avem noi în România. Noi îl arestăm pe vinovat și atât, motiv pentru care societatea ar trebui să se autoeduce puțin. Mai sunt apoi și fricile oamenilor, cum să facă un copil așa ceva. Tu, ca stat, trebuie să vezi ce lipsuri ai, cu ce te confrunți, trebuie să te intereseze de aceste aspecte, care se rezolvă pe termen mediu și lung.
Ține mult de educația socială, de comunitate, dar și de modelele pe care le vedem la televizor, pe internet, care nu mai sunt clasice. Și de aici, copilul primește o educație deficitară, cu carențe educaționale grave, cu agresivitate în familie, ceea ce duce la dorința acestuia de a fi asociat cu agresivitatea fizică. Totul pleacă de la familie și de la comunitate”, a conchis psihologul Mihail Jianu.
Agresivitatea în rândul minorilor nu mai este o nouătate în România și nici în județul Dolj, motiv pentru care nu ar trebui ignorată de niciunul dintre noi. Amintim că numai la începutul săptămânii trecute au ajuns în atenția autorităților două astfel de cazuri. Primul a avut loc într-un bar din localitatea Valea Stanciului, când un minor de 15 ani i-ar fi tăiat gâtul unui tânăr de 21, iar al doilea s-a petrecut în orașul Băilești, când un adolescent, tot de 15 ani, l-ar fi înjunghiat pe un altul, după ce s-au certat.
Foto: abcjuridic.ro
