vineri, martie 29, 2024

Ultima ora

spot_imgspot_imgspot_imgspot_img

Sport

Povestea neromanţată a RAAN Severin

Apa grea în agonie, severinenii în pericol

Moartea iminentă  a producţiei de apă grea de la Turnu Severin riscă să se transforme nu numai într-o bombă socială, prin complexitatea efectelor concedierilor masive operate la cele două sucursale RAAN şi implicit la firmele satelit din jurul regiei, ci şi într-o bombă chimică, ce ameninţă severinenii, regiunea Oltenia şi chiar pe vecinii din Serbia. În tot acest timp, administratorul judiciar elaborează planuri fanteziste şi încasează onorarii de milioane de lei, profitorii se bat pe sfâşierea cadavrului RAAN, datoriile regiei cresc exponenţial, iar România riscă o amendă colosală şi declanşarea procedurii de infrigement, pentru nerespectarea obligaţiilor de mediu.  

Uzina de apă grea ROMAG PROD Drobeta-Turnu Severin, sucursală a Regiei Autonome pentru Activităţi Nucleare – RAAN a fost considerată multă vreme o realizare de excepţie a industriei chimice româneşti, un unicat în Europa şi un motiv continuu de curiozitate din partea spionajului industrial mondial, pe motiv că nimeni nu a putut afla miracolul prin care inginerii români transformă apa din Dunăre în apă grea cu puritate mai mare decât, de exemplu, a celei canadiene. RAAN, şi implicit cele două sucursale ale ei din Mehedinţi, ROMAG TERMO şi ROMAG PROD, se zbate între insolvenţă şi faliment, peste 2400 de angajaţi fiind pe cale de a-şi pierde locurile de muncă. De altfel, angajaţii RAAN au pichetat de mai multe ori instituţiile administraţiei locale din Mehedinţi şi au cerut socoteală factorilor de răspundere pentru nenorocirea ce este pe cale de a se produce la cel mai mare angajator şi cea mai mare platformă industrială din Mehedinţi.

Policlinica Buna Vestire Craiova

Umbra întunecată a falimentului iminent

Pe la finalul anului 2012, după ce, încă o dată, pentru a nu se mai ştie câta oară, RAAN a făcut obiectul promisiunilor politicienilor de salvare a emblematicei firme, regia a dat semne serioase că se clatină. Devalizată ani şi ani de-a rândul de tot felul de contracte păguboase şi jumulită de miliarde de lei, regia a început să intre în colaps. Confruntându-se cu o criză fără precedent, RAAN a intrat în insolvenţă în septembrie 2013. În ciuda onorariului deloc mic – 30 mii de euro lunar, plus 3% din sumele distribuite creditorilor – activitatea administratorului judiciar, Tudor Ion, este departe de ceea ce ar fi avut nevoie un agent economic de o asemenea mărime şi importanţă. Din păcate, cum era de aşteptat, conform principiului „moare, dar nu se predă”, RAAN a intrat pe mâna unui administrator judiciar care a propus un plan de reorganizare total nerealist, în care şi-a asumat plata, în decursul a 3 ani, a datoriilor acumulate în ultimii 10 ani, lucru imposibil de realizat, dar folositor celor care mai doreau să tragă de timp, în speranţa că, dacă nu mai pot încheia contracte fabuloase cu RAAN, măcar să împartă cât mai profitabil zestrea muribundei regii. Tabloul creditorilor a intrat, cum era şi firesc, sub dominaţia grupului de firme CONFORT, grup despre care, în Mehedinţi, şi copiii ştiau că fusese principalul beneficiar al miliardelor cheltuite pe contracte falimentare. Planul de reorganizare, votat de adunarea generală a creditorilor RAAN cu sprijinul reprezentanţilor grupului de firme CONFORT, prevede dublarea producţiei de energie electrică de la 572.000 MWh/an la 1.057.000 MWh/an, triplarea producţiei de apă grea şi inventează încasări lunare de 800.000 euro din vânzarea de apă super-uşoară, deşi până acum RAAN a vândut doar cantităţi infime din acest produs. De altfel, o serie de factori de decizie şi foşti decizionali de la RAAN au inventat, încă din 2012, planuri fanteziste de vânzare a producţiei de apă grea şi de apă super uşoară ba prin China, ba prin Coreea de Sud sau chiar în Canada. Revenind la planul de reorganizare amintit, el nu spune nimic referitor la restructurare, la denunţarea contractelor dezavantajoase, la reducerea schemei de personal, acţionarea în justiţie a firmelor care au păgubit regia, lucruri care ar fi putut să aducă pe linia de plutire agentul economic intrat în insolvenţă.

