Anul trecut, am păşit în Casa Memorială Elena Farago, în perioada în care Biblioteca “Alexandru şi Aristia Aman” a marcat “Zilele Elena Farago”. Ieri, ne-am reîntors în casa poetei, unde timpul pare-se că a stat în loc. Datorită custodei Florina Stolojan, toate obiectele, mobilierul, tablourile, documentele, cărţile care au aparţinut Elenei Farago, se păstrează astăzi intacte. De Zilele Elena Farago, ce se desfăşoară între 25-27 martie, şcolarii şi preşcolarii vin în casa Elenei, pentru a fi mai aproape de cea care iubea foarte mult copiii şi cărora le-a dedicat numeroase volume de poezii.
Este săptămâna în care o sărbătorim pe Elena Farago, ştim cu toţii că s-a născut la 29 martie 1878 la Bârlad, iar în Craiova, a venit în 1906 căsătorindu-se cu Francisc Farago, fiind economist şi fiind numit directorul unei Bănci Populare din Craiova. Şi-a urmat soţul venind de la Bucureşti, iar începând cu 1906, Elena este adoptată de olteni şi rămâne până la sfârşitul vieţii, în ianuarie 1954. În 1978 a avut loc un simpozion prin care s-au sărbătorit 100 ani de la naşterea poetei, totul s-a desfăşurat sub egida UNESCO. Din 1978, direcţiunea de atunci şi oamenii de cultură din oraş au hotărât ca zilele de 29 şi 30 martie să devină Zilele Elena Farago. Începând din acel an, Elena este sărbătorită în luna martie.Cu fiecare an, care s-a adăugat, colaborarea cu şcolile din Craiova şi nu numai a crescut. Se organizează concursuri de poezii, recitări. În casa memorială se produc diverse scenete pe care le realizează din versurile Elenei Farago, despre animale, gâze şi atunci copiii se costumează în diversele personaje pe care le găsesc în poeziile ei, Motanul Tanu, Gâzele năzdrăvane, Bobocica.
Florina Stolojan, custode Casa memorială Elena Farago
Poeta îndrăgită de copii
Copiii care vin să viziteze Casa memorială Elena Farago sunt încântaţi de ceea ce găsesc, şi privesc curioşi ceea ce descoperă în biroul de lucru al poetei. Întreaga viaţa şi-a dedicat-o învăţării copiilor, iar încă un motiv că adora copiii este acela că l-a înfiat pe Mihnea. Florina Stolojan ne povesteşte că micuţii “ sunt impresionaţi în primul rând de mobilierul vechi, care are peste 100 ani, biroul de lucru al poetei, scaunul, maşina de scris, samovarul, aparatul de radio-Tesla din 1940, cărţile vechi, Mercury de France este dicţionarul francez, toate volumele au rămas din bibliotecă. Albumul de fotografii care ni le-a dăruit în 1978, Mihnea, fiul Elenei, care atunci la centenar, trăia şi a venit şi a participat la sesiunile de comunicări. În album se găsesc fotografii gen sepia, pe care nu le mai întâlnim. Iarăşi, geamantanele foarte vechi, din răchită, de piele, lucruri pe care copiii nu mai au cum să le găsească decât într-un asemenea muzeu. Elena îi iubea mult pe copii, îi sprijinea pe elevii de la liceu, pe studenţi. În copilăria ei, destul de tristă şi-a pierdut mama când avea 12 ani, iar la 17 ani şi-a pierdut tatăl. Au fost şapte copii, ea fiind al doilea dintre cei şapte, în perioada dintre moartea mamei şi tatălui i-au mai murit încă trei fraţi, aşa că toată această copilărie şi adolescenţă în care ea nu şi-a putut definitiva studiile, şi-au pus o amprentă.
