În 1945, Roberto Rossellini regiza filmul “Roma citta aperta”, producţia respectivă semnificând eliberarea capitalei Italiei de cotropirea nazistă. Ceea ce devenea atunci un “oraş deschis” este astăzi poate cel mai bun mod în care poţi caracteriza Roma în două cuvinte. Milioane de suflete, piese într-un puzzle perfect. Roma este oraş deschis pentru orice vis şi pot spune, fără teama de a greşi, că reprezintă “tărâmul tuturor făgăduinţelor” în Europa, exact asemenea Statelor Unite la nivel mondial. Asta pentru că indiferent că eşti european, african, sud-american sau asiatic, Roma oferă fiecăruia posibilitatea de a “trăi visul”.
Este aproape imposibil să vorbeşti despre capitala Italiei în două pagini de ziar. Roma nu se descrie, Roma se trăieşte! De unde să începi? Şi mai greu. Fiecare colţ al metropolei este la fel de important. Istoria continuă să “trăiască” şi să uimească după mii şi mii de ani. Vom pleca în această descriere din zona Termini, punctul către care converg mai toate destinaţiile către Roma. Fie că eşti turist şi ajungi aici de la unul dintre cele două aeroporturi (Fiumicino şi Ciampino), fie că eşti rezident şi vii din afară sau din cartierele mărginaşe, cu trenul sau autobuzul, în Termini, dimineaţă de dimineaţă, viaţa se trăieşte la intensitate. Iar o dimineaţă la Roma trebuie începută neapărat cu o cafea, aşa cum ei, italienii ştiu să o facă.
Dacă pentru mulţi Roma înseamnă, în primul rând Piazza San Pietro, Colosseo, Fontana di Trevi sau Piazza Navona, am ales totuşi să nu ajung aici din prima clipă. Asta pentru că nu poţi să te afli în Zona Termini şi să nu vezi, la circa 10 minute de mers pe jos, Basilica Santa Maria Maggiore, cunoscută şi sub denumirea de Santa Maria della Neve (Sfânta Maria Zăpezii). “Naşterea” ei are ca bază o viziune a lui Papa Sixtus al III-lea. Acesta a visat Fecioara care îi spunea să construiască o biserică în locul în care, în luna august(!!!) va ninge la Roma (n.r. – ninsoarea în Roma, chiar şi iarna, este un fenomen rar întâlnit).
După un scurt popas, drumul te poate purta pe Via Nazionale, acolo unde se află zeci de magazine de firmă, practic strada cea mai cochetă a Romei. De aici, ajungi uşor la Palazzo Quirinalle, locul în care se află sediul preşedenţiei Italiei. Zona este liniştită, iar farmecul este sporit de gărzile care păzesc palatul. Imaginea nu este la fel de impresionantă precum cea a gărzilor britanice de la Palatul Regal, dar dacă prinzi momentul în care militarii fac schimbul de tură, cu siguranţă vei avea parte de un spectacol frumos.
În aceeaşi zonă, dacă alegi să te întorci pe Via Nazionale şi să mergi către Colosseo, mai întâi de toate trebuie să te opreşti la Basilica San Pietro in Vincoli.
Statuia lui Moise, una dintre lucrările controversate ale lui Michelangelo, este cea mai importantă “prezenţă” care atrage turiştii şi a născut, de-a lungul timpului, mai multe discuţii. În primul rând este vorba despre coarnele pe care Michelangelo i le-a pus lui Moise, lucru analizat şi astăzi de cătzre specialişti. Un alt detaliu, despre care se ştie mai puţin ar fi acela că la o atentă privire a statuii, observi o diferenţă majoră între genunchiul drept şi cel stâng. Fie marele Michelangelo a vrut să evidenţieze ceva anume, fie a fost doar o eroare pe care artistul, ulterior, a reuşit să o “repare”, adăugând deasupra genunchiului “mai subţire” o pelerină.
La Basilica San Pietro In Vincoli se află expuse şi lanţurile în care ar fi fost legat Sfântul Petru.
Dacă ai obosit şi vrei să faci o pauză, în zonă sunt taverne micuţe, dar cochete, unde poţi servi o a doua cafea, o gustare uşoară sau, dacă este prânz, o masă copioasă. Iar ambianţa nu lipseşte, pentru că din boxe poate răsuna uşor un “Caruso” al lui Lucio Dalla.
Iar paşii ne duc apoi către unul dintre simbolurile Romei, Colosseo. Într-o zi obişnuită, cu greu te strecori în mulţimea de turişti. O zi plină ar însemna să pierzi câteva ore bune doar pentru a te apropia de zidurile măreţei construcţii. Construcţie care a fost ridicată în…opt ani. Spre deosebire, de exemplu, de Basilica San Pietro, pentru a cărei “naşteri” au fost necesari peste 100 de ani.
Printre gladiatori care readuc la viaţă spiritul Romei Antice, vânzători care te imbie cu sticle de apă “gheaţă” sau tot felul de suveniruri, turişti care văd pentru prima dată grandoarea Colosseo şi nu se satură să privească zidurile pe care timpul începe să îşi pună amprenta, te strecori şi îţi continui drumul.
Trebuie să vă spun că în această perioadă, la mai toate obiectivele importante se lucrează. Aflaţi astfel că veţi fi dezamăgiţi să nu puteţi vedea La Fontana di Trevi în toată superbitatea ei, pentru că este “şantier”.
Ceea ce nu înseamnă cu nu puteţi arunca totuşi o monedă care să vă îndeplinească o dorinţă. Schele veţi întâlni şi la Basilica San Pietro, şi la Colosseo dar asta nu va ştirbi niciodată din frumuseţea acestor monumente.
Mussolini, «egalul» lui Michelangelo
O parte a construcţiilor din Roma poartă “semnătura” lui Benito Mussolini, cel care a condus Italia fascistă între anii 1922 şi 1945. El şi-a pus amprenta pe mai multe edificii, încercând parcă să impună propriul stil. Clădiri în care îşi au sediul ministere, instituţii de învăţământ, primării, toate poartă amprenta dictatorului interbelic.
Spuneam la început despre puzzle-ul pe care îl formează milioanele de locuitori ai Romei. De la turiştii care vin şi pleacă, la “marochinii” de la tarabele cu suveniruri, cei care prestează tot felul de numere acrobatice în jurul obiectivelor importante sau cei de la punctele de internet. De la românii pe care îi vezi grăbiţi să ajungă la muncă dimineaţa, cu rucsacul în spate, până la ospătarii care stau în mijloc de stradă şi te îmbie să guşti tradiţionala bucătărie italiană. Şi câte şi mai câte!
Am păstrat pentru final Piazza San Pietro, cu Basilica, locul unde timpul şi spaţiul se contopesc ca în nicio parte a pământului. Cozi impresionate de câteva sute de metri se formează zi de zi. “Selfiuri” făcute de diferiţi turişti, rugăciuni rostite într-un colţ al pieţei de grupuri de pelerini, atmosfera de talcioc care dăinuie dincolo de “graniţele” celui mai mic stat al Lumii. Stat unde primul cetăţean este Papa, stat unde se vorbesc toate limbile de pe pământ. Nu o să insist asupra Muzeelor Vaticanului, pe care le găsiţi aici, sau asupra celebrei Capele Sixtină, poate capodopera lui Michelangelo. Farmecul lor este acelaşi după mii de ani. Doar oamenii sunt alţii, însă emoţia descoperirii este întotdeauna sublimă! Pentru că, aşa cum spuneam la început, Roma se trăieşte! Zi de zi şi noapte de noapte!
