Dumitru Serafim, un fost colonel de Armată, deţine secretul longevităţii şi al spiritului tânăr. La cei 90 de ani recent împliniţi el este încă în putere şi nu a lăsat nicio clipă condeiul din mână, nici chiar după moartea soţiei sale. După cum singur mărturiseşte, s-a apucat de poezie încă din tinereţe, pe când avea 25 de ani, iar de atunci a scris sute de poezii pe care le-a închis în 13 volume. Pe lângă acestea, colonelul a mai lansat alte două volume de proză şi până la sfârşitul anului speră să mai scoată de sub tipare alte două volume de poezie.
Am descoperit pasiunea pentru scris de când eram tânăr. Aveam 25 de ani şi eram plecat de acasă la şcoala de ofiţeri din Bucureşti. Atunci am scris prima poezie. Am scris pentru părinţi, despre mama şi apoi un şir de poezii iubitei mele cu care m-am şi căsătorit mai târziu. Am scris poezii de dragoste, poezii de dor, poezii patriotice, dar mai ales poezii istorice, inspirate în mod deosebit din istoria antică.
A declarat Dumitru Serafim
Şi-a lansat primul volum la 60 de ani de la prima poezie
Chiar dacă pasiunea sa dura de mai bine de 60 de ani, nu a avut îndrăzneala să publice vreun volum. Dumitru Serafim a luat această decizie abia în 2010, la îndemnul cunoştinţelor şi al soţiei. Se află acum la 15 volume deja lansate, iar alte două sunt în lucru.
Nu am publicat cărţile până acum nu pentru că nu aş fi avut posibilităţi, dar parcă nu aveam curajul. Am fost îndemnat de o persoană dragă care a citit poeziile şi a spus că merită să fie publicate. Am discutat apoi cu soţia mea şi am luat decizia de a le publica. Primul volum a apărut în 2010, iar acum am ajuns la al cinsprezecelea volum, 13 de poezie şi două de proză. Încă două se mai află în lucru pe care sper să le lansez până la sfârşitul anului. Totuşi, eu singur nu m-aş fi gândit să public aceste cărţi, am fost îndemnat de alţii.
A mai spus Dumitru Serafim
Întrebat despre secretul longevităţii şi al spiritului tânăr şi creator, Dumitru Serafim a spus că a încercat toată viaţa să îmbine utilul cu frumosul şi că nu a lăsat niciodată cazmaua din mână şi nici condeiul de la ureche.
Încă lucrez la grădina pe care o am la casa din cartierul Lascăr Catargiu. Pâna la ora actuală nu am lăsat cazmaua din mână şi nici condeiul de la ureche. M-am străduit să fac şi una şi alta. După ce vin de la grădină, servesc masa, mă odihnesc puţin, iar apoi mă apuc de scris. În acest fel reuşesc să mă menţin. Munca fizică nu am abandonat-o şi m-am ţinut de ea. O să fac asta cât oi mai putea. Când nu voi mai putea voi trage pe dreapta şi voi privi la alţii.
A adăugat Dumitru Serafim
Dedică poeziile soţiei trecută în nefiinţă
Cele două volume care urmează să fie lansate vor fi dedicate soţiei, care a trecut în nefiinţă în anul 2012. Poetul Dumitru Serafim a povestit, cu lacrimi în ochi, cât de grea este singurătatea şi cât de mult îl macină pe dinăuntru. Totodată el a mai spus că nu a uitat-o niciodată pe femeia care i-a stat alături 62 de ani.
Sper ca pe 26 octombrie să lansez şi celelalte două volume de poezii pe care le am în lucru. Atunci este şi ziua mea de nume, Sfântul Dumitru. Poeziile din următoarele volume au aceeaşi tematică ca şi celelalte, adică sutn în principiu poezii de dragoste. Nu am uitat persoana iubită cu care am trăit 62 de ani, însă în 2012 m-a părăsit şi am rămas singur. Această singurătate pe care eu o consider o teroare a vieţii omului pe pământ m-a măcinat. Sub această teroare, sub acest imperiu al singurătăţii şi al durerii sufleteşti scriu în continuare poezii pe care le dedic soţiei mele.
A concluzionat Dumitru Serafim
Dumitru Serafim s-a născut la 31.03.1925 în comuna Vârciorona, satul Bahna-Mehedinţi. A absolvit gimnaziul din Orşova, liceul din Caransebeş, a fost învăţător în comuna natală, secretar la Şcoala Militară Arad, şef de post în comuna Locusteni şi profesor la Şcoala Militară Oradea. În 1964 a fost decorat cu Medalia Muncii, a fost decorat cu Ordinul clasa III, în 1970 cu Ordin clasa II şi în 1974 cu Ordin clasa I. Ultimele trei volume lansate ale poetului Dumitru Serafim au fost “Treizeci de ani sub drapel” (vol.I), “Quo vadis homo?” şi “Unde mergi, omule?” (vol.X) şi se încadrează în seria „Din trăirile vieţii”.
