Raită prin viață: E lată rău tovarăşi

Raită prin viață: E lată rău tovarăşi

Papa Ioan Paul al II-lea zice undeva, nu mai ştiu unde: România este „Grădina Maicii Domnului” iar limba vorbită pe teritoriul României e încă înainte de Hristos, iar Miceal Ledwith, teolog italian, zice la TVR Cluj: „Chiar dacă se ştie că latina este limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba română este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba română, sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers. Cu alte cuvinte, nu limba româna este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă românească. Aşadar, vreau să-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale (limba latină)”.
Aceste două citate teribile pentru istoria noastră, falsificată de impostorii politici ai Istoriei noastre, mă determină, ca să nu fiu prea aspru în editorialul de azi, s-o dau, hărmălaia, ca să nu zic nebunia de azi la români, „pe limbă”. E limpede că nu vorbim aceeaşi limbă, că n-o vorbim bine şi c-o folosim cum nu trebuie (ca şi pupatul…), mai ales la nivel înalt (vezi VVD, nr. 1 în vorbit, limbit – vine de la popularul „dat limbi”, şi pupat).
Apoi, apropos de Sex, echivalentul politic al CEx-ului, vizibil pe ecrane zi și noapte în cazurile de răpiri, violuri, crime reale, tot din Istoria falsificată politic ni se trage căci, umblă vorba în „istorii” cum că Imperiul Roman a cucerit Imperiul Dac cu nişte legiuni de puşcăriaşi ai timpului acela, şi că din concubinajul cu „dacele şi dacii” cuceriţi s-a născut poporul român, cu ADN-ul actual. Dar celor aleşi cu 40% (din 25%) li se rupe-n paişpe (vorba românului) de Istorie. Cei 40% (din 25%) care i-au ales, probabil, sunt năuciţi de cât tupeu pot să aibă „ai lor” ca, după „10 August şi Vara Europeană” să repete ticăloşia, adică disoluţia Statului pentru a deveni ei Statul, maxima aroganţă a politicii româneşti.
Însă, luându-se după expresia „pământul e rotund”, „filosoful” Vanghelie are mare dreptate când spune, într-o nu mai ştiu ce împrejurare că „viaţa e rotundă”. Aşa e, ne-ntoarcem, mereu, de unde am plecat, ori, cum ai noştri de la putere, când au preluat-o (puterea) au plecat cu stângul (fiindcă sunt de stânga?) în făloasa exercitare a ei (a puterii), ştiţi minunăţiile de până acum, au crezut că acum, cu dreptul (penal) înainte, au ocazia să se pună bine de tot la adăpost pentru viitor, că mai e un pic şi vine solstițiul de iarnă, când ziua devine egală cu noaptea, şi nu e „democratic” ca ei să fie egali, mai ales în fața Justiţiei.
Deşi o ţin pe-a lor, că ei vor numai bine şi când scumpesc preţurile, şi când fură, şi când mint, nu mai pot convinge pe nimeni, nici pe cei care nu i-au votat, nici pe americani, nici pe europenii din Uniune, nici măcar pe tovarăşii lor de partid şi matrapaslâcuri, dând-o cotită mereu. Dar au reuşit să-l facă şi mai mare pe K.W.I, considerat, până şi de cei cărora le venise lehamite de el, singurul apărător al legilor şi al democraţiei pe scumpele noastre plaiuri mioritice. Trebuie să recunoaștem că asta e singura mare performanţă de când au luat puterea predată cu nonşalanţă de V.V.P., cu care, am mai spus-o, nu ştiu şi nici nu vor şti curând, ce să facă, decât atunci, poate, Doamne fereşte, când vor avea şi celelalte puteri pe care le vor atât de mult (Puterea Judecătorească şi Presa).
Ca atare, e lată rău tovarăși. În primul rând pentru că nu mai înţelege nimeni ce vrea. Întâi am bănuit că se vrea restaurarea comunismului, dar m-am înşelat, şi nu vi se potriveşte, pentru că ăia (comuniştii) erau deştepţi, nu furau (nu-i lăsa, desigur, sistemul, că poate furau şi ei), şi făceau treabă, altfel îi zbura „tovarăşu`”. Apoi am crezut că vreţi un capitalism de tip nou, necunoscut nouă, muritorilor de rând, o combinaţie între capitalismul ruso-chinez şi cel americano-european, şi aţi cam întârziat cu implementarea lui pentru că nu v-aţi hotărât cum să-l numiţi, capitalism-comunistoid sau invers. M-am înşelat amarnic (iar). Voi nu vreţi, tovarăşi, decât să vă fie bine vouă şi alor voştri. E cel mai sigur ideal politic, cel mai simplu şi mai uşor de implementat într-o ţară ca asta bătută de soartă.
Bine că ne-a mai rămas Eminescu: „Capitalul, care ar trebui să fie și să rămână ceea ce este prin natura lui, adică un rezultat al muncii și, totodată, un instrument al ei, e, adesea, ca posesiune individuală, rezultatul unor uneltiri vinovate, a exploatării publicului prin întreprinderi hazardate și fără trăinicie, a jocului de bursă, a minciunii. Elemente economice nesănătoase, uzurari și jucători la bursă, cavaleri de industrie și întreprinzători șarlatani se urcă, cu repejune, în clasele superioare ale societății omenești, în locurile care, înainte, erau rezervate nașterii ilustre, averii seculare, inteligenței celei mai dezvoltate, caracterului celui mai drept și mai statornic… Peste tot credințele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, amenință toată clădirea măreață a civilizației creștine”.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.