„De fapt, administratorul judiciar Tudor Ion a mers pe linia minimei rezistenţe, concentrându-se pe încasarea onorariului deloc de neglijat, până acum acesta primind peste 4 milioane lei. Suma ar fi fost şi mai mare dacă reprezentanţii Complexului Energetic Oltenia nu s-ar fi opus unei iniţiative a administratorului de a-şi modifica onorariul, prin comisionarea tuturor operaţiunilor financiare, manevră pusă la cale împreună cu Gabriel Dumitraşcu, fostul director general al Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie”, scrie portalul promptmedia.ro.

Tudor a îngheţat dialogul cu Guvernul României

Administratorul judiciar Tudor Ion a îngheţat dialogul cu reprezentanţii Guvernului, context în care s-a blocat procesul de  preluare a apei grele produse deja şi nu sunt alocate resursele necesare pentru închiderea controlată a producţiei de apă grea, aşa cum s-a stabilit prin Memorandumul „Măsuri pentru oprirea controlată a producţiei de apă grea la RAAN Drobeta-Turnu Severin”, aprobat de Guvern în 4 martie 2015. Din păcate, deşi statul nu şi-a pierdut dreptul de administrare a RAAN, pe fondul colaborării defectuoase a lui Tudor Ion şi a lipsei de dialog constructiv cu reprezentanţii Guvernului, lucrurile nu se mişcă, iar spectrul falimentului se adânceşte, zi după zi. Practic, sunt necesare o serie de acte normative prin care să se stabilească momentul închiderii controlate, astfel încât să existe timp suficient pentru neutralizarea controlată, în siguranţă, a substanţelor toxice, să se asigure protecţia socială pentru persoanele disponibilizate, înfiinţarea unei secţii care să preia apa grea deja produsă şi care aparţine statului român, alocarea de fonduri pentru  ecologizarea platformei industriale.

Bombă ecologică şi motiv de sancţiuni europene

Ultimul raport al administratorului judiciar arată indubitabil că, de la intrarea în insolvenţă, RAAN a acumulat datorii suplimentare de peste 310 milioane lei, cel mai mare creditor fiind Complexul Energetic Oltenia, furnizorul de cărbune, cu peste 125 milioane lei şi bugetul statului, cu peste 100 milioane lei. Pe de altă parte, ruleta rusească ridicată la nivel de strategie de administrare specială, a generat probleme şi mai mari pe linie de protecţie a mediului, probleme de neacceptat la nivelul Uniunii Europene, care nu glumeşte cu mediul la nivelul niciunuia din statele membre. În lipsa banilor şi a sprijinului din partea Ministerului Energiei, RAAN nu şi-a achitat obligaţia cumpărării certificatelor de emisii gaze cu efect de seră, aferente emisiilor produse de termocentrala Halânga în anul 2014. În acest fel, regia a reuşit să îşi mai acumuleze o nouă datorie colosală, ce pare să nu îi preocupe pe niciunul dintre cei care decid în această perioadă destinul RAAN. Pentru că nu s-a conformat la obligaţiile de mediu, regia va fi amendată cu incredibila sumă de 130 milioane euro (100 de euro pentru fiecare certificat neachiziţionat… şi trebuiau doar 1.300.000 de certificate!). Dincolo de valoarea imensă a amenzii aplicate RAAN, relaţia României cu Uniunea Europeană este pe cale să se înfierbânte serios, situaţia fiind de natură să declanşeze procedura de infringement pentru nerespectarea de către ţara noastră a obligaţiilor de mediu, derivate din statutul de membru. Mai mult, situaţia a devenit disperată, o sincopă majoră în aprovizionarea cu cărbune a termocentralei de la Halânga, lăsând combinatul de apă grea fără abur, iar populaţia municipiului Drobeta-Turnu Severin trăieşte zilnic cu teama unui accident chimic.

