Preşedintele Franţei a lansat un nou concept. Lumea de astăzi se confruntă, nu cu terorismul cu care, de bine, de rău, ne-am obişnuit. Ci cu hiperterorismul. Un hiperterorism cronicizat. Este un punct de vedere extrem de interesant. Care merită o analiză atentă. Sau chiar mai multe.
Este de domeniul evidenţei că terorismul nu mai acţionează în formatul lui clasic. Care avea sute de definiţii. Dar, în esenţă, se referea la grupuri de persoane care, în mod organizat, generau acte de violenţă, având drept consecinţă victime omeneşti, de cele mai multe ori alese aleatoriu. În absenţa delimitării, cât de cât, precise a categoriilor de ţinte umane, acest mod de operare are drept consecinţă crearea unei stări de teroare în rândul populaţiei. Şi chiar a autorităţilor.
Teroarea este, în sine, nu numai un instrument de acţiune, ci şi o armă de luptă. Extrem de eficientă. Menţinerea în alertă continuă a autorităţilor le şubrezeşte acestora şi autoritatea şi eficiența. Pe de altă parte, teroare, aşa cum s-a dovedit, generează apariţia unor sponsori. Sponsorii terorii. Aceşti sponsori, de-a lungul timpului, au fost state, fundaţii, persoane fizice, societăţi comerciale. În paranteză fie spus, multe dintre societăţile comerciale, devenite sponsori ai terorismului, se ocupă cu fabricarea sau comerţul cu arme.
În general, definiţiile terorismului, în forma sa clasică, eludează, în mod subtil, cauzele. Uneori, cauzele rezidă în lupta deznădăjduită a unor naţiuni sau comunităţi împotriva unui opresor. Vezi, de pildă, situaţia Ceceniei.
Ei bine, pentru aceste forme clasice de terorism, instituţiile democratice şi statele de drept identificaseră suficiente soluţii, nu pentru eradicarea fenomenului, ci pentru ţinerea sub control. În aceste condiţii, terorismul şi-a schimbat, literalmente, profilul.
Punctul de inflexiune este Statul Islamic. Acest Stat Islamic care, mult timp, nu a fost, în mod oficial, recunoscut, în ciuda prezenţei sale evidente, reprezintă o entitate cu dublă identitate. O entitate statală clasică, creată aproape peste noapte, într-un vast teritoriu, o parte aparţinând de drept Irakului, iar cealaltă Siriei. Un stat în toată regula care beneficiază de toate caracteristicile definite de normele internaţionale de drept public şi este bine organizat, inclusiv sub aspectul relaţiilor publice şi diviziei de lupta IT.
Dar asta nu este totul. Şi reprezintă doar o parte a Statului Islamic. Cealaltă parte, încă şi mai consistentă, nu mai poate fi identificată teritorial, cu aceeaşi precizie. Dacă Statul Islamic, cel localizat, este de mărimea Marii Britanii, Statul Islamic mai greu de localizat depăşeşte cu mult aceste dimensiuni. Statul Islamic disimulat funcţionează în sute şi sute de oraşe ale lumii musulmane şi non-musulmane. Încet-încet, asemenea zone s-au enclavizat şi se transformă în fortăreţe ale Statului Islamic. Prezente inclusiv la periferia celor mai multe dintre oraşele Europei Occidentale.
În acest moment, Statul Islamic, beneficiind de o bună coordonare şi de o conducere monocefală, în persoana lui Abu Bakr al-Baghdadi, care se autointitulează întemeietorul Noului Califat, poate acţiona sub forma unei mişcări de rezistenţă, prin intermediul unor atacuri locale de tip terorist, mai mult sau mai puţin simultane, dar, atenţie, poate acţiona şi sub forma unui război generalizat. Împotriva lumii occidentale şi împotriva lumii creştine.
Este exact ceea ce a sesizat preşedintele Franţei. De avertismentul său trebuie să se ţină cont. Hiperterorismul declanşat înseamnă, în mod cert, al Treilea Război Mondial. Distrugerea Statului Islamic, localizat în Siria şi Irak, posibilă şi previzibilă ca urmare a sutelor de raiduri aeriene executate acolo zilnic, nu va diminua forţa de şoc a Statului Islamic. Dimpotrivă. Va activa, în toată grozăvia lui, Statul Islamic disimulat.
