Conecteaza-te cu noi

Actualitate

Raită prin viață. Tot despre putere şi opoziţie

Publicat

pe

„Am citit undeva, nu mai ştiu unde, că măreţia unei naţii e dată, cum zice Indira Ghandi, de atitudinea faţă de animale, un exemplu în acest sens al măreţiei fiind Olanda. La noi nici atitudinea față de oameni nu e la nivelul Olandei faţă de animale. Adio măreţie, naţie!” – MM.
„Naţiunea noastră, neamul nevoii” – Mihai Eminescu.

În Editorialul de vineri, 13 noiembrie, din Jurnalul Olteniei, scriam: „În data de 23.06.2013, ora 11:41, transmiteam, pe e-mail, către redacţia ziarului Ediție Specială, editorialul ,,Despre putere şi opoziţie, din nou”, din care voi reproduce fragmente, în sprijinul ideii, care mă obsedează, că, la noi, naivii planetei, neschimbându-se oamenii politici, decât pe ici-colo, şi asta ca un fel de transfer din partid/parlament, în ale statului instituţii de forţă, gen CCR, Advocata Poporului, ASF, SRI, SIE, Administraţie, etc., s.a.m.d., am rămas, ca evoluţie politică naţională, ca la-nceput, adică la politica pe/de „grupuri de interese”, departe de politica de Ţară şi Popor, care se practică în lumea normală. Iată ce ziceam/scriam, la ziar, acum şapte ani:
„Ştim, de-acum, măcar unii dintre noi, ce sunt partidele politice. Reprezentanţii acestora pe pământ sunt Puterea şi Opoziţia noului sistem politic „democratic”, emanat în `89, ambele fiind trimise aici de oamenii care-l populează, căci nu vom vedea vreodată, apărând partide în junglă sau în sau în pustiu (fie el de foc sau de gheaţă). Pentru că, la noi (ca la nimeni), nu există opoziţie, şi nici măcar societate civilă, mă văd nevoit să scriu despre „puterile de la putere””.
Tot pe 13 noiembrie, la 20:47, am postat şi „Distribuit pentru: Prietenii tăi”, adică ai mei, pe FB: „Întrebare-ntrebătoare, vorba fiicei mele, Alexandra: cine e vinovat de moartea atâtor români în pacostea de pandemie: puterea executivă, opoziţia parlamentară, sau noi, necredincioşii, credincioşi de ocazie care, toţi, biete suflete pierdute, nu mai gândim cu capetele noastre? Aştept răspuns urgent!”. Comentarii: Daniel Cîrstea: Toți cei ce au distrus sistemul sanitar din 1990 încoace: parlamentarii, membrii guvernelor, directorii de spitale, direcțiile sanitare, în general toți decidenții care au legiferat şi toți cei ce (din laşitate sau cointeresați) au permis să se ajungă aici. Răspunde Ion Maria: „Simplu: puterea căci ea trebuie să facă ce trebuie și nu face, opoziția nu poate opri guvernul să facă ce trebuie iar câțiva oameni care nu respectă regulile nu pot infecta miile de oameni. Știm toți adevărul, de ce ne prefacem că nu știm?. Tovarășul K…”. Răspunde Alia Mh, fiica mea, din Anglia: „Putere sau nu, cine alege puterea? Cine se încrede de 30 de ani în minciuni şi o plasă cu ulei şi zahăr? Ok, ne mint 1 dată, de 2ori… Dar de 30 de ani?”. Răspunde Mihai Măceş: „noi, „neamul nevoii”, vorba lui Eminescu”.
Dacă ne uităm cu atenţie în urmă, găsim şi motivele acestor rele tratamente la care sunt supuse instituţiile statului, şi poporul român. Unul ar fi, cum spuneam mai sus, lipsa „opoziţiei cinstite”, nu „paranoică”, altul ar fi, fără pic de tăgadă, „genealogia” celor de la putere şi opoziţie, şi, nu ultimul, la fel de important, „curioasele coabitări din interiorul puterilor”, adică cum (iertaţi-mi cacofonia), să pui să guverneze PSD (din/prin parlament), cu PNL şi cu PC, când ştii ce idei doctrinare diferite, şi cretine, au, şi ce interese le poartă fesul puterii. Bine, că poporul român nu-nțelege asta e una. Dar, că ei, politicienii, nu ştiu spre ce dezastru îl duc (pe popor), nu cred. E „o guvernare prin parlament total anapoda, făcută cu bună ştiinţă, din care nu ştiu când şi cum vom ieşi, şi de care nu ştiu cum vom scăpa, decât dacă ne trezim, şi unii, și alţii (adică, şi poporul, şi puterea)”.