140 de tone de hidrogen sulfurat pot paraliza Severinul

Uzina de apă grea aflată la doar 7 kilometri de Drobeta Turnu Severin lucrează cu hidrogen sulfurat, un gaz inflamabil şi toxic utilizat în Primul Război Mondial ca gaz de luptă (paralizant al sistemului nervos central). În prezent, aşa-zisa „zestre” de hidrogen sulfurat depăşeşte 140 de tone, suficient pentru „adormirea” unui oraş ca Severinul, a cărui populaţie este de aproape 100.000 de locuitori. Nu ar fi prima oară, în istoria combinatului de apă grea, deoarece accidente soldate cu morţi au mai fost, cel mai grav fiind cel din anul 1994 când, urmare a unor scăpări necontrolate de gaze, s-au intoxicat mortal 2 persoane, iar alte 7 au fost grav rănite. Punerea sub control a acestei cantităţi foarte mari de gaz este una dintre dilemele cu care specialiştii se confruntă acum şi să nu uităm că prin anii `90 ministrul Industriilor de la acea vreme, Radu Berceanu, aflat într-o vizită la combinatul din Severin, explica faptul că este convins că apa grea produsă în România este scumpă şi necompetitivă, dar închiderea unui astfel de colos industrial este riscantă şi oricum costă statul mult mai mult decât ar costa asigurarea producţiei, tocmai din motive de securitate a închiderii controlate. De altfel, una din variantele propuse pentru a se scăpa de tonele de gaz paralizant pare desprinsă dintr-un scenariu suprarealist. Pe scurt, se ia în calcul arderea gazului în cantităţi mici, cu degajarea în atmosferă a dioxidului de sulf rezultat. Soluţia este de-a dreptul periculoasă, deoarece ar produce ploi acide fără precedent în toată Oltenia şi în estul Serbiei, România riscând să intre în conflict cu Serbia. Situaţia nu este mai bună nici în ceea ce priveşte termoficarea oraşului Drobeta-Turnu Severin. Chiar dacă aceasta ar fi poate cea mai mică dintre probleme, dacă nu sunt bani pentru cumpărarea cărbunelui, odată cu închiderea termocentralei, rămân fără căldură şi apă caldă peste 30.000 de locuinţe, spitalul judeţean cu 1400 de paturi, toate unităţile de învăţământ şi cele ale administraţiei publice. Într-un cuvânt, întreg oraşul îngheaţă, fără şanse de revenire. De altfel, presa locală şi municipalitatea din Severin a şi anunţat că, de la data de 18 august 2015, se stopează furnizarea apei calde şi a energiei termice, urmând ca, la iarnă, severinenii să rămână la mila Domnului.

Unii aşteaptă moartea pentru a sfâşia cadavrul

Înainte de a vedea care sunt profitorii morţii clinice în care a intrat apa grea românească, trebuie să spunem că printre cei care mulgeau milioane de lei de pe urma contractelor cu RAAN se află şi actualul şef al Poliţiei Comunitare, prietenul primarului Gherghe, Nicolae Micşoniu. Firma acestuia de pază, VIGILENT SECURITY încasa circa două milioane de euro pe an de la RAAN, înainte ca imensul contract să îi fie reziliat. Tot de la RAAN mulgea bani grei şi FLORICOLA SA, firma omului de afaceri orşovean Constantin Popescu, aflat în prezent sub control judiciar în Dosarul DUICU, firmă care închiria de formă utilaje regiei şi încasa milioane de lei. Dacă ROMAG –PROD nu s-a închis, fiind doar într-o lungă şi chinuitoare agonie, sunt unii care se bat deja pe cadavru. Primul care vrea să obţină un „profit” este, evident, primarul Severinului, care s-a grăbit să înfiinţeze Serviciului Public de Alimentare cu Energie Termică, la care are de gând să angajeze circa 500 de oameni. Deocamdată se dă o bătălie cine să fie director al serviciului, ce sediu să cumpărăm, problema termoficării fiind pe ultimul plan. De fapt, în mod discret, primarul promovează interesele unui om de casă, Constantin Isvoranu, care spune că poate construi o centrală termică mai mică pe platforma CELROM, şi ar fi făcut deja o prospectare a pieţei, pentru utilaje second hand.  Despre Isvoranu Constantin, trebuie să spunem că deţine firma ALPHA CONSTRUCT SA, abonată la contractele cu statul, inclusiv pe platforma RAAN, atât direct cât şi în calitate de subcontractor al CONFORT SA. Şi tot despre el trebuie să spunem că este asociat cu fostul director RAAN Olaru Adrian în firma CILDRO SA. Iar aceste precizări sunt extrem de importante tocmai pentru că nu trebuie să uităm cum cel mai mare tun din RAAN s-a dat sub forma unei investiţii, începută în anul 2009, neterminată nici acum, pentru care s-au cheltuit însă peste 330 milioane lei, actorii principali fiind firma CONFORT SA controlată de Georgică Cornu şi RAAN condus de Adrian Olaru şi Gheorghe Dulcea.

