Obiceiuri şi tradiţii există nenumărate pentru această zi, însă de-a lungul timpului, în Oltenia nu s-au mai păstrat cu sfinţenie, mai ales că tinerii au în zilele noastre alte preocupări. Însăşi, şeful Secţiei de Etnografie de la Casa Băniei, Cornel Bălosu ne-a spus că trebuie transmise de la o generaţie la alta, pentru a fi menţinute vii, tradiţiile şi obiceiurile.
“Foarte puţine sărbători s-au păstrat în sensul tradiţional. Altminteri, este şi foarte greu să păstrezi o sărbătoare fiindcă totul este în schimbare, am senzaţia că lumea aleargă în ultima vreme mai mult decât ar trebui, uită prea repede. Sărbătorile tradiţionale sunt legate de un spaţiu şi timp tradiţional, de o mentalitate tradiţională şi de un calendar tradiţional. În general, sărbătorile sunt legate şi de o stare socială şi de o mentalitate şi de transformările care au loc. Trebuie transmisă cultura, cultura populară este în special cultură orală, nimic nu este scris, dar totul este ştiut, totul se face prin comunicare şi prin transmisie şi prin memorie afectivă”, a precizat Cornel Bălosu, şeful Secţiei de Etnografie, Casa Băniei din cadrul Muzeului Olteniei Craiova.
Chiar şi directorul Centrului pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj, Amelia Etegan confirmă că „în Oltenia, date despre obiceiuri sau o serie de ritualuri pentru sănătatea oamenilor ocazionate de această sărbătoare avem doar la nivel de studii şi cercetări etnofolclorice. Practica cercetării de teren relevă faptul că mistica sărbătoare a Drăgaicei (conform terminologiei slave), aşa cum este cunoscută în Oltenia şi Muntenia, nu mai este demult celebrată prin astfel de manifestări. Există însă şi acum credinţa că aceia care tratează fără respect sărbătoarea din ziua naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, adus pe lume de o persoană vârstnică (naştere care pregăteşte de fapt minunea naşterii Mântuitorului dintr-o fecioară, potrivit tradiţiei ortodoxe), va avea parte numai de rele”, a declarat Amelia Etegan.
Sânzienele-exponentă autentică a culturii tradiţionale
“Sânzienele este cunoscută ca o sărbătoare care aduce belșug în case, fertilitate, modalitate de a-şi găsi ursitul pentru fetele nemăritate, momentul prielnic pentru culegerea plantelor de leac, dar şi de descântec, Sărbătoarea de Sânziene este considerată o exponentă autentică a culturii tradiţionale, asemeni iei sau doinei noastre româneşti”, a precizat Amelia Etegan.
Ielele-personaje populare care pot să îţi ia minţile
Sânzienele sunt, în mitologia românească, zâne bune din clasa ielelor dar care atunci când nu le este respectată sărbătoarea devin surate cu Rusaliile, care sunt zâne rele. Uneori Sânzienele sunt sinonime cu Drăgaicele, manifestându-se, potrivit superstiţiei, în ziua Sf. Ioan Botezătorul.
„Promotorii sărbătorii de Sânziene erau tinerii, dar şi bătrânele. Pe de-o parte era ziua în care se culegeau plantele de leac şi o sărbătoare a unei desfătări adolescentine. Sărbătoarea populară, pentru că de fapt pe 24 iunie în calendarul creştin se serbează naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. Sărbătoarea se întâmplă aproape de solstiţiul de vară, prin urmare este o sărbătoare solară, în primul rând fiindcă ziua este foarte lungă. Toate calendarele populare se bazează în special pe calendarul vechi, nu cel nou. 24 iunie ar fi căzut cu 13 zile mai înapoi, prin urmare sărbătoarea era presolstiţială, se petrecea cu zece zile înainte. Noi am adoptat calendarul gregorian în 1924. Era o sărbătoare când trebuia să fii foarte grijuliu cu ceea ce se întâmplă cu răsturnarea timpului. Nu era la fel de periculoasă precum solstiţiul celălalt când ziua este foarte scurtă şi când întunericul bântuie şi este o sărbătoare propice unor ritualuri şi benefice, dar şi malefice pentru că personajele populare din această zi, Sânziene, Iana Sânziana sau Drăgaica sunt şi bune, dar şi rele în acelaşi timp. În perioadele temporare de dezechilibru a timpului, apar forţele în special malefice. Ele se mai numesc şi Iele, din cauză că ne aflăm într-o perioadă solstiţială. Pot să apară acolo unde simt că nu sunt respectate, sunt personaje care pot să-ţi ia minţile, care trimit la un spaţiu psihic popular, cât se poate de malefic. Mitologia populară spune că pot fi văzute sub forma unor „domnişoare” despletite, îmbrăcate în alb, care dansează un dans al vrăjitoarelor, pot fi asimilate cu vrăjitoarele. De la mitologie, până la folclor este un pas. Este totuşi o îmbinare, o sărbătoare sincretică pornind de la terminologie, Sânziana provine din latină, Drăgaica din una slavă, iată cum se împletesc. Drăgaica este respectată şi sărbătorită în Balcani. În general, în Balcani şi bulgarii şi sârbii şi grecii folosesc tot calendarul gregorian”, a declarat Cornel Bălosu, șeful Secţiei de Etnografie, Casa Băniei din cadrul Muzeului Olteniei Craiova.