Elena a fost un autodidact, ea a făcut numai clase de pension, pensioanele Varlaam şi Drouhet la Bârlad, iar apoi ce a învăţat a fost numai cu propriile ei puteri. A avut şansa că l-a întâlnit pe marele nostru dramaturg Ion Luca Caragiale şi timp de doi ani a locuit în casa acestuia. A rămas doar doi ani pentru că după aceea Caragiale a plecat la Berlin, dacă mai rămânea în ţară sunt convinsă că ar fi rămas mai mulţi ani în casa dramaturgului. Biblioteca lui Caragiale a fost un adevărat sanctuar pentru studiile ei şi îndrumările pe care le-a primit atât de la Caragiale, Iorga şi prietenii ei de mai târziu. Elena a scris foarte multe volume de versuri pentru copii, a început să scrie pentru că îşi iubea foarte mult copiii, să nu uităm că dragostea pentru copii rezidă şi din faptul că în 1907 Elena l-a înfiat pe Mihnea. Pe Coca a adus-o pe lume în 1913 şi Mihnea şi Coca, deşi nu erau fraţi biologici s-au comportat ca doi fraţi adevăraţi. Mihnea fiind mai mare o sprijinea pe Coca şi nu doar în perioada adolescenţei ci şi mai târziu când s-au stabilit la Bucureşti, Mihnea devenind avocat, iar Coca făcând studii de artă dramatică, a fost actriţă, pictoriţă, a scos şi un volum de poezii, „Gânduri pentru singurătate”. Coca, în 1945, a avut şi o expoziţie de peste 60 lucrări, la Sala Dalles în Bucureşti. De aceea, cele mai multe tablouri care le avem în casa memorială sunt ale Cocăi. Se mai păstrează şi tabloul pictorului Vasile Veliseratu, un bun prieten al Elenei Farago, avem tablouri şi de Eustaţiu Stoenescu”, Florina Stolojan, custode.
Biroul Elenei Farago- locul de întrunire cu personalităţile oraşului
Începând cu 1921, se mută aici şi ceea ce este acum de vizitat, acest birou al poetei, atunci la vremea la care trăia nu era numai un simplu birou de lucru, devenise un adevărat salon literar. Pe aici au trecut foarte multe personalităţi ale literaturii române şi nu numai, şi din mediul ştiinţific. Nicolae Iorga este emblematic, pentru că a fost unul dintre cei mai buni prieteni şi sprijinitori ai Elenei Farago, dar şi Liviu Rebreanu şi George Coşbuc, Mihail Dragomirescu, Eugen Lovinescu şi Lucian Blaga. Erau prieteni cu Elena Farago, iar de fiecare dată când veneau la Craiova punctul lor de întâlnire cu celelalte personalităţi ale oraşului era această casă a Elenei Farago. Elena era un om extraordinar de prietenos, bineînţeles mare iubitor de literatură şi nu numai atât.
Florina Stolojan
Donaţii de carte de la primarul Nicolae Romanescu
A înfiinţat o universitate liberă unde profesori universitari din Bucureşti ţineau cursuri pentru cei care nu aveau posibilitatea să meargă în capitală pentru a frecventa aceste cursuri. Elena Farago a fost şi cea care a dorit ca fondul de carte al Bibliotecii să fie din în ce în ce mai voluminos astfel că a reuşit să primeacă numeroase donaţii de la personalităţile oraşului, chiar de la fostul primar al Craiovei, Nicolae Romanescu.
Aici, la Craiova, în această casă în care a locuit Elena, pe lângă faptul că a înfiinţat şi o universitate liberă care a funcţionat trei ani, în care veneau şi conferenţiau personalităţi de la Bucureşti, Iaşi, de la Cluj, profesori, ţineau cursuri de literatură română, universală şi lucrul acesta îl făcea pentru elevii de la liceu, pentru studenţi şi în general pentru cei care nu aveau posibilităţi financiare spre a se deplasa la Bucureşti la cursurile marilor noştri profesori, de la facultăţile din Bucureşti. În perioada de directoriat, de peste 30 ani, Elena Farago a făcut foarte multe lucruri bune pentru a dezvolta biblioteca, să nu uităm că la început, biblioteca a pornit cu 3.000 volume, acum avem peste 700.000. S-a zbătut în perioada directoriatului să aducă multe donaţii în bibliotecă. A primit o donaţie substanţială de la fostul primar al oraşului Nicolae Romanescu, deci peste 3.000 volume, de asemenea de la scriitorul Caton Teodoroian, lăsând de-o parte donaţiile pe care le primim în zilele noastre. În acele timpuri, între 1921-1950, vremurile nu au fost uşoare, nu toţi oamenii îşi permiteau să aibă o bibliotecă, iar aceste personalităţi ale oraşului, datorită faptului că aveau o admiraţie pentru Elena Farago, răspundeau prezent atunci când poeta la cerea ajutorul.
