Vasile Duţescu din satul mehedinţean Malarişca – Podeni, fierar din tată-n fiu, constata cu tristeţe că numărul cailor veniţi la potcovit scădea pe zi ce trece şi îşi făcea mereu griji că nu va mai avea de lucru. Meseriaşul şi-a recăpătat bucuria când în atelierul său plin de fum a intrat multimiliardarul francez Jean Pierre Lyonnet cu care a pecetluit contracte de zeci de milioane de lei vechi şi care i-a promis că-i va face multă publicitate ,,afară” , peste graniţă. Alt potcovar renumit în judeţ e Gheorghe Perţ, din comuna Şimian, satul Cerneţi, localitate în care joia e mare târg agricol, cu cai căruţe…. În această zi din săptămână, meseriaşul e fericit nevoie mare. Sigur apare câte un muşteriu, cu calul la potcovit….
Potcovarul Vasile Duţescu ne-a dezvăluit că s-a apucat de potcovit cai încă de la vârsta de 15 ani în atelierul tatălui său care era un meşter renumit în zona Podeniului din judeţul Mehedinţi . Pe vremea aceea ţăranii umblau numai cu boii şi caii, nu cu tractoare ca acum, aşa că de lucru aveau berechet. Potcoveau zilnic animale, ascuţeau pluguri, confecţionau utilajele din fier pentru căruţe şi care, iar el bătea neîntrerupt cu ciocanul pe nicovală orice îi dădea tatăl său. Prin anii 1980 a lucrat pe un şantier din Orşova însă după câţiva ani fierăria de acasă l-a atras ca un magnet şi s-a reîntors la vechea meserie de potcovar.
„De acolo am o amărâtă de pensie iar soţia nu a lucrat niciodată. Iubesc meseria asta dar în ultima perioadă oamenii şi-au luat tractoare şi alte maşini agricole. A scăzut foarte mult numărul cailor şi boilor care mai vin la potcovit. Mai ascut o sapă, un topor. Nu am preţ fix. Îmi aduce omul cât are, ori îmi dă un cartof, un mălai. Eu nu beau, nu fumez că sunt şi cam bolnav”, ne-a mărturisit potcovarul Vasile Duţescu.
El susţine că fostul primar din Podeni, Ilie Robobete, l-a adus la poarta sa pe francezul Jean Pierre Lyonnet.
„Am stat toţi la o cafea, iar domnul din Franţa mi-a vizitat atelierul, apoi mi-a zis că vrea să-i fac nişte suporţi de lămpi din fier forjat. Mi-a adus şi un model vechi de aproape 300 de ani şi eu i-am promis că pot face aşa ceva. Mai vrea să-i fac nişte panouri din fier în formă de păuni şi că îmi va mai da de lucru. Pentru mine este mană cerească. Nu ştiu exact câţi bani îmi va da!”, ne-a mai spus nea Vasile. „Precis avem vreo reclamaţie de venirăţi tocmai acum să ne întrebaţi !”, ne-a spus suspicioasă soţia potcovarului . În final am aflat de înţelegerea dintre francez şi fierar.
„Nea Vasile este cam fricos de fel, dar vă spun eu s-au înţeles să-i dea iniţial 40 de milioane de lei vechi. Fierarul îi va face francezului 6 păuni din fier şi 10 lămpi pentru o clădire veche, un fel de garnizoană pe care el a cumpărat-o recent în Franţa şi pe care doreşte să o amenajeze în stil vechi. I-a plăcut cum lucrează nea Vasile şi i-a promis că o să-i mai aducă comenzi. Acest francez este un om de toată isprava care a cheltuit miliarde de lei vechi să ajute localnicii din această zonă. Şi nu are nici un fel de interes cum ar putea să creadă unii mai cârcotaşi!”, ne-a mai spus fostul primar Ilie Rogobete.
Filantropul francez, îndrăgostit de o frumosă mehedinţeancă
Francezul Jean Pierre Lyonnet trăieşte o frumoasă poveste de dragoste cu o tânără de aici din zona de munte a Mehedinţiului. Cu ceva timp în urmă el a dăruit 1000 de biciclete elevilor din comunele mehedinţene Balta, Ponoarele şi Izverna. Datorită lui peste 200 de familii sărace din cele trei comune beneficiază pe termen nelimitat de 1800 pâini pe săptămână şi anual îndeosebi de sărbătorile de iarnă, francezul vine şi împarte cadouri la oamenii săraci şi la copii. La Mehedinţi, tot pe banii săi a mai renovat mai multe săli de clase şi a înfiinţat un cabinet dentar. Primele acţiuni caritabile, susţine el , le-a început în urmă cu 20 ani când a întreprins mai multe operaţiuni în statele Gabon şi Camerun din Africa. A urmat apoi Croaţia iar acum mai contribuie cu donaţii regulate şi în ţara sa de origine pentru lupta împotriva SIDA şi a cancerului.
Gheorghe Perţ, alt potcovar, aceleaşi probleme
Alt potcovar renumit în judeţ e Gheorghe Perţ, din comuna Şimian, satul Cerneți. Omul a lucrat ceva vreme pe un şantier unde a suferit un accident. De atunci nu s-a mai putut angaja. Pentru a-şi putea creşte cei doi copii, a început să încalţe caii. ,,Nu sunt deloc mulţumit de cum se câştigă. Dar nu mor de foame şi nu sunt obligat să fur. Primăvara este ceva mai bine. Încalţ în jur de trei cai pe săptămână. Din banii primiţi cumpăr fier, cărbuni, electrozi. Mai rămân puţini bani. Dar mă descurc”, afirmă bărbatul între două lovituri de ciocan.
Joia, când e târg la Cerneţi, vin cei mai mulţi cai la încălţat
Cele mai multe potcoave la face joia. Atunci e mare târg în Cerneţi. Vin oameni de prin tot judeţul. Unii cumpără potcoavele, alţii vin cu caii la potcovit. În faţa locuinţei, în plină stradă, este mare forfotă. Caii îşi aşteaptă rândul la încălţat. Nea Gheorghe trage de zor în faţa foalelor. Târgoveţii se grăbesc, iar el nu trebuie să piardă clienţii. Trage din ţigară cu nesaţ fără a se opri din muncă. ,,Am doi copii şi trebuie să-i cresc. Îmi ia cam trei ore să fac potcoavele pentru un cal. Acum este cea mai multă forfoteală. În restul săptămânii mai vin sătenii să le fac o sapă, o greblă, un topor. Fac de toate, câştig şi eu ceva”, mai spune bărbatul susţinând că meseria a învăţat-o de mic de la un bătrân al satului.
Mecanizarea agriculturii îi aduce sărăcie
Cea mai mare supărare a potcovarului este legată de faptul că maşinile şi utilajele agricole înlocuiesc în totalitate calul. Şi cum Cerneţiul este cunoscut ca o localitate bogată în agricultură, sătenii apelează tot mai mult la maşini pentru lucrările pământului. ,,Caii sunt pe cale de dispariţie. Ăştia din UE nu mai dau voie să se muncească cu calul. Dar şi oamenii se emancipează. Aduc de afară tot mai multe maşini pentru munca în agricultură. Se va mai găsi însă şi pentru mine de muncă. Cel puţin la uneltele din agricultură. De foame nu voi muri eu”, răsuflă uşurat omul după montarea unei potcoave la un cal.