Incredibila poveste a jafului de la instalaţia de şlam dens

În mai 2009, s-a semnat contractul privind „Furnizarea, montarea şi punerea în funcţiune a instalaţiei de evacuare a cenuşii în şlam dens”, care presupune modificarea sistemului de evacuare a cenuşii rezultată din arderea cărbunelui, astfel încât aceasta să nu se mai împrăştie peste municipiul Drobeta Turnu Severin şi satele din jur la fiecare vânticel. Deşi pare o investiţie de mediu prietenoasă, ea s-a dovedit nimicitoare cu bugetul RAAN. Contractul, semnat de directorul Adrian Olaru cu firma CONFORT, a avut o valoare iniţială de 165 milioane lei, dar după cinci ani, „graţie” unor acte adiţionale, a ajuns la 340 milioane lei. Fără TVA, care înseamnă încă 81 milioane lei. Deşi din documente reiese că s-au cheltuit sute de milioane de lei, lucrarea fiind realizată în proporţie de 95%, nimeni nu ştie dacă va funcţiona. Mai mult, instalaţia este inutilă, în contextul închiderii RAAN. Dacă a fost o investiţie, o risipă sau un furt ordinar, doar justiţia mai poate stabili. Lucrurile erau cunoscute încă din 2012, când un raport al Curţii de Conturi a evidenţiat o parte a jafului de la RAAN, dar nimeni nu a fost  tras la răspundere. Spre exemplu, auditorii constată că, la începutul lunii iulie 2012, fără a avea vreo obligaţie de plată înregistrată în contabilitate, Termocentrala de la Halânga a emis către firma CONFORT bilete la ordin în valoare de peste 43 milioane lei. Ulterior, urma banilor s-a pierdut, biletele la ordin ajungând la alte firme din grupul CONFORT. Semnatarul biletelor la ordin fără acoperire, fostul director economic al RAAN, Dulcea Gheorghe, a fost promovat ulterior în funcţia de director general al regiei, fiind sprijinit de un baron local. În acelaşi raport de control al Curţii de Conturi se vorbeşte şi despre alte contracte păguboase, cum ar fi cele de furnizare a cărbunelui sau cele de procesare, de pe urma cărora, regia a pierdut peste 150 milioane lei. Nimeni nu a păţit nimic, pentru că toate „afacerile” se derulau cu acordul unor baroni locali. Metoda preferată de „para-ndărăt” a fost publicitatea prin televiziuni, astfel că, în perioada 2007-2012, firmele din grupul CONFORT (C&C MH CONFORT, CONFORT, IZOMETAL MAGELLAN, CONAR), au încheiat contracte în valoare de 1.650.000 lei cu TERRA SAT SEVERIN, post TV local, controlat de Mihai Stănişoară. Acelaşi grup CONFORT a „donat” 270 mii lei şi a încheiat  contracte de publicitate de peste  300.000 lei cu firmele controlate de Adrian Duicu, fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Mehedinţi. Se impune totuşi o precizare: la Duicu, sumele sunt mai mici deoarece în 2012, când a preluat frâiele puterii, regia era deja „pe butuci”.

A fost odată RAAN…

RAAN a fost o emblemă a industriei româneşti, dar şi un paravan pentru fărădelegi, comise cu o consecvenţă demnă de o cauză mai bună, de absolut toţi cei care au condus acest colos industrial. Practic, contractele cu firme precum CONFORT, FLORICOLA, VIGILENT SECURITY se moşteneau de la director la director, iar cei care nu băteau palma cu respectivii erau „mătrăşiţi” rapid. Acum, fiecare din cei implicaţi în administrarea RAAN ar trebui să îşi facă treaba. Guvernul să emită cadrul legal pentru închiderea controlată a obiectivului, aşa cum s-a angajat prin memorandumul aprobat în luna martie, administratorul judiciar să se achite de obligaţiile legale, inclusiv în ceea ce priveşte denunţarea contractelor păguboase şi stabilirea răspunderii  celor vinovaţi de soarta regiei, administraţia locală să caute cu adevărat o soluţie alternativă pentru termoficare şi nu oportunitate de face ceva bănuţi, iar cetăţenii Severinului să primească înapoi un oraş curat, în care pot trăi fără teama unui accident chimic. Accident chimic care ar trebui să dea de gândit severinenilor, administraţiei locale şi tuturor celor care au manipulat ani şi ani de-a rândul angajaţii regiei ca pe o masă de manevră electorală extrem de utilă.

 

Politica