Adriana Popescu
Cartea “Cimitirul”, romanul de debut al autorului Adrian Teleşpan, a fost declarată, în această dimineaţă, cartea anului pe siteul Hyperliteratura, un vot al publicului care putea fi anticipat, după ce povestea a devenit vedeta reţelelor de socializare şi a fost votată drept cea mai bună carte a anului pe Bookaholic.
Născut în 1979 la Drăgăşani, Vâlcea, Adrian Teleşpan este, fără îndoială, o noua stea a literaturii române, un autor la modă care a făcut carieră underground până să ajungă la consacrarea pe care ţi-o dă mainstream-ul.
Nu cred că este cazul să îmi imaginez un discurs către Uniunea Scriitorilor, pentru că, mai mult ca sigur, nu o să-mi dea niciun premiu. Cred că orice premiul aş lua, ar trebui să le mulţumesc cititorilor, celor care îmi trimit mesaje de încurajare şi prietenilor care m-au ajutat să public şi să promovez cartea.
A declarant Adrian Teleşpan pentru InReport.info, revistă de cultură contemporană, cu sediul la Bucureşti
De cele mai multe ori visam că luam Oscar. Pentru Globul de Aur optam din când în când pentru că aveam un discurs de mulţumire care mie mi se părea foarte bun şi care suna cam aşa: Am visat întotdeauna să câştig un Oscar, dar cred că şi un Glob de Aur este OK. Sunt român, dar, locuind la Londra, organizatorii au considerat de cuviinţă să mă pună la masă cu Jason Statham, Jude Law, Judi Dench şi Daniel Radclife.
Scrie Adrian Teleşpan în romanul său, publicat de Editura Herg Benet
Publicăm, în parteneriat cu revista de cultură inreport.info, un interviu despre cartea anului, promovată cu entuziasm atât de experimentali, cât şi de conservatori.
Rep: Am înţeles din cartea ta că puţine sunt cele care nu pot fi tratate cu umor şi sarcasm. Moarta e împrăştită prin capelă, iubirea cam ciudată, oamenii aproape personaje suprarealiste. Ori ne povesteşti ce fel de scut în faţa emoţiilor este sarcasmul, ori încercăm explicaţia acelor lucruri care pentru tine au fost vreodată serioase…
Teleşpan: (…) n-am avut o copilărie prea minunată, am ajuns să practic o meserie care nu mi se potrivea şi am făcut asta vreo doisprezece ani. Sarcasmul în viaţa mea a fost singura modalitate de a face faţă unor lucruri pe care eu le consideram nasoale. Sunt obişnuit cu el. Sunt foarte multe lucruri serioase din punctul meu de vedere: De la sentimentele celor din jur, de care nu îmi pasă aparent, până la pacea în lume, până la eliminarea foametei. Nu văd de ce m-aş apuca acum să vorbesc despre nişte probleme cărora nu le pot găsi o rezolvare. Am fost producător executiv timp de vreo 12 ani, iar asta mi-a dezvoltat pragmatismul şi simţul organizaţional. În viaţa de zi cu zi nu văd rostul vorbelor care nu se pot concretiza prin fapte. În literatură e permis.(râde)
Rep: Ai explicat deja, dar nu se înţelege prea bine… Cum mai exact ai ajuns la Londra, unde locuieşti, ce mai exact faci acolo, ce foarte exact ai de gând să faci în următoarea vreme? O să mai scrii? Deja scrii?
Teleşpan: Când o să mai scriu, n-o să ştie nimeni. Am venit la Londra pentru că aici mi s-a oferit un acoperiş deasupra capului. Am avut noroc. Sunt casnic. Calc, gătesc, plimb câinele. Mă descurc, iar în următoarea perioadă o să-mi caut un job.
Rep: Dacă facem abstracţie de materialul sexual livrat cu generozitate, descoperim în autor un tip sensibil, care plânge de durerea copiilor şi a bătrânilor, care iubeşte animalele…
Teleşpan: Sunt sensibil ca orice om. Unele chestiuni mă deranjează, altele nu… Am zile bune, zile proaste. Zile în care reacţionez raţional, altele în care reacţionez impulsiv. Nu sunt rece decât pe la extremităţi. Am o problemă cu circulaţia periferică în ultimele săptămâni.
Citiţi aici întregul interviu publicat de inreport.info:
http://www.inreport.info/aproape-tot-ce-se-poate-spune-despre-cartea-anului-si-despre-autorul-ei-telespan/
