Deşi legumele vândute de ţărani nu au un preţ deloc piperat, oamenii nu se înghesuie să cumpere. Femeile care au mesele în aer liber, nu în halele speciale amenajate, din Piaţa Centrală trudesc zi de zi în grădini, iar pentru că pensia e mică, sărăcia le îndeamnă să vină să muncească chiar dacă, ajunse la o vârstă înaintată, ar trebui să stea acasă să îşi ducă bătrâneţea liniştite.
Acestea încearcă din răsputeri să îşi vândă marfa, leurdă, dragavei, ceapă ori urzici la preţuri de nimic.
E marfă multă la piaţă şi nu are lumea bani, am leurdă de pădure, opt legături la un leu, şase legături la leu, ceapa, în funcţie de cum găsim clientul, negociem, dar nu prea iau oamenii, le aducem de la Teasc să mai strângem şi noi un ban, aşa pensia e mică, patru milioane, dar decât nimic sunt şi aceia bani.
A spus Maria Ilina
Oamenii în vârstă ajung de cele mai multe ori să muncească şi pentru cei mai tineri. Neajunsuri sunt întotdeauna, posibilităţile sunt limitate, iar pentru a putea să îşi plătească medicamentele şi pâinea de zi cu zi muncesc şi la 80 ani.
Vând dragavei, patru legături la leu, le aducem de la Ghindeni din grădină, ne pregătim de Paşte, copii nu au cu ce trăi, au copii la şcoală, eu am pensia mică, îi mai ajutăm şi venim la piaţă să strângem ceva, o zi avem vânzare, una nu, dar ne străduim, vând şi răsad de roşii cu 20 bani, am 80 ani trebuie să îmi iau şi medicamente, dar asta e viaţa şi România, muncim toata viaţa degeaba, doar ca să trăim de pe o zi pe alta.
Tescoveanu Florina
Am găsit şi femei care vindeau ouă. Pentru că se apropie Paştele, acestea vor să mai strângă un ban ca să aibă masa bogată de sărbători.
Vindem cu 50 de bani bucata de ou, sunt proaspete şi dăm şi 10 ouă cu 20 lei.
A spus o bătrânică
Deşi câştigul este mic, “precupeţele” nu îşi pierd speranţa, mai ales că şi-au făcut deja clienţi fideli care le caută pentru legumele ce le aduc din grădină şi uneori oamenii aleg să le mai “scape” pe femei de marfă. Cu chipul brăzdat de greutăţi, femeile nu se lasă doborâte demonstrând o voinţă de fier. Tot ce avem acum, le dăm cu un leu, trei legături de leurdă, ridichi, ceapă, dar nu e vânzare, le aducem de la ţară, din grădini, muncim mult, dar mai sunt şi oameni binevoitori care ne cunosc şi cumpără mereu de la noi, ne ştiu că suntem femei curate şi se gândesc că şi nouă ne e greu, mai cumpără şi din milă, unii, noi nu ne ferim de muncă.
Maria Iliescu,70 ani
Sacrificarea mieilor este permisă la curte doar pentru consum propriu
Sacrificarea mieilor se va realiza în unităţi de abatorizare, autorizate sanitar veterinar pentru schimburi intracomunitare şi publicate pe site-ul ANSVSA, unde sunt respectate condiţiile de igienă stabilite în Reg. (CE) nr. 852/2004 privind cerinţele generale de igienă pentru alimente şi Reg. (CE) nr. 853/2004 care stabileşte cerinţele specifice de igiena pentru produsele de origine animală. Este interzisă organizarea şi amenajarea locurilor speciale pentru sacrificarea mieilor. Proprietarii de miei sau iezi au voie să-şi sacrifice animalele în curte, pentru consumul propriu. Nu au voie să vândă miei sacrificaţi.
Fără carne de miel în pieţe la două săptămâni până la Sărbătorile Pascale
Până la Sfintele Sărbători Pascale mai sunt 17 zile. În Piaţa Centrală din Craiova încă nu prea găseşti tradiţionalul miel de Paşte. Ce-i drept, nici oamenii nu dau năvală să îşi cumpere acest tip de carne. Carnea de miel se găseşte la aproximativ trei raioane de la carmangeria din Piaţa Centrală cu 18 lei, 20 lei, iar drobul şi organele de miel se vând cu 15 şi 16 lei.
Deocamdată ţin post, dar am trecut să văd ce preţuri sunt la miel.
A spus o doamnă
