joi, martie 28, 2024

Ultima ora

spot_imgspot_imgspot_imgspot_img

Sport

Se mai îndoieşte cineva de al Treilea Război Mondial

Cu o întârziere programată, de trei zile, jihadiştii Statului Islamic au făcut un anunţ important. Preluat, pentru prima dată, de presa din Israel. La începutul săptămânii, ei au executat o lovitură într-o bază militară rusească de lângă Latakia, unde au ucis zeci de generali. Informaţia este uluitoare. Şi, în măsura în care se confirmă, detaliile acestui atentat demonstrează, fără niciun dubiu, că al Treilea Război Mondial este în plină desfăşurare.

Jihadiştii motivează că au revendicat, cu întârziere, această lovitură militară pentru a avea timpul necesar de a se retrage din incursiune, în interiorul Statului Islamic. Motivul, în principiu, stă în picioare. Dar altceva surprinde. Faptul că au putut fi ucişi atât de mulţi generali ai Federaţiei Ruse.

Baza militară de lângă oraşul Latakia este doar una dintre locaţiile alese de armata rusă. Pe teritoriul Siriei există mai multe asemenea baze terestre, care se adaugă celor maritime. Este surprinzător cum, într-o singură bază militară, s-au putut afla, simultan, atât de mulţi generali ruşi, dintre care jihadiştii au putut ucide câteva zeci. Aceste cifre constituie un indicator al faptului că forţele terestre ruse, cărora li se adaugă cele maritime şi aeriene, sunt extrem de consistente. Ele au proporţii asemănătoare, cel puţin dacă ne gândim la numărul de generali, cu forţele desfăşurate de sovietici în cel de-al Doilea Război Mondial. Numai că, de data aceasta, totul se întâmplă într-un perimetru mult mai restrâns.

Policlinica Buna Vestire Craiova

În acelaşi perimetru acţionează simultan elemente militare, mai mult sau mai puţin consistente, a cel puţin 50 de state. Atât din zonă, cât şi dislocate de la mii de kilometri. Nu întâmplător, numărul regretabilelor ciocniri dintre elemente militare aparţinând unor state diferite a crescut în mod alarmant. Ca şi gradul de pericol al acestora. Şi, în consecinţă, au apărut veritabile conflicte între state. În epicentrul acestora se află cel mai important rival NATO, Federaţia Rusă, şi unul dintre cele mai importante state NATO din zonă, dispunând de o redutabilă forţă militară, respectiv Turcia.

Dar cum se desfăşoară acest război, nu foarte departe de România, şi încă apreciat de unii analişti militari drept asimetric? În regiune există o concentrare militară aşa cum rareori s-a mai întâmplat undeva pe glob. Războiul dintre forţele guvernamentale ale lui Bashar al-Assad şi rebeli nu s-a încheiat. Deşi regimul de dictatură a primit ajutoare extrem de consistente, în special din partea Federaţiei Ruse. Echipamente, muniţie, instructori, dar şi intervenţie maritimă, aeriană şi terestră. Şi, totuşi, încă, aceşti rebeli nu au fost zdrobiţi, dar pericolul cel mai mare în regiune, unanim acceptat, este Statul Islamic.

Ei bine, rezistă şi Statul Islamic. Deşi suportă sute de bombardamente pe zi. Precum şi un război terestru din ce în ce mai consistent. Este posibil, ca în perioada următoare, o parte din Statul Islamic să fie recuperat de către adversarii acestuia. Care nu se ştie prea bine cine sunt. Cine va recupera acest teritoriu? Forţele guvernamentale? Forţele militare ale Federaţiei Ruse? Armata Turciei, membru NATO?

Ce se întâmplă dacă, într-un final, evident cu sute de mii de victime şi generând alte milioane de refugiaţi, Statul Islamic dispare ca entitate teritorială? Se diminuează prin aceasta forţă celei mai periculoase şi bine organizate construcţii teroriste din istoria lumii? Dacă dispare Statul Islamic din Siria şi Irak, dispare şi Califatul?

Următorul pericol major, admiţând că se întâmpla ceea ce trebuie să se întâmple, iar Statul Islamic dispare că entitate teritorială, este recompunerea lui în cea de-a două formă a sa de manifestare. Şi anume, sub forma războiului generalizat de gherilă urbană, care se va desfăşura în cele mai importante oraşe ale lumii. Este greu de spus ce se va întâmpla şi cum va sfârşi această mişcare jihadistă. Dar este relativ simplu de estimat că, într-o asemenea perspectivă, la capătul unui asemenea scenariu, este cât se poate de probabil ca Europa să dispară. Cel puţin sub formula de azi, în care continentul este organizat.

 

 

Politica