Comoara Podișului Mehedinți

Comoara Podișului Mehedinți

Călătoria noastră prin ținutul magic din Mehedinți merge mai departe. Marcatorii noștri își continuă misiunea de a însemna traseul, ocupându-se alături de autorități și alți oameni bucuroși să contribuie, de niște aspecte tehnice care țin de infrastructura drumului Via Transilvanica, iar fetele parcurg la pas această porțiune, așa cum ar face-o un drumeț care ar fi parcurs deja peste 900 de km începând de la Putna, traversând România și descoperindu-i formele și caracterul, iar acum s-ar apropia de finalul glorios tocmai la Drobeta Turnu-Severin. Un drumeț poate alege să facă această călătorie din diverse motive care pot ține de căutarea unor rezolvări, alinarea unor suferințe, sau pur și simplu din curiozitatea de a descoperi România de aproape. Indiferent de motivele personale, acest drum devine o călătorie spirituală, 1.000 de km despre redescoperirea locurilor și a sinelui totodată.

Chiar dacă ne aflăm la ceea ce noi am marcat pe hartă ca fiind finalul acestui drum, să începem relatările noastre așa cum se cuvine, adică de la început. Începuturile acestei zone cultural-istorice din țara noastră sunt încă parte din viețile și felul de a fi al oamenilor de pe aici. Cu o istorie de peste 2.000 de ani, în această parte de țară se cunosc poveștile unor comori ascunse, fie că vorbim de brățări dacice, monede de aur, despre care prietenul nostru Alin Biologul ne spune că sunt doar o momeală care să ne distragă de la comori și mai valoroase, de tone de aur care au constituit cândva pe vremea unor prinți care se luptau între ei, tezaurul Serbiei, argint ascuns în Peștera Seacă, ulterior inundată pentru a păstra secretele comorii bine ascunse și cine știe ce alte bogății îngropate în pământul acesta. Oamenii de aici s-au născut căutători de comori, iar spiritul lor iscoditor este atât de contagios încât parcă ne-am apuca și noi de căutat comori, dacă nu am fi venit aici cu atâta treabă.

Noi am venit cum vor veni mulți alții după noi, în ciuda a ceea ce a crezut inițial prietenul nostru Alin când l-am chemat la treabă cu noi și pe Nicolae al României. El se aștepta să facem vreo două poze și să plecăm acasă, când de fapt ne-am făcut colegi marcatori, cu toții împreună, și am muncit cu adevărat la această misiune.
Ne aflăm pe Via Transilvanica într-un relief care și el, ca oamenii de aici, ne povestește despre comori misterioase. Podișul Mehedinți deschide o priveliște emoționantă pe care o admirăm prin ochii drumețului de pe Via Transilvanica după aproape 1.000 de km parcurși în diverse zone ale țării, munți și văi, sau dealuri și câmpii întinse, o călatorie care se apropie de finalul pe care nici să fi vrut, nu l-am fi putut face mai epic. Drumețul va fi găsit comoara. Podișul Mehedinți este comoara din aceste zone, tot aurul și argintul despre care povestesc cu vână localnicii sunt numai niște distrageri, adevărata comoară este chiar pământul pe care umblăm, toată natura care ne înconjoară și pur și simplu acest capăt de drum, de Via Transilvanica. Un localnic ne-a spus că deși el știe unde se află comoara, nu ne va spune pentru că se teme de blesteme, dar noi credem că am aflat-o și nu ne mai temem de nimic. Este comoara spirituală a drumului Via Transilvanica.

Veștile de pe traseu sunt foarte bune. Am finalizat marcajele până în Godeanu, iar azi vom ajunge cu ele până în Drobeta Turnu-Severin. Comunitățile de aici și-au luat foarte în serios misunea, în comuna Obârșia Cloșan s-au finalizat fundațiile pentru bornele care urmează a fi puse, în comuna Isverna, lucrările sunt aproape să fie gata, iar în comuna Podeni s-au pus deja din borne care au niște fundamente impresionante. Fetele își continuă călătoria, ba prin păduri de fag, ba prin poieni largi, împânzite de tufe de mure și ferigi, îndrăgostindu-se iremediabil de Podișul Mehedinți.
Într-un final, le mulțumim lui Alin Biologul, lui Gică, Dorel și lui Cristi de la Geoparcul Platoul Mehedinți, pentru că s-au alăturat echipei de marcatori, dar și autorităților cu care am reușit să colaborăm atât de bine! Ne bucurăm și de primirea pe care am avut-o la Pensiunea La Mustață, pe care o părăsim cu greu, dar cu amintiri frumoase.
Echipa Via Transilvanica

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.