La început a fost o joacă, exact ca atunci când te apuci de tutun, apoi a început să se drogheze în fiecare zi, ne spune un tânăr craiovean, în vârstă de 22 de ani, care a reuşit să renunţe la droguri fără ajutorul unui specialist. Sub protecţia anonimatului, tânărul a acceptat să ne spună, în exclusivitate, povestea sa.
Îşi realiza dependenţa, însă nu dorea să se lase. Spune că, atunci când a reuşit să scape de această dependenţă, ziua i s-a părut foarte lungă.
Pe vremea aceea nu fumam nimic. Cu drogurile am început prin clasa a X-a. Am încercat un joint pentru că am văzut la ceilalţi băieţi. Eram doar curios să văd şi eu cum este. Prima senzaţie a fost ciudată, nu îmi amintesc prea multe. Am continuat o perioadă să fumez ocazional, fără să conştientizez că, încetul cu încetul, nu mai aveam control total asupra mea. Apoi am început să mă droghez în fiecare zi. Erau dăţi în care mergeam la ore sub influenţa narcoticelor. Nu făceam scandal, nu eram recalcitrant, însă eram liniştit, în lumea mea. Fumam adesea „legale”, adică etnobotanice. Chiar dacă se puteau comercializa în acea perioadă, tot droguri erau şi alea. De asta se numeau şi „legale” pentru că se puteau comercializa, însă sunt mult mai periculoase decât „iarba”. Printre altele am fumat şi marijuana, haşiş, iar ocazional „trăgeam pe nas” diferite substanţe. Bineînţeles că toate acestea erau în majoritatea timpului combinate cu alcool. Adesea, stăteam cu prietenii din anturajul meu şi ne întrebam dacă noi suntem dependenţi. Desigur că, după o scurtă perioadă de seriozitate începeam să râdem şi ne spuneam că nu, nu suntem dependenţi. Chiar dacă noi realizam într-un fel sau altul această dependenţă, nu ne interesa şi continuam să facem acelaşi lucru în fiecare zi. Am continuat să fac asta chiar şi după ce am terminat liceul. O perioadă scurtă începusem chiar să vând. M-am retras repede din asta pentru că am simţit că nu e în regulă. Am continuat totuşi cu etnobotanicele, dar şi cu alte substanţe. Ştiu că, atunci când am reuşit să mă las, primul lucru de care mi-am dat seama a fost că ziua e foarte lungă.
Povesteşte tânărul
“O voce din capul meu îmi spunea că trebuie să renunţ”
Tânărul povesteşte că avea în sinea lui o voce care îl îndemna să nu se mai drogheze, însă nu reuşea să găsească puterea de a face asta, chiar dacă simţea că se autodistruge. Decizia finală de a renunţa la abuzul de narcotice a luat-o după câţiva ani, atunci când a întâlnit o fată de care s-a îndrăgostit. Băiatul povesteşte că dragostea a fost pentru el „ultimul pas” pe care l-a făcut în decizia sa de a renunţa la droguri.