Florina Stolojan
Cartea de impresii
Foarte multe personalităţi au vizitat casa memorială. Toţi cei care trec pragul casei, scriu în cartea de impresii, în câteva rânduri opiniile vizavi de casă. De asemenea există şi cartea de onoare a Bibliotecii, unde cei care vizitează şi instituţia culturală pot aşterne pe foaie impresiile create.
Începând cu 1970 avem şi o “Carte de impresii” a Casei memoriale Elena Farago şi foarte multe personalităţi care au vizitat atât biblioteca cât şi casa memorială şi-au scris impresiile în aceste cărţi. În cartea veche a Muzeului Aman avem semnăturile regiilor României, Ferdinand, împreună cu regina Maria, apoi prinţul Carol al II-lea şi prinţul Nicolae, care au vizitat biblioteca. În zilele noastre, casa memorială a fost vizitată în 2013, de alteţa sa regală, prinţul Radu. Au trecut şi personalităţi politice, preşedintele Ion Iliescu, fostul prim-ministru Adrian Năstase, şi mari oameni de cultură. În 2013 a venit academicianul Dinu C. Giurescu, a stat o oră şi jumătate, venise pentru 15 minute. Toate documentele pe care le avem aici, l-au impresioant. De asemenea şi academicianul Dan Berindei, a făcut un popas la casa memorială. A venit şi poetul Corneliu Vadim Tudor. Totdeauna am primit felicitări pentru faptul că ne-am zbătut să păstrăm această casă memorială, presupune o îngrijire specială şi ceea ce facem, facem ca voluntari, ne considerăm urmaşii Elenei Farago.
Florina Stolojan
Corespondenţa Elenei Farago expusă în tablouri, în holul casei sale
În holul casei este constituită o expoziţie din fotocopii după scrisorile din patrimoniu, peste 120 de scrisori, corespondenţa Elenei cu copiii săi, Mihnea şi Coca când aceştia erau la Bucureşti, dar şi cu alţi scriitori, oameni de cultură, cu care Elena păstra legătura prin corespondenţă.
Deşi în vremurile acelea, poşta nu circula foarte uşor, cu toate acestea la 2-3 zile, Mihnea, cel care susţinea corespondenţa, îi trimitea o carte poştală de la Bucureşţi şi aştepta veşti de la mamă. De asemenea, avem corespondenţa Elenei cu Liviu Rebreanu, Geo Bogza-nepotul Elenei Farago, Alexandru D. Xenopol, Coşbuc, Blaga, personalităţi care au ţinut o frumoasă corespondenţă cu Elena Farago. Scrisorile sunt foarte interesante sunt crâmpeie din istoria oraşului Craiova, dar nu numai, vorbeau de evenimentele culturale, care aveau loc la Craiova, piesele care se jucau , expoziţiile care se desfăşurau, de sculptură, pictură.Vorbeau de asemenea de momentele din istoria României destul de zbuciumată. De exemplu, în răscoala din 1907, Elena nu devenise directoarea bibliotecii, dar sprijinită de Nicolae Iorga i-a ajutat pe ţărani şi a mers la familiile care rămăseseră după ce le muriseră membrii, i-a ajutat atât cu bani cât şi cu alimente. Elena îşi povestea programul de lucru, despre copiii ei cât era de mulţumită că Mihnea era avocat şi Coca actriţă, încercau să-şi sprijine moralul,dacă erau timpurile grele. De asemenea, avea o foarte bună prietenă, Constanţa Beligrădeanu, fusese solistă de operă la Iaşi, cu ea a avut o corespondenţă frumoasă, îşi povesteau despre copii, despre vremurile pe care le trăiau.
Florina Stolojan
Casa memorială Elena Farago poate fi vizitată de luni până vineri între 9.00 şi 16:00.Intrarea este liberă.
