joi, martie 28, 2024

Ultima ora

spot_imgspot_imgspot_imgspot_img

Sport

Prin frig, prin viscol şi zăpadă

Chiar dacă mercurul din termometre a arătat zilele acestea grade cu minus şi s-a instalat vreme rea şi friguroasă, viaţa nu se poate opri în loc, oamenii trebuie să meargă în continuare să facă ceva să îşi câştige existenţa. Şi vorbim în special de cei cu venituri materiale mici. Sărăcia îi îndeamnă pe unii să muncească în aer liber sau doar cu acoperişuri improvizate deasupra capului.  Există şi în Craiova asemenea cazuri,cu predominanţă la pensionari.Cum pensia este mică şi insuficientă, aceşti oameni încearcă să se descurce după posibilităţi.

Aceste persoane le întâlnim la marginea străzii.  Nu ne referim la cerşetori sau la cei care fură. Este vorba de acei oameni, care duc lipsuri şi sunt nevoiţi să facă orice tip de muncă pentru a reuşi să supravieţuiască şi fac o muncă decentă, mulţi dintre noi îi cunoaştem drept vânzători ambulanţi.Am stat de vorbă cu un bărbat care vinde bilete la jocurile de noroc, pe trotuar. Firma angajatoare i-a pus la dispoziţie un suport pe care să îşi ţină biletele, i-a dat uniforma de lucru şi i-a indicat spaţiul care i se cuvine pentru a-şi desfăşura activitatea, Singura alinare este că locul lui de muncă este amplasat sub acoperişurile magazinelor şi îl mai fereşte de fulgii de nea.

Îmi este frig, mai ales pe nămeţii aceştia, dar ce să fac, am ieşit la pensie şi mai am nevoie de nişte bani. Mă îmbrac bine şi stau aici ca să câştig un ban, iau decât 350 lei pe lună şi stau opt ore pe zi, nu ni se oferă nimic, ceai sau apă, nici pe condiţii din acestea, mă descurc cum pot, mai vine băiatul meu şi stă în locul meu 10-15 minute ca să mă mai încălzesc puţin,că stau aproape.
Gheorghe C., vânzător

Policlinica Buna Vestire Craiova

Iulian Zamfirescu, un alt pensionar îşi câştigă un venit suplimentar, muncind la fel, în frig. A ales să facă asta de nevoie, nu este angajatul nimănui,vinde baterii de ceas, curele, încarcă brichete, într-un colţ de stradă, pe Lipscani. Le are aşezate pe o masă veche şi acolo stă în fiecare zi, fie frig, fie cald. S-a pensionat pe caz de boală de 24 ani şi de atunci face această muncă, din care mai ia un ban în plus, care să îi ajungă de pe o zi pe alta. În tinereţe a fost campion la box şi a lucrat la CFR, dă vina pe soartă, dar s-a resemnat, spune că asta e viaţa, că e crudă şi că nu are de ales.

Mi-e greu, mai ales pe timp de iarnă, că se pune şi zăpadă, dar ce să fac, asta e viaţa, stau aici, fac 15 lei pe zi, am fost campion la box, dar m-am pensionat pe caz de boală, şi nu fur, nu dau în cap, mai bine vând brichete şi mai câştig ceva, decât să stau cu mâna întinsă. Îmi cumpăr un ceai la un leu şi mă mai încălzesc. Mă cunoaşte toată lumea, primăria m-a lăsat să stau aici, s-au gândit că nu fac nimic rău, nu încurc cu nimic şi m-au lăsat în pace.
Iulian Zamfirescu, vânzător

Politica