Dacă acum şapte ani scriam cele de mai sus, şi încă nu s-a schimbat nimic, dar nimic, slabe speranţe să se schimbe ceva, după viitoarele recente alegeri. Căci istoria celor treizeci de ani ne spune clar: soarta noastră, „neamul nevoii”. Dar cine mai are timp de Eminescu într-o societate virusată de hoţie, la toate nivelurile, o caracatiţă politică „totalitară” pe viaţa noastră, mai ceva decât Covidul. Şi iată că, pe 14 noiembrie, noaptea, izbucni bomba cu oxigen pe terenul unde medicii se luptă cu Covidul din oameni… ce să vorbeşti şi ce să taci? Tot pe 14 noiembrie 2018, seara, distribuiam către prietenii de pe FB: „Cât mai ţine această nebunie ale cărei urmări le va suporta tot poporul român, nu ştiu. Ceea ce ştiu e că până azi am pierdut zeci de miliarde de euro de la U.E. (gratuite) ca să ne (re)facem ţara, sănătatea, învăţământul…, ne-am îndatorat cu zeci de miliarde, cu nişte dobânzi extreme, ca să plătim populismul gratuit (măriri de salarii şi pensii anulate de inflaţie şi preţuri, pensii speciale, etc.), ne-am făcut de râs în lumea în care intrasem cu greu (U.E. şi NATO), … , ne batem joc de Istoria Ţării şi de Popor. Vai nouă! George Orwell: Un popor care votează corupţi, impostori, hoţi şi trădători, este victimă. Nicolae Iorga: Democrat înseamnă cineva care vrea să înalţe poporul pe umerii săi, nu cineva care vrea să se înalţe el pe umerii poporului”.
Tot de pe FB: De când funcționează spitalul fără avizul ISU? Câți manageri s-au perindat pe acolo, chemați, sau nechemați, cretini numiți politic? Credeți că este singurul spital în situația asta? Câte școli funcționează așa, în ilegalitate? Nici măcar apă curentă nu au, fântână în curte, veceurile capcane mortale.
Se răzbună 30 de ani de incompetență, de dezinteres, guverne criminale, TOATE, care nu au avut decât electoral, priorități de sănătate și de educație!
Nu ministrul trebuie schimbat, ci sistemul! S-au năpustit deja hoitarii politici, oportuniștii, măi, mană cerească, hai să dezvoltăm, să îndârjim oamenii, să îi întărâtăm, dă-i în plm de arși, jos guvernul, noi suntem soluția! Votați-ne, vă  facem nu 8 ci 80 de spitale! A folosi această tragedie în interes nemijlocit politic, este o crimă la fel de mare. TOATE partidele care s-au perindat la putere sunt vinovate. Justiția a întors spatele dreptății, fiindcă i s-a pus în balanță cât a trebuit, iar chioara nu are de unde să știe!
Mi-e rușine că am îmbătrânit ca un prost, ca un laș. Mulțumit că nu mie mi s-au întâmplat unele și altele, veșnic privitor de pe trotuar, indiferent dacă trecea nuntă cu claxoane, sau dric înflorit.
Atâta vreme cât politicul, politrucismul se vor ocupa de Țară, substituindu-se specialiștilor, atâta vreme va umbla aceasta cu obrazul și trupul arse de incompetență, de interese mizerabile, de prostie agresivă, de traseismul deșănțat și imoral, vor mai fi tragedii, unele la vedere, majoritatea ascunse.
Așa, acum să ne aliniem frumos la poarta sediilor de partid și să așteptăm, păstrând distanțarea socială, să ni se dea piatra în mână! (C.U. – un prieten clujean).

Continue Reading