miercuri, aprilie 24, 2024

Ultima ora

spot_imgspot_imgspot_imgspot_img

Sport

Raită prin viață. Despre prostia omenească, demnitari și fuduliile lor – șoșocismul

Când m-am apucat să scriu rândurile acestui editorial, ieri la ora 14:00, speriat că nu-l dau la timp la redacţie, n-aveam nicio idee despre ce voi scrie. Ba, furat de treburile de serviciu şi treburile casei, chiar n-avusesem timp nici de citit ziarele, nici de privit ştirile la tv-uri. Mi-am adus aminte, brusc, de ce-am văzut aseară, pe mai toate canalele: „Ora premierului” în Parlamentul României, şi „Iia eroină” (observaţi că am scris Iia cu doi „I”, unul mare şi unul mic, aşa cum se scrie Iisus, că doar e ditamai (câte kile o avea?) „demnitarul statului român” (vai de capul lui – al statului-, aşa că-l scriu cu literă mică).

La Parlament, în „Ora premierului”, nu s-a întâmplat nimic deosebit. Aceleaşi abordări aiurea, un „dialog” aiurea, adică o ceartă de joasă speţă care n-avea cum să apropie, cum ar fi normal într-o situaţie de dublă criză (sanitară şi economică, ducătoare la o şi mai mare criză, cea socială). Dar dacă ei, aleşii noştri, n-au înţeles ce e „stânga” – cu ideologie socială (adică dai, deşi n-ai), şi ce e „dreapta” – cu ideologie, să-i zicem pragmatic-economică, (adică întâi produci, ca să ai de unde da), ce să le mai faci acum? Îi laşi în „boii lor”, cum zice românul, şi ne-om vedea peste patru ani. Concluzia, scabroasă politic, e că şi ăia, şi ăia, adică şi puterea, şi opoziţia ştiu asta, dar nu-i lasă orgoliul politic să zică: „băăă, noi suntem aici pentru popor, nu pentru partidele noastre”. Şi, ca să pună capac la problematica ideologică, AUR-ul părăseşte Parlamentul ca să ne demonstreze ce: că n-are nicio idee despre ieșirea din criză a poporului român. Dacă atât îi duce mintea lor puţină, ce să le faci? Iartă-i Doamne, că nu ştiu ce fac!

Pe terenuri neutre (adică pe la mine, – minele din Valea Jiului, doar nu credeaţi că la mine!), tot ieri, am asistat, printre picături, că n-am timp, ca fb-usiştii, de „emanata” din „bobor”, care se pricepe la toate, mai puţin la cum să se facă bine, adică să-i vină mintea la cap şi să gândească cu capul propriu (dacă-l are pe umeri, vorba tovului: tovarăși, să gândim cu capetele noastre), luptătoarea de AUR, de serviciu în mandatul 2021-2024 ca „demnitară a statului nostru cel pricăjit – zvelta şi zglobia „Iie”, eroina de AUR, pe care vor s-o răpească nişte psd-ei de duzină, s-a dezlănţuit, în stilul, de-acum caracteristic, al „prostului cu şcoală”, dar fără cei şapte ani de-acasă, şi fără „aur(ă)”, că, scuze, ce aură să aibă una femeie care mi-aduce aminte de clasici: „mie mi-a fost drag în viaţă/ de femeia cu mustaţă… Apoi, eu i-aş intenta urgent câteva procese: 1. Cum de-şi permite, în public, să strângă în braţe, cu tandreţea-i caracteristică, la gabaritul ei, mai să-i sufoce (n-aţi văzut cum se sufocau minerii ghinionişti?), fără mască şi, probabil, fără să folosească apa de gură Diana, de faţă cu soţiile acestora? Şi de ce „mare femeie politică”? Ce-ai rezolvat?

Policlinica Buna Vestire Craiova

2. În numele jandarmului, altfel dotat fizic, dar nu şi intelectual, purtând totuşi mască, aş da-o pe reprezentanta şoşocismului târziu (asemenea scene publice din Macbeth erau la modă în anii 90) în judecată pentru ameninţarea unui militar în timpul serviciului său (Doamne, ce schimonoseală de vorbe și de gesturi către un bărbat militar! „Uită-te la mine… uită-te! Păstorel Teodoreanu a făcut ceva puşcărie pentru catrenul: „Soldat rus, soldat rus/ te-au aşezat așa de sus/ să nu te bată soarele/ sau îți miros picioarele?”. La unii le miroase gura, nu e vina lor. De unde şi japonezismul: Şi gura ca curu!

Dar ce e şoşocismul? În DLRM nu există termenul. Nici pe Google, mama noastră lexicală. Şoşocismul e, după părerea mea de jurnalist, scriitor şi filolog cu cei şapte ani de acasă, etimologic, un neologism politic derivat, asemeni guvidului cel parşiv, din decăderea „omului” din condiţia sa. Fac un pariu: spuneam pe fb. că, la mitingul polițiştilor şi al Sanitas, va fi în frunte. Dacă pierd nu mai scriu editoriale.

Politica