„Românul, neamul nevoii” – M. Eminescu
Dar ce e Roza vânturilor, ziceam în editorialul de mai deunăzi? Roza vânturilor, aflăm din Wikipedia, este reprezentarea grafică a frecvenței vântului pe cele opt direcții cardinale și intercardinale, într-un anumit punct sau într-o anumită zonă de pe un teritoriu. Deoarece direcția vântului se schimbă des (de unde şi expresia se schimbă după cum bate vântul), este important să se cunoască direcţia ce predomină nu numai la vânt, ci şi în politică, economie, administraţie, adică în viaţa socială. Avem, în acest sens, exemple cu duiumul că viaţa omului a depins, şi depinde, de cum bat vânturile istoriei.
Mai spuneam că „Emblema NATO a fost adoptată ca simbol al Alianței Nord – Atlantice de către Consiliul Atlanticului de Nord, în octombrie 1953. Cercul reprezintă unitatea și cooperarea, în timp ce roza vânturilor simbolizează direcţia comună spre Pace pe care o urmează cele 19 state membre ale organizației”, şi că „Monumentul Kilometrul zero, din București, creat de către sculptorul Constantin Baraschi, constă într-un bazin circular în care, pe o roză a vânturilor, se află o sferă metalică pe care se găsesc semnele zodiacale. Între razele rozei vânturilor se află principalele provincii istorice românești: Muntenia, Moldova, Ardeal, Dobrogea, Banat, Oltenia, Basarabia și Bucovina”. Orice asemănare între ceea ce am zis şi realitatea mondială, deci şi românească, nu e deloc întâmplătoare, ci un intenţionat mod de a provoca înţelegerea a ceea ce ni se întâmplă în perioada asta de prostie şi prostire generală.
Iată ce scrie Ovidiu Slăvulete, coleg la Jurnalul Naţional – Ediţie de Oltenia, pertinent şi documentat, pe FB, despre urât mirositoarea criză a gunoaielor din capitală, la fel de penală ca „explozia mafiotă” de la Arad: „Romprest a fost adusă în Sectorul 1 în 2008 de către primarul liberal Chiliman. Acesta a delegat serviciile de salubritate pe 25 de ani. Din 2008 până azi, PNL și PSD, împreună sau pe rând, au ținut spatele acestei mafii în acțiunea de jefuire a bugetului primăriei. În 9 ani contractul a crescut de la 105 milioane anual la 320 de milioane. Peste un sfert din bugetul primăriei merge către mafia Romprest. În ciuda Deciziei Curții de Conturi a României de recuperare a unui prejudiciu de peste 100 de milioane de lei de la Romprest, în ciuda raportului ANRSC care cere foarte clar să se recupereze banii plătiți ilegal de primarul pesedist Tudorache, Clotilde Armand a fost lăsată singură de instituții, politicieni și o mare parte a mass media. Instituțiile au tăcut, presa aservită a ținut, propagandistic, baricada corupților, iar PSD și PNL, prin foarte multe voci, s-au manifestat de partea mafiei și, evident, împotriva intereselor cetățenilor de a-și recupera bugetul format din contribuțiile lor. În aceste zile s-a văzut puterea acestei mafii, a acționarilor Romprest, anvergura eficientă și profunzimea încrengăturilor cu vechile partide politice, cu media și cu instituțiile statului”.
E plin fb-ul de grijulii şi pricepuţi în ale pensiilor şi pensionarilor, căzuţi în „pânza de păianjen” (mai ştiţi melodia!) a politicienilor români şi a televiziilor lor, unde se discută aprig şi se mănâncă mult „rahat” despre viitorii pensionari pentru a uita de pensionarii actuali în plată, care mai au câţiva ani de „mâncat” o pensie de rahat, dar şi pentru a uita de „pensionarii” de 45-50 de ani care vor mânca foarte mulţi ani pensii nesimţite. Ideea dezbaterii ar trebui să fie ce facem cu ăştia în „plată jigodească” acum, apoi şi cu viitorii. Discuţia e cinică. V-o spun eu, un pensionar normal, care, la 70 de ani, nu ştie cât mai are de primit o pensie izvorâtă dintr-o cârdăşie penală între politicieni şi justiţiabili, constituiți într-un grup infracțional organizat, primitori de foloase necuvenite (justiţiabilii primitori de pensii nesimţite), şi dătători de mită (politicienii – să fie scăpaţi de eventuale dosare de corupţie), pe seama fondului naţional de pensii constituit pe principiul contributivităţii, a doua mare jefuire a ţării, după „marile privatizări”. Restul discuției, pe această temă e jigodism românesc (boala Carre) de care mulţi suferă fără să ştie.
