Ne apropiem de 14 ani de când România este membră în Uniunea Europeană. 14 ani cu bune și cu rele. Din păcate, în acești 14 ani România nu doar că nu a avut un anume fel de proiect de țară pe care să-l urmeze, dar nu a existat niciun fel de proiect.
Țara noastră îşi face pe bună dreptate un titlu de mândrie din faptul că este un pilon de stabilitate al NATO și membru de încredere UE într-o zonă extrem de complicată pe relația est-vest. Numai că accesul la familia europeană, fondurile și piața europeană nu a însemnat neapărat un nivel de dezvoltare egal pentru toate regiunile/locuitorii României.
Politica de convergență a Uniunii Europene, prin care regiunile mai sărace sunt ajutate să se apropie de cele mai bogate nu a funcționat pe plan național. Regiuni mai slab dezvoltate, precum regiunea noastră, sudul Munteniei sau Moldova au crescut atât de puțin, încât locuitorii lor, cu excepția orașelor Craiova și Iași, nici nu au simțit efectele pozitive ale aderării.
Dacă o serie de mari orașe precum Cluj-Napoca, Timișoara, București, Iași, Ploiești, Brașov, Constanța au avut o creștere spectaculoasă comparativ cu alte orașe europene, orașe mici și mii de comunități rurale au rămas încremenite în timp și izolate.
Suntem reprezentanții politici ai acestei țări, ne aflăm în plină campanie electorală, în dispute și dezbateri, în mijlocul unei crize care abia își produce efectele, iar tema convergenței naționale ar trebui să ne dea serios de gândit, cu atât mai mult cu cât vom beneficia de 80 de miliarde de euro, bani nerambursabili în următorii 7 ani.
Mesajele politicianiste trebuie lăsate la o parte când vine vorba de mari proiecte pentru atragerea fondurilor și reducerea discrepanțelor dintre regiuni. Oltenia și Moldova trebuie să primească cea mai mare atenție din partea autorităților centrale. Dezvoltarea rapidă de capacități instituționale capabile să genereze proiecte eligibile pentru finanțări europene majore și eliminarea blocajelor existente trebuie realizate imediat. Cap de listă ar fi proiectele de infrastructură de transport, iar aici prioritatea zero ar fi finalizarea Drumului expres Craiova – Pitești, iar prioritatea 1 ar fi demararea construcției autostrăzii Craiova – Lugoj. Oltenia are un potențial de dezvoltare imens și cu cât întârziem mai mult punerea lui în valoare, cu atât întârziem mai mult dezvoltarea întregii Românii.
Dacă voi fi ales de doljeni în viitorul legislativ, nu voi ezita să propun viitorului Prim-ministru, pe lângă măsurile anunțate anticriză, un program de restructurare și dezvoltare a Olteniei care va necesita o finanțare foarte consistentă, sustenabilă și optimizată. Fără direcționarea resurselor de la UE către regiunile mai sus pomenite, orice schimbare rămâne doar un plan pe hârtie sau declarații fără sens și rezultat.
La comanda PARTIDULUI PRO ROMÂNIA – ORGANIZAȚIA JUDEȚEANĂ DOLJ, realizat de SC Inter Regional Management SRL, CMF 11200008
