Scriam mai deunăzi despre români că, „ …unicat pe mapamond, stau prost de tot cu cartea, că de la vârf la bază sunt „dotaţi” cu diplome, dar nu şi cu cunoştinţe şi conştiințe, de unde şi nepăsarea cu care „lucrează” acolo unde „le-a cântat cucul pcr (pile, cunoştinţe, relaţii)”, al cărui termen de valabilitate n-a expirat după `89, şi nici nu va expira curând, pentru că el (pcr-ul) ţine locul politicii de cadre pe care trebuie s-o aibă „politicul”. Aşa că, vorba lui Topârceanu, „când se ia câte-o măsură/ lumea-njură…/”.
În editorialul de vineri cred că voi publica integral parodia lui (a lui Topârceanu) la poezia lui Al. Depărățeanu – Viaţa la ţară, dar vom avea surpriza să vedem că noi, „vitejii analfabeţi funcţionali din politică şi administraţie” de secol XXI, suntem cantonaţi în altă vreme, spre deosebire de Vespasian, împăratul roman, care, am mai spus-o, a scos la licitaţie toate posturile din administrație, pe bani frumoși pentru buget, iar după câţiva ani i-a dat afară pe toţi funcţionarii numiţi, confiscându-le şi averile pentru același buget, justificând imoralele măsuri prin expresia: „cu bandiţii mă fac bandit”. Dar, de unde bre Vespasian în România?! Credeam, naivul de mine, că ar putea fi Câţu acest Vespasian de secol XXI, care promitea că gata cu „pensii speciale”, sporuri cât cuprinde, personalul pcr din administraţie, etc., dar s-a desumflat foarte repede, de teamă, foarte probabil. Teamă de ce? Nu ştiu acum dacă vom afla vreodată, mai vedem. Rămân însă la părerea că românii, „analfabeţi funcţionali”, la vârf sau galerie, sunt „experţi” în politică, femei şi fotbal. Apoi, aşa funcţionează democraţia în ţara în care nimeni n-a înţeles, încă, ce e democraţia, cu ce se mănâncă… Dar, dacă n-a înţeles el Trump…!
Evadând din vise în realul zilelor triste de azi, afirm încă o dată, devenind plictisitor, părerea că tot ceea ce ni se întâmplă e un dat istoric (adn istoric) al urmaşilor Romei, moştenit de la cohortele cuceritoare formate din puşcăriași, hoți, violatori, proşti…, şi că la noi, din motive genetice, nu ajung nici 500 de ani de tranziţie spre normalitate.
Avui timp, zilele astea de weekend, să mă uit la ştirile tv (toate despre justiţie şi drepturile omului):
– ştirea 1: o dobitoacă „pilită” şi tămâie la condus maşina, omoară două fete. vinovaţi: cei care n-au făcut semne de reducere a vitezei într-o localitate…!
– ştirea 2: un dobitoc omoară doi muncitori nevinovaţi, fiindcă l-a nedreptăţit justiţia, după 5 ore de discuţii cu poliţia, vinovaţi: poliţia română şi justiţia! cazul e echivalentul în timp al „minunii de la Caracal”.
– ştirea 3: dosarul 10 august clasat definitiv, la fel ca dosarele revoluției, ale mineriadelor! vinovaţi: nimeni! justiţiabilii se simt ofuscaţi teribil!
– ştirea 4: hotărâre a noului guvern speriat: pensiile şi salariile „nesimțite”, ilegale, ale justiţiei (cele mai mari şi mai multe): nu se taie! Afirmaţie tranşantă a „advocatei poporului”: se vor tăia toate „pensiile speciale” dar din justiţie nu!
– ştirea 5: exmatricularea unor copiatori de la facultatea de drept din Bucureşti. Câţi or mai fi fost ca ei, care acum judecă viaţa mea, viaţa ta!? Vinovat: Maica Domnului! (prin anii `90 eu i-am spus unei judecătoare, în plen, că mă duc şi mă spânzur la poarta judecătoriei dacă mai continuă să fie proastă…) m-a dat afară!
– ştirea 6: şefii sindicatelor, în funcţii de 30 de ani (chiar eu negociam cu ei sporuri acum 30 de ani), sunt supărați teribil că nu vor mai putea încasa contribuţia de „membru” la grămadă, pe ştat. Ce e în domeniul ăsta e de groaza justiţiei.
– ştirea 7: Transilvania retrocedată bucată cu bucată, de justiţiabili, ungurilor, cetăţeni din a treia sau a patra generaţie, moştenitori ai celor care, după Trianon, n-au predat, conf. Hotărârii, Arhivele conţinând şi Cărţile funciare… hoţie imensă. E un răspuns maghiar deştept la prostia interesată a românilor, cum că n-au cum să ne ia ungurii Ardealul, cum să plece cu el! Dar şi la tâmpenia aia: „nu ne vindem ţara”! Aşa e. O dăm degeaba!
Românii, victime ale prostiei şi prostirii între lege şi fărădelege, între două puteri (legislativ şi juridic) profund corupte, profund imorale, profund „tămâie” profesional, care se jură că nu fură, când ocupă scaunele puterii, zicând: „aşa să-mi ajute Dumnezeu”! Iartă-i Doamne, pentru prostie, dar nu-i ierta Doamne, pentru intenţie şi blasfemie! Mai că-mi vine să cred că România e condusă de Justiţie, care, oarbă fiind, iată cum ne mănâncă, zilnic, puţinele zile ale vieții noastre triste! Ce vrea omul şi ce dă Domnul!
Profesorul, scriitorul şi prietenul Ion Maria îmi zice, pe tema justiției: „Mihai, ai dreptate, dar trebuie să schimbăm ceva. Ce am învățat până acum, că unii pot ceea ce alţii nu pot, că există și o justiție divină este clar. Când puterea aberează omul simplu să facă altfel? Tot azi, au primit pedeapsă Udrea și Ioana Băsescu, indignate de cum funcţionează Justiţia, pervertită şi politizată… Să nu uităm care a fost cauza nebuniei criminalului de la Onești: voia o decizie judecătorească pe care nu o primise timp de 10 ani, într-o justiție normală acea decizie o avea imediat ce era emisă, de ce nu a primit decizia? Pentru că celor din justiție nu le-a păsat, i-a durut undeva să dea o hârtie. Rezultatul, doi morți. Ca Justiţia să fie și mai autonomă, USR vrea desfiinţarea secţiei de investigare a magistraților, aceştia vor fi Dumnezei pe pământ, dacă vrea un procuror şi un judecător pot distruge pe oricine, dacă li se pune pata pe Klaus, Orban sau Cîțu, găsesc pe cineva care să le facă plângere penală și atunci, anchetă, suspiciuni, scandal, până la urmă demisionezi, cine poate opri acest mecanism? Păi, Puterea, ce face Puterea, le dă și mai multă putere, credea Udrea că va ajunge aici, nu. Tovarășul Klaus în loc să strice acest mecanism diabolic l-a preluat și îl folosește, poate că mâine se va întoarce și împotriva lui. A da, lui Băsescu nu au voie să îl atingă, îi distrug pe cei apropiați, cine o face, cei puși de el în funcții, o lume interesantă, nu?”. Iar alt prieten scriitor (I. C.) concluzionează: „Când aud cuvântul Justiție îmi vine să trag cu pușca!”. Nu va trage, nu e o ameninţare, cum ar interpreta „hunii”, ci doar o „licenţă poetică”. Revenim pe „delicata” justiţie oarbă.
