Multe dintre problemele oftalmologice apar încă din copilărie. Cele mai multe dintre acestea se pot trata prin purtarea ochelarilor, sau în cele mai grave cazuri prin intervenţie chirurgicală.
Conf. dr. Carmen Mocanu, Şef Clinică Oftalmologie din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova spune că “Strabismul reprezintă una dintre problemele grave cu care ne confruntăm în copilărie. O consider gravă deoarece copiii trebuie diagnosticaţi şi trataţi cât se poate de repede”.
Întâlnit în copilărie, strabismul este cunoscut şi sub denumirea de vedere încrucişată. Această boală poate apărea în trei etape a vieţii copiilor: la naştere (strabism congenital), la 2 sau 3 ani (strabism precoce) sau chiar la vârsta preşcolară (strabism tardiv). Deşi este o boală ce se poate trata, vizita târzie la medicul oftalmolog conduce spre un tratament mult mai dificil. Uneori medicii nu recomandă un consult până la vârsta de şase-şapte ani, dar acest lucru este total greşit. De multe ori, până la o anumită vârstă, părinţii nu observă problemele copiilor.
„Dacă amânăm prima vizită la medic după vârsta de şase-şapte ani, niciun tratament nu mai poate să fie aplicat eficient. Există şi acum mai puţin medici, dar există, medici de familie care întrebaţi de părinţii copilului ce au de făcut în momentul în care au văzut că copilului lor le deviază un ochi în interior sau în exterior, le spun părinţilor că având în vedere complexitatea invetigaţiei oftalmologice, copilul trebuie să recunoască litere sau semne, copilul trebuie pus la anumite aparate la care trebuie să stea nemişcat şi le spun părinţilor că copilul este prea mic pentru a putea să facă faţă la o investigaţie oftalmologică. Copilul dacă deja are vârsta de şase-şapte ani, tratamentul nostru nu mai poate fi aplicat. Sunt mai puţine situaţii, poate nu sunt medicii care dau acest răspuns, poate şi părinţii sunt de vină”, a spus conf.dr. Carmen Mocanu, medic oftalmolog.
Recomandat de medicii oftalmologici este ca un prim control oftalmologic să se efectueze în jurul vârstei de trei-patru ani.
„Obligatoriu, dacă părinţii observă că copilulului îi deviază ochiul, şi chiar dacă nu are nimic ar fi bine un control la copilul de trei-patru ani, există medici care au supraspecializare de oftalmo-pediatrie, există cabinete care sunt făcute în aşa fel încât să fie atractive pentru copii şi exită modalităţi în care noi putem interacţiona cu copiii şi noi putem să le facem o consultaţie chiar dacă aceştia sunt mai mici”, mai spune conf. dr. Carmen Mocanu.
Ochelarii pot trata uneori strabismul
În general, strabismul este redat de vicii de refracţie. Dacă este depistat la timp, viciul de refracţie poate fi corectat cu ajutorul ochelarilor.
„Strabismul apare cel mai frecvent datorită unui viciu de refracţie pe care noi nu îl depistăm la timp. Dacă copilul vine la o consultaţie şi suntem numai în stadiul de viciu de refracţie, tot tratamentul foarte greu al strabismului dispare, deoarece un viciu de refracţie se tratează cu ochelari.
Ochelarii pentru copii, acum, sunt frumoşi, sunt atractivi, uneori iau forma ochelarilor de prin poveştile de la televizor. Dacă trebuie să vindeci ceva este mult mai uşor cu ochelari, decât cu alte feluri de tratamente. Este foarte important să purtăm ochelarii când suntem mici, când suntem mari poate nu se mai întâmplă lucruri aşa de rele. La copilul mic, de doi-trei ani, căile dintre ochi scoarţa cerebrală, căile intracerebrale de conducere ale influxului nervos nu sunt încă complet formate. Ele se formează în timp în funcţie de mesajul vizual care ajunge de la cortex la cerebel. Dacă copilul are un viciu de refracţie, iar unul dintre ochişori are o dioptrie mai mare, cel cu dioptria mai mare vede mai prost”, spune medicul oftalmolog.
Un rol important în dezvoltarea sistemului nervos îl are vederea. La copii, sistemul vizual se dezvoltă parţial până la vârsta de 5 ani, urmând ca până la 8 ani, acesta să se dezvolte în întregime. Atunci când un ochi nu vede bine, creierul nu reuşeşte să proceseze imaginea, iar calea de comunicaţie dintre ochi şi cortex se atrofiază.
