Motto: ”Stejarul nu creşte pretutindenea; buruienile, în tot locul” – Mihai Eminescu
Mă fraţilor, mă mare bucurie ne făcură băieţii ăştia ruicbişti, deh cum le-o zice că e pi inglizeşte. Mă, că vă zâsăi că şed mai mult prin casă, că doar strânsăi strugurii, zaibăr nu se făcu, că e în fierbere. Şi uite aşa prinsăi meciul ăsta de rugby. Na c-o nemeri.
Nu că m-aş pricepe foarte mult şi nici că foarte pasionat da auzi că e meci, joacă România şi zâc hai, să mă uit.
Mă frumos. Băieţii deşi pricepui că 4 sunt naturalizaţi, adică nu-s români de la min-sa, frumoşi, bine făcuţi şi mă, ce-mi plăcu cel mai mult, mă cântară imnul naţional toţi. Da aşa cu tragere de inimă, nu ca leşinaţii ăia de fotbaliatori.
Mă zâc frumos la ăştia, turneu mondial în Anglia, tribune pline, bucurie, veselie, spectacol. Văzui şi grămadă de românaşi de-ai noştri, în tribune, deci interes mare mai ceva ca atunci când e bâlci pi la Galicea.
Mă şezui io până mă dumiri cu grămada, pilieri, taloneori, eseu, buşeu etc. Mă, până mă dumiri io, se făcu 15-0 pentru canadieni.
Auzi tu că se întâlniră ”stejarii” cu ”frunzele de arţar”. Şi să vezi drăcia drăciei, mă, se făcu 15-0 pentru frunzele de arţar. Mă, vorbeau şi copiii ăia la televizor că bugetu` la băieţii noştri e de nici un milion de euro, în timp ce englezii, gazdele competiţiei, avură vreo 150 de milioane de euro da’ degeaba că fură eliminaţi. După comparaţiile ăstea mă gândi că n-ai ce să le zici băieţilor şi că asta e.
Bă fraţilor da’ de aici începu frumuseţea. Mă, mânca-le-aş ochii, mă, exact ca stejaru’ fură şi băieţii noştri. Mă fraţilor, când toată lumea îi credea căzuţi şi terminaţi, mă odată se scuturară şi mi-i luară la ture pe canadieni şi dădură cu ei de pământ. Mă, repede 2 eseuri Mihai Macovei şi nişte lovituri reuşite de Florin Vlaicu şi băturăm canadienii.
Mă frumos. Frumoasă şi emoţionantă bucuria băieţilor la finalul meciului. Bărbaţi ca bradu’ şi plângeau precum copiii. Mă, mă unseră la inimă.
Mă fraţilor, dupe meciul ăsta io zâc că tot mai ezistă speranţe pentru poporul ăsta. Noi furăm crescuţi să înfruntăm viaţa precum stejarul toate vicisitudinile vremii, dar marea şi tâmpita tranziţie de după 1989, în care au fost promovaţi toţi neica nimeni, ne-au cam abătut de la îndeletnicirile şi învăţăturile noastre milenare: muncă, abnegaţie, cinste, educaţie, loialitate şi iubire neţărmurită pentru poporul ăsta şi fruntariile ţării.
Da’ băieţii ăştia chiar mă făcură să mă cred iar tânăr cum am fost şi mai mult decât atât – BRAV ROMÂN !
Să le mulţumim şi să sperăm că învăţătura lor e o pildă pentru noi, toţi românii.
Iată şi eroii naţionalei de rugby care se află sub comanda galezului Lynn Howells: Paulică Ion, Mihăiţă Lazăr, Andrei Ursache, Alexandru Ţăruş, Horaţiu Pungea, Andrei Rădoi, Otar Turaşvili, Eugen Căpăţână, Valentin Popîrlan, Johannes Van Heerden, Marius Antonescu, Valentin Ursache, Mihai Macovei, Viorel Lucaci, Stelian Burcea, Ovidiu Toniţa, Daniel Carpo, Florin Surugiu, Valentin Calafeteanu, Tudorel Bratu, Dănuţ Dumbravă, Michael Wiringi, Paula Kinikinilau, Florin Vlaicu, Csaba Gal, Adrian Apostol, Ionuţ Botezatu, Florin Ioniţă, Mădălin Lemnaru, Cătălin Fercu şi Sabin Strătilă.
Şi indiferent ce o fi duminică în meciul cu Italia să fim alături de ei. Io zâc că o să fie bine şi duminică, dar mai presus de toate să le mulţumim pentru lecţia de patriotism pe care ne-au dat-o.
Brava lor şi cinste cui i-a crescut şi format aşa frumos pentru viaţă.
Să auzim şi să citim numai de bine !
