Ratarea calificării în optimile de finală pare mai puţin amăgitoare decât gustul iluziei că vom putea face performanţă în viitorul apropiat în fotbalul mondial, fie că este vorba despre campionatele interţări sau competiţiile pentru cluburi. După un start care ne-a oferit speranţe că am putea realiza ceva la acest turneu final, a urmat realitatea crudă a comportamentului lotului naţional în situaţiile pe care suflarea tricoloră mai credea într-o calificare înainte de meciul cu Albania, după înfrângerea cu Franţa şi egalul chinuit cu Elveţia, ceea ce teoretic era posibil, dar se pare că a fost prea mult pentru naţionala noastră. Cu acelaşi sistem tactic ca în precedentele partide, cu doi închizători, un mijlocaş ofensiv, doi jucători de bandă şi un atacant, dar cu mici modificări în formula de start, echipa selecţionată de Anghel Iordănescu a început meciul cu o tentă ofensivă, încercând să pună presiune asupra porţii albaneze, dar într-o manieră destul de seacă.
Câteva şuturi care au ameninţat uşor buturile apărate de Berisha împreună cu infiltrări sterpe în careul advers au fost singurele momente în care tricolorii s-au evidenţiat în faza ofensivă. Deşi am avut în mare parte posesia mingii, controlul jocului a fost unul haotic.
Evoluţia României, la fel ca în primele două meciuri din Franţa, n-a arătat deloc coerenţă sau vreo iniţiativă în construcţie, ci a părut că a încercat mereu să găsească soluţii în jumătatea adversă printr-o sclipire de moment, o fază norocoasă sau o greşeală a defensivei albaneze.
De cealaltă parte, mai determinaţi decât noi şi mai aprigi în joc, reprezentanţii Albaniei s-au apărat disciplinat, au mizat pe contraatac şi le-a ieşit jocul care să le aducă primul gol şi prima victorie din istoria ţării la un turneu final, fiind calificaţi în premieră la o competiţie de o asemenea anvergură. Cu două minute înainte de pauză, Sadiku a marcat singurul gol al meciului, profitând de o ieşire total neglijentă a lui Tătăruşanu la o centrare venită de pe partea dreaptă. Portarul nostru a demonstrat încă odată, după meciul cu Franţa, că are probleme mari atunci când trebuie să aprecieze traiectoria unei centrări simple.
Dacă în partida cu ţara gazdă a turneului final, Tătăruşanu şi-a putut şterge din vină cu acea mână a atacantului francez care l-a incomodat în momentul prinderii mingii, acum n-a existat niciun motiv pentru care să nu intervină corect la acel balon. În repriza secundă România a evoluat mai ofensiv, odată cu intrarea lui Sânmărtean, schimbarea forţată a lui Alibec cu Torje şi mai apoi înlocuirea lui Adi Popa cu Florin Andone, pentru a prezenta o formulă cu două vârfuri de atac, Stancu, respectiv Andone. Nici această soluţie tactică aleasă de Iordănescu, căruia se pare că i-a trecut vremea de a face faţă la cârma echipei naţională, nu a dat roade iar meciul s-a îndreptat către un rezultat, până la urmă, conform cursului jocului. România a plecat de la turneul final cu un singur punct şi cu perspective sumbre. Ceva trebuie să se schimbe în fotbalul românesc pentru a spera măcar la performanţă. Ceva în mentalitatea jucătorilor, antrenorilor, oficialilor, tuturor celor implicaţi în fenomenul, dacă poate fi numit aşa, fotbalistic din ţara noastră.
Declaraţiile jucătorilor după meciul cu Albania:
"Este mai mult decât trist, este ruşinos ceea ce s-a întâmplat astăzi, rezultatul din acest meci şi ceea ce am făcut la acest Campionat European. Trebuie să ne asumăm laudele atunci când sunt, dar şi criticile. Eu mereu am spus ce am avut de spus, niciodată nu am zis nimic pe ocolite. În primul rând mă critic pe mine, pentru că aş fi putut să aduc mult mai mult venind de pe bancă şi în meciul cu Franţa şi în cel de azi. Nu e vina unui jucător, e vina tuturor pentru ceea ce s-a întâmplat aici. Nu am vorbit cu selecţionerul, am văzut multe capete plecate în vestiar, mulţi jucători trişti. E normal. E o seară tristă pentru noi. E greu să mai găsim acum motive. Va fi greu să uităm ce s-a întâmplat la acest turneu final pentru că am avut o şansă mare, să joci în meciul decisiv contra Albaniei, care nu te-a bătut de 60 şi ceva de ani. Dar trebuie să ne gândim mai departe la campania de calificare la Cupa Mondială", a declarat Torje.
"Este tristeţe şi o foarte mare dezamăgire în vestiar. Însă nu cred că mai e timp şi loc de regrete, atât am putut. Dacă am pierdut în seara asta înseamnă că nu meritam să mergem mai departe. Sper ca în viitorul apropiat fotbalul românesc să treacă peste acest impas. Probabil putem spune că este şi ruşinos rezultatul, pentru că nu am jucat în faţa unei forţe a Europei. Din păcate nu am reuşit să ne ridicăm la nivelul aşteptat de mulţi dintre noi. Toţi suntem responsabili de greşelile făcute, fiecare trebuie să-şi asume ce a greşit. Ar trebui să eliminăm aceste lucruri, pentru că sunt greşeli care ne costă. El speră ca prima reprezentativă să îşi revină cât mai curând după eliminarea de la EURO 2016. "Îmi doresc o revenire a echipei naţionale, urmează preliminariile Cupei Mondiale în toamnă. Naţionala trebuie să meargă mai departe indiferent de cine e selecţioner sau ce jucători sunt convocaţi la lot. Echipa naţională trebuie să se califice din nou la un mondial", a declarat Dragoş Grigore.
"Cred că ne-am dorit prea mult victoria şi iată că am reuşit să ne dezamăgim pe noi, familiile, românii şi pe toţi care ne-au fost alături. Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat. Am atacat toată repriza a doua, am avut ocazii de gol, am avut şuturi la poartă, dar mingea nu a vrut să intre, nu ştiu ce să mai zic. Nu ştiu dacă e o problemă că am pierdut cu Albania, problema e că nu ne-am calificat mai departe şi că n-am reuşit să le oferim românilor o bucurie. Păcat că am muncit până aici, ne-am dorit foarte mult să ne calificăm mai departe, era o şansă pentru toţi, i-am dat cu piciorul. Îmi pare rău că n-am reuşit, pentru că am 32 de ani şi îmi doream foarte mult să ne calificăm", a declarat Săpunaru.