„La creier ajung mesajele vizuale de la cei doi ochi, creierul încearcă să le suprapună, încearcă de mai multe ori şi nu reuşeşete deoarece una dintre imagini este mai proastă, iar ca să nu mai muncească degeaba, anulează imaginea de la ochiul mai prost şi imaginea respectivă nu mai pleacă din ochi deloc. Calea de la nivelul ochiului până la cortex, într-un fel se atrofiază din punct de vedere funcţional şi ochiul respectiv rămâne ca o mână pusă în gips şase luni de zile şi după ce îi dai gipsul jos, vezi că este slăbită, este mai mică decât cealaltă, muscultura se atrofiază, aşa se atrofiază şi calea de comunicaţie între ochi şi cortexul cerebral. Acest lucru se întâmplă numai la copilul de doi-trei ani, la care calea nu este pornită. La un tânăr dacă renunţă la ochelari acest lucru nu se mai întâmplă niciodată, îşi pune ochelarul vede bine, nu îşi pune ochelarul nu vede bine. De aceea este obligatoriu să îi trimitem pe copii la care le deviază un ochi, la care lucrurile sunt deja instalate, la medic să ia măsurile necesare, pentru că copiii respectivi rămân fără un ochi”, spune medicul oftalmolog, conf. dr. Carmen Mocanu.
Acoperirea ochiului
În cazul în care strabismul este diagnostic la o vârstă tardivă, ochiul bolnav îşi pierde din funcţii, astfel încât vederea nu mai este utilă. În astfel de cazuri medicii oftalmologi recomandă ca tratament, acoperirea ochiului ce vede bine.
„În momentul în care apare strabismul lucrurile devin mult mai complicate fiindcă unul dintre ochi îşi pierde din valoarea funcţională şi ajunge să fie sub 50 %, sub 20%, sub 10 %, nu ajunge să îşi piardă de tot vederea, dar aceasta poate să fie atât de proastă încât să nu mai fie utilă. Atunci lucrurile sunt foarte clare, singurul tratament pe care îl putem face în afară de corecţia ochilor, trebuie să îi acoperim ochiul bun, pentru ca să îi forţezi ochiul bolnav, astfel îşi schimbă şi poziţionarea şi începe să se uite drept înainte, dar tratamentul este foarte greu. În primul rând este greu şi pentru medici să convingă părinţii că este singura soluţie, că altceva nu mai este de făcut.
În strabism se poate trata scăderea de vedere, pe noi ca medic, dar şi pe părinţi şi pe copil, ne interesează ca copilul să vadă cu amândoi ochii. Ca să dispară deviaţia ochiul se poziţionează un pic mai bine după ce ajunge la acuitatea vizuală normală, deoarece punându-l să vadă într-o anumită poziţie, atunci şi implicit deviaţia îşi mai revine. Problema este că dacă îi dăm ochelarul jos, ochiul îi fuge din nou”, spune conf. dr. Carmen Mocanu.
Tratamentul chirurgical, o soluţie
În unele situaţii, singurul tratament în vindecarea strabismului îl reprezintă intervenţia chirurgicală. În timpul intervenţiei chirurgicale, medicul va slăbi sau întări musculatura din jurul globului ocular prin modificarea poziţiei sau lungimii acesteia.
“Ajungem să intervenim chirurgical în momentul în care avem acuitatea vizuală bună la amândoi ochii, în anumite situaţii în care unghiul de deviaţie este mai mare decât cel pe care îl poate corecta un ochelar. Sunt situaţii în care medicul decide ce este mai bine, dar intervenţia chirurgicală nu creşte vederea. Şi dacă operezi un copil care are strabism, doar ca să îi repoziţionezi ochiul, vei reuşi, dar reuşita asta nu va dura mai mult de câteva luni de zile, deoarece un ochi care nu vede bine nu rămâne în poziţie”, a mai spus medicul oftalmolog.
În general, strabismul nu se moşteneşte, însă dacă părinţii au o miopie sau o hipertropie şi copiii pot să aibă un viciu de refracţie. De asemenea există şi forme de strabism congenital, care au alte cauze, ce pot să fie tumorale, vasculare. Tratamentele sunt diferite, iar de multe ori nu sunt oftalmologice, pot să fie neurologice sau neurochirurgicale.
