vineri, martie 29, 2024

Ultima ora

spot_imgspot_imgspot_imgspot_img

Sport

Libertatea din închisoare

Tâlhărie, omor, infracţiuni pentru care o persoană pimeşte închisoare cu executare, îi duc pe făptaşi în acelaşi loc, în spatele gratiilor.

În Craiova, la Penitenciarul Pelendava, 380 de persoane private de libertate îşi exercită pedeapsa într-un regim deschis sau semideschis. Atunci când infracţiunea este mai uşoară sau după ce şi-au ispăşit cea mai mare parte din pedapsă, la penitenciare de maximă siguranţă, deţinuţii sunt aduşi la Pelendava, penitenciarul-fermă.

Diferenţa dintre acest penitenciar şi altele este dată de libertatea de care dispun deţinuţii. Întins pe aproximativ 1.000 ha, cuprinde trei sedii de reţinere cu regim semideschis şi deschis, secţia exterioară Făcăi, care custodiază aproximativ 80 de persoane şi ferma de la Leu unde sunt cultivate plante furajere. În interiorul Penitenciarului Pelendava există o fermă de bovine şi una de suine,o fermă horticolă şi una vegetală unde se cultivă legume care sunt consumate de persoanele private de libertate atât din Penitenciarul Pelendava cât şi din celelalte penitenciare din ţară.

Policlinica Buna Vestire Craiova

În Penitenciarul-fermă Pelendava nu vezi deţinuţii agăţaţi de gratii, ci prin curte plimbându-se, jucând fotbal sau muncind. Celulele clasicei închisori sunt, de fapt, apartamente în care se găsesc două camere de dormit cu televizor, câte opt paturi suprapuse, balcon, bucătărie şi baie.

Tot în incinta penitenciarului există şi un cabinet medical la care este în permanenţă cineva şi o bibliotecă, de unde deţinuţii pot împrumuta cărţi. Portretul lui Dorian Gray, Criminologie, Alchimistul sunt doar câteva din titlurile împrumutate.

„Începând cu anul 2014 la Penitenciarul Pelendava au fost scrise aproximativ 17 lucrări ştiinţifice, de către cinci deţinuţi. Aceştia au beneficiat de acordarea zilelor câştig ca urmare a elaborării lucrărilor”, spune inspector de penitenciare, Loredana Groza.

Penitenciarul are şi o sală de audieri prin video-conferinţă a persoanelor private de libertate, cu ocazia anumitor acţiuni pe care acestea le au pe rolul instanţelor de judecată. Prin urmare a solicitării instanţei, pot fi audiaţi în anumite cazuri, strict limitate de regulamentul de aplicare al unei legi în care este vorba de procedura disciplinară, implementarea acestui proiect a avut rolul stopării fenomenelor afacerilor judiciare ale persoanelor private de libertate, afaceri judiciare pe care aceştia le aveau în mod fictiv pe rolul instanţelor de judecată.

Până în prezent sala nu a fost folosită niciodată pentru că nu au existat solicitări din partea instanţelor. Momentan este la stadiul de proiect pilot, nefiind implementată în toate penitenciarele din ţară.

În timp ce unii deţinuţi sunt mulţumiţi de condiţiile pe care le au şi chiar recunoscători pentru faptul că pot face diverse activităţi, de la munci agricole până la activităţi educative, alţii găsesc şi lucruri de care să se plângă.

Marian Troacă are 24 de ani şi a fost condamnat la doi ani de închisoare pentru tâlhărie. Bărbatul este nemulţumit de faptul că nu primeşte suficientă atenţie.

„Mai am de stat două luni. Nu m-au deranjat foarte multe, dar să fim mai ascultaţi, să ia măsuri atunci când avem nevoie, nu după o zi, după cinci. Poate mă doare capul de nu mai pot, asta nu e o urgenţă? E urgenţă numai dacă îmi rup mâna, când moare unu?”, mărturiseşte Marian.

 

„E mult prea departe de ceea ce se vede la televizor”

Jurnalistul Bogdan Berneanu, condamnat la patru ani de închisoare în dosarul „ziariştilor TVA”, se află acum, în Penitenciarul Pelendava despre care spune că este „un soi de pension-disciplinar” şi că seamănă mai greu cu un penitenciar.

Întrebat ce ar schimba la sistemul de penitenciare, dacă ar putea face acest lucru, a răspuns că modul în care sunt nevoiţi deţinuţii de toate categoriile să trăiască în acelaşi loc.

„Aş schimba faptul că deţinuţi de toate categoriile sunt nevoiţi să convieţuiască în acelaşi loc. Asta trimite la ceea ce trebuia făcut de mult de la începutul anilor `90, nişte investiţii pe măsura cerinţelor europene, acolo unde deţinuţii trăiesc separat. Adică cei cu fapte deosebit de grave sunt separaţi de deţinuţi ca mine. Asta ar fi un lucru benefic pentru penitenciare, altfel, Pelendava nu seamănă sau seamănă foarte greu cu un penitenciar”, este opinia jurnalistului.

În incinta corpului de detenţie există şi un info-chioşc unde persoanele private de libertate pot merge să verifice anumite date despre situaţia lor juridică, recompense, sancţiuni, programele la care au participat. Acest lucuru îl pot afla cu ajutorul unui card emis de unitatea penitenciară.

Penitenciarul Pelendava a fost înfiinţat în iunie 1999, iar cu ocazia sărbătoriri Sf. Apostoli Petru şi Pavel care sunt ocrotitorii sistemului penitenciar românesc, penitenciarul şi-a deschis porţile celor dornici să îl viziteze şi să vadă cum trăiesc deţinuţii într-un astfel de loc.

 

Deţinuţii – cărţi deschise

În timp ce un penitenciar îşi deschidea porţile, o parte dintre deţinuţii de la Centrul de Detenţie Craiova şi cei de la Penitenciarul de Maximă Siguranţă au putut interacţiona cu oamenii în Grădina Botanică, prin intermediul proiectului „Biblioteca vie”, aflat la a doua ediţie, în comunitate.

Deţinuţi cu vârsta sub 18 ani, adulţi, dar şi angajaţi ai celor două instituţii au putut fi „citiţi” de trecători.

Printre cărţile vii cititorii puteau găsi povestea unei femei, de 65 de ani, condamnată pentru delapidare, la doi ani după ce a ieşit la pensie. Sau, o puteau citi pe Bianca, un copil cu copil, condamnată la trei ani de închisoare cu executare pentru complicitate la viol. Bianca are 18 ani şi jumătate, iar acasă o aşteaptă băieţelul ei de aproape doi ani. Cu un an înainte de vârsta majoratului gelozia a făcut-o să asculte de prieteni şi nu de raţiune, astfel, pentru că l-a prins pe iubitul ei cu o altă fată a hotărât să se răzbune şi a fost complice la violul acesteia. Acum regretă cele întâmplate, vrea să ajungă cât mai repede acasă la copilul ei, să îşi continue studiile şi să îşi repare trecutul pentru a putea să-i dea un exemplu bun fiului său.

O carte la fel de deschisă au fost şi angajaţii care şi-au împărtăşit exeprienţa cu cei ce doreau să afle cum este să lucrezi într-o astfel de instituţie.

 

 

 

Politica