Multe clădiri îşi pierd cu timpul funcţionalitatea ajungând ruine sau dispar în neant. Punem astăzi în vederea cititorilor noştri, edificii care au dăinuit ani buni, însă ulterior au fost neglijate. De exemplu, în Craiova prima moară cu aburi a fost cea a lui Barbu Drugă, un mare boier care a fost şi stăpânul portului din Cetate. El a deschis portul de la Dunăre pentru a facilita comerţul cu cereale. În spatele conacului său se găseşte şi clădirea fostei mori. Boierul Barbu Drugă şi-a avut moşia în comuna Cetate, pe malul Dunării. În zonă a făcut un port, iar imediat negustorii din toată Europa au venit pe Dunăre să cumpere grâul şi porumbul românesc, arată adevarul.ro.
Oamenii din zonă au povestit că în scurt timp comuna lor a devenit înfloritoare.
„În port munceau peste 300 de oameni. Îmi aduc aminte că a fost inaugurat în anul 1904. Barbu Drugă a fost o figură emblematică pentru comuna Cetate. A deschis portul la Dunăre pentru înlesnirea exportului de cereale. Moara din zonă avea utilajele cele mai performante. A ţinut mult la domeniul de la Cetate de care s-a ocupat tot timpul. A fost ridicat din câte îmi aminte în anul 1875“, au povestit localnicii, pentru adevarul.ro
O altă moară care şi-a avut veacul, chiar în Craiova a fost Moara cu aburi Moise A. Mendel şi fiii. Aceasta a fost situată până în anul 2009, pe strada Bucovăţ nr. 90. Anii săi de existenţă au fost 1886-2009.
”La Moara Moise Mendel lucrau zeci de muncitori. Lungimea carelor care aşteptau la rând era de cel puţin un kilometru. Avea utilaje aduse din Elveţia, iar moara se afla într-o clădire cu şapte etaje. Proprietarul Mendel ajuta pe toata lumea. Nu exista om – evreu, român, tigan – care să vină la Moară cu un sac, o faţă de pernă, cerând un ajutor şi care să nu plece cu traista plină. Lângă el, aproape, se afla brutăria naşului meu Mendelbaum, care era plasat chiar în cartierul ţigănesc, şi care omenea cu o pâine pe orice nevoiaş care trecea pe la el”, spune Dragoş Andreescu, pasionat de istorie.
Conacele Olteniei
Trecem mai departe către conacele din Oltenia, care la cât de impunătoare erau, multe dintre ele, şi-au pierdut strălucirea. Un grup de tineri din Craiova, cei care care fac înconjurul monumentele istorice din Bănie, găsind în calea lor, edificii cu poveşti care mai de care mai interesante, au scos în evidenţă şi conacul Titeanu, judeţul Olt. Ei merg în căutarea monumentelor istorice pentru a vedea care este starea lor actuală, dorind să menţină vie istoria clădirilor cu semnificaţie istorică. Multe dintre ele le găsesc derăpănate, încercând să tragă un semnal de alarmă asupra acestor clădiri-monumente istorice care se duc de râpă fiindcă nu mai sunt îngrijite de nimeni.
“În Ciocăneşti, familia Titeanu a început construirea unui conac, în pădurea de stejari multiseculari care aparţinea familiei Teohari. Muncitorii au fost aduşi de la Bucureşti. Aceştia au venit însoţiţi de biciclete pe care se putea citi: Primăria Bucureşti! În 1937 au fost începute anexele, devenind funcţionale doi ani mai târziu. Construcţia, prevăzută cu parter şi etaj, este ridicată în stil arhitectural românesc; la parter erau camerele inginerului agronom, bucătăria, camera servitorilor, spălătoria. În curtea conacului s-a săpat o groapă mare amenajată drept gheţărie.În perioada comunistă, clădirea a fost naţionalizată, devenind sediul uneia dintre fermele IAS-ului din Leu, Dolj)”- sursa memoria Oltului.
Palat construit pe moşia primită de la soţia lui Dinu Mihail
Poposim la Conacul Maria Coloni, din Deveselu, secolul XIX. Numit Palatul Maria Coloni, acesta a dispărut din cauza unui incendiu în anii '60. Edificiul a fost proiectat de arhitect Paul Gottereau şi ridicat de constructorul M. Ormieres.
Maria Coloni a construit palatul pe moşia Deveselu primită de la sora sa care era căsatorită cu Dinu Mihail (cel care a avut Palatul Jean Mihail-actualul Muzeu de Artă din Craiova).
Maria Coloni s-a născut la Craiova în anul 1834 decedând tot aici în 1923 la vârsta de 84 de ani. Palatul era dispus pe cel mai înalt punct al localităţii.Elementele arhitectonice exterioare aparţineau barocului târziu, iar interiorul era prevăzut cu o scară de marmură de Carrara, candelabrele din cristal de Murano, oglinzile veneţiene, stucatura aurită, plafoanele erau pictate, pereţii tapisaţi cu mătase de Lyon, luminatoarele cu vitralii.
Era conceput pe două nivele, la parter era un hol central, sala de aşteptare, biroul contabilităţii, camera Mariei Coloni, salonul englez, salonul roşu, sufrageria mare, sufrageria personalului, bucătăria şi cămara.
Accesul la etaj se făcea prin monumentala scară de marmura ce ducea către un hol central cu două luminatoare în tavan, salonul de dans, camera vieneză, separeuri, camera de baie, canapele rotunde cu statuete de bronz deasupra, canapele aurite cu perne, canapele verzi cu paie de trestie, jardiniere din lemn aurit, vase japoneze, policandre de cristal cu oglindă, cuiere de stejar cu oglindă, mese şi scaune de stejar pentru birou, ceasornice de perete, candelabre negre cu cinci braţe, statuete din bronz, case mari de fier etc. Biblioteca conţinea numeroase cărţi legate în piele fină de căprioară, în diferite limbi de circulaţie, toate evidenţiind formaţia intelectuală solidă a Mariei Coloni, proprietara acestei podoabe arhitectonice din vechiul judeţ Romanaţi şi a Olteniei, considerată sora mai mică a Palatului Jean Mihail din Craiova, actualul Muzeu de Artă. (sursa, Conacele din Romanaţi de Dumitru Botar).