Obiceiuri şi tradiţii de Sânziene, în Oltenia
În ziua de 24 iunie, se obişnuia, pe la sate să se culeagă plante care aveau proprietăţi curative.
„Actanţii acestei sărbători sunt bătrânele pentru că este ziua în care se culeg plantele de leac. În această zi, bătrânele, ca şi în alte perioade speciale ale anului, spre exemplu de 1 martie, începeau culegerea plantelor de leac. Se bazează în special pe plantele cu flori. Au funcţionalitate medicală, aici enumăr romaniţa, muşeţel, dar şi funcţionalitate magică. În această zi fetele nemăritate îşi făceau cununi din plante de câmpie, cicoare, aceste cununi fie le aruncau pe apă, fie se puneau sub pernă ca să îşi viseze ursitul. Plantele de leac folosite într-o farmacologie magică, spre exemplu plantele culese în această zi erau bune pentru alinarea durerilor, sau pentru alinarea muribundului, se spunea că dacă îi dai o cană cu apă în care ai pus plante de Sânziene, sau alte plante culese în ziua asta, îi alinai suferinţa. Dincolo de Sânziene, se mai folosea şi pelinul, care este folosit şi la Rusalii. Dar şi usturoiul şi leuşteanul”, mai adaugă etnograful Cornel Bălosu.
„Sânzienele încheie un sezon, în care timpul este răscolitor”
Printre anumite ritualuri ce se efectuau de Sânziene, se presupune ocrotirea casei. Era un ritual de afumat al casei, pentru a o feri de malefic. Întreaga gospodărie trebuia protejată.
„Fiind totuşi o perioadă de dezechilibru trebuiau luate măsuri profilactice, de protejare a spaţiului, de aceea se afuma casa ca la mucenici, cu anumite plante, este o plantă care popular se numeşte muma-pădurii. De asemenea şi cu frunze de alun, o plantă cu proprietăţi protectoare, de aceea beţele de colindat ale copiilor de la Crăciun şi Anul Nou din Gorj şi Mehedinţi, Vâlcea în spaţiul nostru nu prea creşte alunul. Mai era un obicei al cingătorii din flori pe care o foloseau în special fetele nemăritate. Sânzienele încheie un ciclu vegetal, care începe la 1 martie, continuă la Sf.Gheorghe, în special, la Armindeni (1 mai) când se aduce plantă verde. Ele încheie un sezon, sezon în care timpul este răscolitor. Aici facem o transpunere clară la faptul că de pe 24 iunie se poate considera că grânele încep să se coacă, de aceea şi în Balcani şi în Oltenia de Sânziene, se întâmplau obiceiuri cu trimitere la secerat”, Cornel Bălosu.
Ce este interzis să faci în ziua de Sânziene
„Sunt ritualuri negative de Sânziene, nu ai voie să munceşti sub nici o formă, să nu comiţi agresivităţi, nu ai voie să duci gunoiul, să arunci elementele sacre din casă, de exemplu pâinea. Trebuie să ai grijă de vatră fiindcă este centrul casei, să nu faci curăţenie. Amestecul între tradiţional şi religios este interesant. Aşa sunt calendarele populare la noi. Țăranul, în această zi şi mă refer la cei adevăraţi, care nu prea mai sunt, gândea această sărbătoare şi ca pe una religioasă, dar şi ca pe una populară ca şi la Bobotează. Mergea la biserică şi lua apă sfinţită, pe care o aducea acasă şi se ducea în staulul vitelor şi le boteza, le proteja”, Cornel Bălosu.
La sate, sărbătoarea de Sânziene se încheia seara cu o „petrecere între tineri, cu întâlniri, este o perioadă propice eroticului şi comunicării. Totul se întâmplă la sate. La oraş, foarte rar”, mai adaugă etnograful.
De Sânziene, considerată şi o perioadă de destabilizare, se oficia ierurgia, ceea ce însemna un act ritualic permis de biserică când se ieşea afară pentru invocarea ploii, în cazul în care era secetă.
Pe 24 iunie, la Craiova, se poartă ia. Deşi Sânzienele nu au o legătură aparte cu bluza tradiţională românească, se spune că motivele de pe ie, ar trimite la florile de Sânziene.
Simbolurile brodate pe faţă, spate sau mâneci vorbesc despre viaţa şi familia femeilor care au cusut aceste cămăşi, despre zona geografică în care au fost ele realizate, dar şi despre preocupările meşteşugăreşti ale satului.
Nu sunt simple desene cusute pe pânză, ci adevărate simboluri, menite să îi poarte noroc celei care urma să îmbrace ia, să o apere de ghinion şi de rău. Broderia iei poate reprezenta şi simboluri ornamentale geometrice şi puncte rotunde cu substrat bioenergetic de tip acupunctural, însemnări similare simbolicii chineze sau chiar schemelor moderne de acupunctură. Pătratul, dreptunghiul sau triunghiul cu vârful în jos – desene existente şi pe straiele populare sau pe covoare – menţin constantă ideea unităţii în dualitate, a cuplului uman şi a naturii. De asemenea rombul, marcat în epigastru, reprezintă unirea dintre eteric-cer şi teluric-hrana pământului. Rombul se repetă şi pe vasele epocii sau pe obiectele dacice, scrie http://blog.artizanescu.ro/.