Toţi anii în care m-am drogat şi momentele în care eram „prăjit” subconştientul meu îmi spunea că nu e bine ce fac. Ajunsesem să îmi dau seama că nu mă simt bine în pielea mea. Nu mă uram, însă o voce din capul meu îmi spunea că am potenţial şi că trebuie să renunţ. Ceea ce făceam mă distrugea pe dinăuntru. Totuşi, nu reuşeam să găsesc tăria de a mă lăsa definitiv. Ceea ce m-a făcut să renunţ a fost, pe lângă voinţa interioară care îmi dădea impulsuri pozitive cum că aş putea cu adevărat să realizez ceva în viaţă şi faptul că m-am îndrăgostit. Am fost împreună cu o fată timp de câteva luni, iar în acea perioadă mi-am dat seama că acesta este momentul în care trebuie să renunţ. Am avut o bătălie interioară de vreo câteva săptămâni între inimă şi minte. Trebuia să mă las. Realizasem că pierdusem ani frumoşi pe care puteam să îi valorific altfel. Nu regret că am făcut abuz de substanţe narcotice, deoarece, principiul meu este acela că nu trebuie să regretăm nimic în viaţă. Sunt de părere că, oricât de multe probleme ai avea în viaţă există rezolvare la fiecare între ele. Nu, nu am vrut să merg la un medic sau la un centru de dezintoxicare. Eram oricum destul de marginalizat deoarece oamenii nu ştiau decât să ne judece. Ne puneau etichete şi credeau că suntem nişte huligani, însă nu dădeam spargeri, nu omoram pe nimeni, eram doar noi şi fumul din capul nostru. Acei oameni care mă judecau pe mine şi pe ceilalţi din anturajul meu nu făceau decât să ne aţâţe şi mai tare. În loc să ne întindă o mână de ajutor, ne spuneau că ne-o facem cu mâna noastră. Orice om are la un moment dat nevoie de ajutor. Să nu credeţi că nu. Cât despre fata care mi-a schimbat viaţa, aş putea să vă spun că nu o s-o uit niciodată. Ea a fost singura care a întins acea mână de ajutor, inconştient poate. Nu mi-a cerut niciodată să renunţ la droguri, însă viaţa a prins o altă culoare. Decizia de a renunţa mi-a aparţinut în totalitate mie, fata de care m-am îndrăgostit a fost ultimul pas. Eram atunci prins între dragoste şi droguri.
A mai spus craioveanul de 22 de ani
„Nu vă apucaţi, nu câştigaţi nimic!”
După ce a reuşit să scape de această dependenţă, tânărul şi-a dat seama că drogurile nu i-au adus nimic bun. Spune că, dacă ar fi pus din nou în situaţia de a se reapuca, având mintea de acum, nu ar mai face asta. Are şi simţul umorului şi spune că ar face asta numai pentru a-şi mai întâlni încă o dată iubita, de care între timp s-a despărţit. El le transmite celor care au gândul că vor să renunţe la droguri că pot face asta şi singuri, iar dacă nu reuşesc, îi sfătuieşte să apeleze la un specialist. Băiatul consideră că prin autodeterminare şi prin conştientizarea puterii minţi, poţi realiza orice îţi doreşti, iar de droguri „te poţi lăsa şi singur”. Recunoaşte, totuşi, şi faptul că iubirea a fost pentru el o salvare.
Probabil că dacă aş lua-o de la capăt cu mintea de acum, nu aş mai face asta, sau cel puţin nu aş mai abuza. Dacă ar fi să glumim, m-aş mai apuca doar pentru un singur motiv: să-mi reîntâlnesc iubita. Celor care se droghează, dar vor să renunţe, nu am multe să le transmit. Aş vrea să le fi spus să nu se fi apucat niciodată, însă ei deja au făcut-o. Celor care nu s-au apucat sigur că le spun nici să nu o facă. Cei care fac asta şi vor să renunţe le spun un singur lucru: te poţi lăsa şi singur. Sigur, dacă simţi nevoia, te poţi duce la un specialist. Sunt acum multe centre de remediere care te pot ajuta. Eu nu am ales să cer ajutorul unui specialist, am reuşit să fac asta singur. Nu o să mint să spun că nu am fost ajutat. Pe mine iubirea m-a salvat. Sună poate prea poetic, însă chiar aşa este. Eu cred că mintea omului are puterea de a face să fie real orice îţi doreşti cu adevărat. Trebuie doar să devii conştient de această putere a minţii, iar de aici şi până la a renunţa la ceea ce nu îţi face bine nu mai este decât un pas. Iar dacă sănătatea ta nu te interesează atât de tare, gândeşte-te că vei avea mai mulţi bani în buzunar. În perioada în care mă drogam nu foloseam banii decât pentru asta, puţinii pe care îi aveam, îi dădeam pe droguri. Nu vă apucaţi, nu câştigaţi nimic!
A concluzionat tânărul
Cazul tânărului craiovean este unul fericit. El a reuşit să renunţe la timp, conştientizând faptul că drogurile îl vor distruge. La câţiva ani de când s-a lăsat, povesteşte cu dezinvoltură toate cele petrecute. Regretă că a căzut în capcana drogurilor, dar nu se consideră o victimă, ci spune că a fost o lecţie de viaţă. Pentru unii, drogurile sunt fatale, pentru alţii sunt o lecţie de viaţă.
