În centrul oraşului, în aceeaşi curte cu sediul Bibliotecii Judeţene Alexandru şi Aristia Aman se află Casa memorială Elena Farago, poetă şi reprezentantă a vieţii culturale craiovene. Elena Farago a fost numită directoare a fundaţiei Aman în septembrie 1921, poeta a condus timp de peste trei decenii destinele acestui lăcaş de cultură, ocupându-se de organizarea şi funcţionarea bibliotecii.
Dacă treci pragul acestei case, ai ocazia să descoperi o maşină de scris, cărţi, documente, scrisori şi mobilierul original al poetei Elena Farago care se mai păstrează aproape intact şi în zilele noastre.
Maşina de scris, samovarul – obiectele care se găsesc în casa Elenei Farago aduc trecutul mai aproape
Acest imobil ascunde obiecte care au ieşit demult de pe piaţă şi reflectă trecutul oraşului nostru.
S-a păstrat maşina de scris care este un Smith Premier din 1890, este patina timpului, pe copiii îi fascinează, este strămoşul calculatorului, tastatura este la fel. Elena a avut probleme mari cu un reumatism degenerativ şi avea probleme cu a ţine tocul în mână, se mişca foarte greu, iar cei care o iubeau şi ştiau că este o personalitate şi trebuie ajutată i-au făcut rost de o maşină de scris. Se mai păstreză samovarul, deoarece era o mare băutoare de ceai, această cameră servea şi ca salon de primire pentru oaspeţi, chiar dacă este destul de modestă, dar prindea foarte bine pentru vremurile de atunci. Samovarul are ştanţat pe el emblema fabricii, este lucrat la Tula, un oraş din Rusia, recunoscut pentru samovare.Se mai păstrează radioul, care este un Tesla din 1940, într-o perfectă stare de funcţionare.
A declarat Florina Stolojan, custode Casa Memorială Elena Farago
În patrimoniu avem peste 120 de scrisori, pe care fratele lui Marin Sorescu, George Sorescu le-a găsit în arhiva poetului şi noi am transliterat scrisorile. Acestea reprezintă corespondenţa dintre Elena Farago şi copiii săi, care erau stabiliţi la Bucureşti, în care vorbeau despre situaţia politică, socială, ce se întâmpla la Craiova, dădeau informaţii şi despre ce se întâmpla cu viaţa socială în corelare cu viaţa din Bucureşti, dintre Elena şi Nicolae Iorga, afli momentele deosebite, ce s-a întâmplat în Craiova, cu Răscoala ţăranilor din 1907.
A povestit Florina Stolojan, custode Casa Memorială Elena Farago
Expoziţie permanentă
Din scrisori am făcut nişte tablouri pe care le-am expus pe hol şi cele două vitrine, într-una sunt cărţile pentru copiii şi copii după documentele originale, diplome, acte pe care Elena le-a primit de-a lungul timpului, este documentul prin care se atestă că în 1947 a primit titlul de cetăţean de onoare al oraşului Craiova, două diplome pe care i le-a semnat regele Carol al II-lea, în cadrul fundaţiilor regale, „Benemerenti”, „Cavaler clasa a doua”, diplomele sunt acordate pentru creaţiile ei literare, un document care atestă că a fost premiată de revista Femina de la Paris pentru volumul de versuri Şoaptele Amurgului.
Din viaţa personală a poetei
Elena a avut doi copii, băiatul care l-a înfiat în 1907 şi Ana Virgina sau Coca, pe care a născut-o în 1913, se păstrează în patrimoniu tablourile şi schiţele pe care Coca le-a pictat sau le-a lucrat, fie în tuş, fie în cărbune. Fiica Elenei Farago a fost actriţă, pictoriţă şi poetă, a avut un volum de versuri, intrat în patrimoniu acum doi ani.
Biblioteca Judeţeană Alexandru şi Aristia Aman nu s-a transformat întâmplător într-o bibliotecă, deoarece toate cărţile, obiectele ce aparţinuseră familiei Aman au făcut ca aceasta să se constituie astfel.
Prin testament s-a format Fundaţia Alexandru şi Aristia Aman care cuprindea bibliotecă, muzeu şi pinacotecă, dar biblioteca avea peste 300 volume, muzeul însemna cărţile rare şi tablourile pe care le avuseseră familia Aman, au funcţionat aşa până în 1947, perioada este puţin ambiguă, când s-a schimbat sistemul, nu mai era monarhie, au venit comuniştii la putere, până când s-au pus lucrurile la punct în anii 1960.
A declarat Florina Stolojan, custode Casa Memorială Elena Farago
Obiectele personale ale Elenei Farago pe cale să se piardă
La doi ani după moartea Elenei Farago, securitatea oraşului a funcţionat aici, au luat din lucrurile Elenei Farago şi le-au adus înapoi, dar nu toate, între timp în jurul anilor 70 directorul de atunci a încercat să le aducă de la Muzeul de Istorie, a făcut tot posibilul ce s-a găsit acolo să revină aici. Avem scrisori, din arhiva poetei, ziare, interviuri. Nicolae Ceauşescu a vrut să desfiinţeze casele memoriale, însă Casa Elenei Farago a avut o soartă blândă şi a fost salvată.După cutremurul din 1977 pentru că picaseră foarte multe clădiri, Ceauşescu împreună cu soţia, au zis să se renunţe la case memoriale, clădiri de muzee şi să se bage populaţie, oamenii care rămăseseră fără adăpost, aici nu au băgat familii pentru că directorul de atunci a zis că aici mutăm noi cărţile din depozit ca să se poată reface tot ce era degradat. Dacă la momentul acela se băgau familii, se pierdea casa, practic. Majoritatea lucrurilor le-am strâns în birou. Se păstrează biroul şi scaunul pe care le-a avut poeta, sunt obiecte de artă sculptate, biroul în lemn de cireş, iar scaunul care este rotativ, în lemn de nuc, au fost lucrate la o fabrică de mobilă din Craiova al cărei director a fost coleg cu Constantin Brâncuşi, la Şcoala De Arte şi Meserii,Miertoiu îl chema.
A mai relatat Florina Stolojan, custode Casa Memorială Elena Farago
Casa Elena Farago a fost zestrea Aristiei
În centrul oraşului, existau foarte multe case ale familiilor înstărite, care le aparţineau boierilor. Soţia lui Alexandru Aman, Aristia se numea Lăceanu.
Familia Lăceanu era o familie de oameni bogaţi, se înrudeau cu familia Bibescu, Romanescu. Casa a primit-o Aristia Aman ca zestre şi a donat-o Elenei Farago pentru că nu avusese copii.
