Criza de la nivel economic, social şi politico – instituţional, pe care o trăim în Europa, şi nu numai a accentuat diferenţa, din ce în ce mai pregnantă, dintre bogaţi şi săraci, un fenomen pe care îl putem observa cu toţii. În acest fel, nu numai că se măreşte distanţa dintre societatea civilă şi instituţii, dar asistăm şi la o marginalizare mai accentuată a persoanelor din mediile defavorizate, la extinderea unor fenomene şi comportamente care depăşesc sfera legalităţii şi apare deci o societate din ce în ce mai puţin preocupată să înlăture obstacolele importante care impiedică egalitatea între cetăţeni. În această situaţie, voluntariatul are cu siguranţă un rol strategic pentru depăşirea crizei; cu condiţia însă de a fi cu claritate definită natura şi rolul pe care acesta îl poate avea în procesul dezvoltării societăţii.
Activitatea de voluntariat se dovedeşte a fi un element din ce în ce mai important pentru dezvoltarea societăţii civile şi al vieţii democratice având o extraordinară importanţă în vederea consolidării la nivel european a valorilor de solidaritate şi coeziune socială. O primă definiţie care ne vine în minte pentru definirea termenului de ”voluntar”, îl prezintă pe acesta ca fiind o persoană care din proprie iniţiativă “decide să facă ceva”. Sau daca doriţi o definiţie ceva mai detaliată: voluntarul este acela care decide să acţioneze – într-o manieră liberă, autonomă şi coordonată cu alţi voluntari, cu sistemul, instituţiile şi cu alţi participanţi din partea societăţii – pentru îmbogăţirea, prezervarea şi valorificarea bunurilor comune şi pentru atingerea şi desăvârşirea binelui comunTrecând de la definiţii la acţiune, voluntarul este acela care, pus în faţa unei persoane care este în dificultate sau în faţa unei situaţii delicate, decide să intervină pentru a schimba radical acea situaţie, starea acelei persoane, dând astfel, prin propria-i acţiune, alt curs acelei situaţii.
În activitatea de voluntariat, persoana care o întreprinde investeşte în folosul celorlalţi inteligenţa, talentul, timpul sau proiectele sale, fără a aştepta însă nimic în schimb. Trebuie să adăugăm imediat la ceea ce am spus, ca o caracteristică a acţiunii voluntarului, aceasta nu se măsoară atât prin timpul, implicarea şi bunăvoinţa sa, cât prin aspectul de gratuitate menţinut constant în timp.În România, peste 6 milioane de oameni locuiesc în zone cu risic crescut la dezastre. Practica mondială a demonstrat că evenimentele generatoare de situaţii de urgenţă nu pot fi evitate, însă, uneori, acestea pot fi gestionate iar efectele lor pot fi reduse printr-un proces sistematic ce implică stabilirea de acţiuni şi măsuri menite să contribuie la diminuarea riscului asociat acestor fenomene.În ultimii ani se constată creşterea frecvenţei manifestării riscurilor care ameninţă viaţa şi sănătatea populaţiei, mediul înconjurător şi valorile patrimoniului national, precum şi apariţia unor noi riscuri, generate îndeosebi de schimbările climatice şi diversificarea activităţilor economice care produc şi comercializează substanţe sau produse periculoase.
Deşi în creştere, capacitatea de răspuns a instituţiilor specializate s-a dovedit a fi depăşită, impunându-se amplificarea măsurilor de menţinere a nivelului de siguranţă a persoanelor, colectivităţilor şi bunurilor, în scopul identificării, înregistrării şi evaluării tipurilor de risc, pentru înştiinţarea factorilor interesaţi, avertizarea populaţiei, limitarea, înlăturarea sau contracararea factorilor de risc, precum şi a efectelor negative şi a impactului produs de evenimentele excepţionale respective.Organizaţiile de voluntari au un rol deosebit de important în acţiunile de răspuns la dezastre, acţionând pentru evacuarea populaţiei sau a bunurilor periclitate, asigurarea cazării şi adăpostirii, apei şi hranei pentru persoanele afectate sau evacuate, acordarea asistenţei medicale de urgenţă, acordarea de ajutoare de primă necesitate, despăgubiri şi asistenţă socială şi religioasă, prevenirea îmbolnăvirilor în masă sau reabilitarea zonelor afectate.În scopul apărării vieţii, avutului public şi/sau a celui privat împotriva incendiilor şi a altor calamităţi, la nivelul consiliilor locale, s-au constituit servicii publice voluntare pentru situaţii de urgenţă.
Principiile care stau la baza exercitării voluntariatului în seriviciile de urgenţă sunt: implicarea activă a voluntarului în viaţa comunităţii, selecţionarea voluntarilor, fără discriminări, pe baza egalităţii de şanse, participarea ca voluntar numai pe baza consimţământului scris, exprimat prin semnarea contractului de voluntariat, încadrarea şi promovarea voluntarului conform pregătirii şi, respectiv, rezultatelor obtinute în cadrul serviciului de urgenţă voluntar, asumarea liber consimţită de către voluntar a suportării riscurilor pe care le presupune activitatea în serviciul de urgenţă voluntar.Activitatea de voluntariat, desfăşurată în cadrul serviciilor voluntare pentru situaţii de urgenţă se desfăşoară într-o maniera coordonată, organizată, liberă şi autonomă. Doar o activitate care se desfăşoară printr-o stransă colaborare cu toate motoarele societăţii – va contribui la dezvoltarea acesteia.Serviciile voluntare pentru situaţii de urgenţă se bazează în mod special pe o prestaţie personală, voluntară şi gratuită, însă, pentru o bună funcţionare sau pentru o mai bună desfăşurarare a activităţii serviciului nu este exclus să se poată folosi şi persoane angajate sau alţi colaboratori. Contributia voluntarilor trebuie să fie preponderentă atât în plan calitativ, cât şi în plan cantitativ.
Voluntarii sunt “resurse” care trebuie cultivate. Este necesar ca acestora să li se dedice timp si trebuie să fie îndrumaţi uneori. Voluntarii nu sunt “resurse gratuite”, ci presupun o anumită investiţie.În cadrul unui serviciu voluntar pentru situaţii de urgenţă se acordă importanţă atât aspectului organizaţional cât şi educatiei voluntarului pentru ca aceste resurse să dea roade, pentru ca ele să fie valorificate cât mai bine şi pentru a menţine cât mai sus nivelul motivaţional, ulterior experienţa să fie una pozitivă şi care îmbogăţeşte orizonturile.În final, dacă se doreşte ca voluntariatul să poată contribui la evoluţia şi dezvoltarea societăţii civile, acesta nu poate fi considerat drept o rezervă sau un surogat atunci cand se ajunge la eşecul şi falimentul “economiei” şi al statului. Un ajutor deci, pentru a rezolva problemele atunci când sistemul este depăşit de o anumită situaţie sau pentru că costurile sunt foarte mici, aproape inexistente; pentru că, aşa cum am menţionat, activitatea de voluntariat este gratuită. Dacă ne ghidăm pe un astfel de raţionament înseamnă că într-un sistem economic liber şi într-un stat care funcţionează perfect, existenţa voluntarilor nu ar avea sens. Dar aceştia există chiar înainte de apariţia statului şi a economiei. Forţa activităţii de voluntariat şi puterea sa de a influenţa dezvoltarea societăţii civile constă în acţiunea ei: atenţia acordată în mod gratuit pentru bunăstarea aproapelui şi a societăţii.
BIROUL DE PRESĂ din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă
”Oltenia” DOLJ
