RAITĂ PRIN VIAŢĂ: Despre existenţă ca orgoliu şi chibzuinţă

RAITĂ PRIN VIAŢĂ: Despre existenţă ca orgoliu şi chibzuinţă

Când scriu acest editorial e sâmbătă, 15 iunie, ziua în care ,,… se stinse în al optulea lustru de viață cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale” (G. C.) Eu , astăzi, 15 iunie, îi mulţumesc eminescului că există. Auziţi-l ce zice despre criză, v-am zis că la noi ea, criza, a fost, este şi va fi, pentru că ,,…acei ce compun grosul de flibustieri politici sunt bugetofagii, cumularzii, gheşeftarii de toată mâna…aflaţi pretutindeni, în administraţie, în finanţe, în universităţi, pe jeţurile de miniştri, fizionomii nespecializate, protoplasma de postulanţi care tratează totul cu egală suficienţă,…înmulţirea claselor consumatoare şi scăderea celor productive, iată răul organic, puterea productivă a naţiei nu poate să crească în raport cu groaza de cheltuieli pe care le-au impus formele de organizaţie şi de civilizaţie străine, introduse cu grămada în ţara noastră,…iar mita e-n stare să pătrundă orişiunde în ţara asta, pentru mită, capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii…”.

Sunt, aceste ziceri ale Domnului Existenţei Româneşti, ziceri despre existenţă şi chibzuire a ei, a Naţiei, de-o istorie întreagă condusă de şi pentru ,,persoane fizice”, cea mai mare crimă a politicii şi politicienilor din România.

I-auzi una…un referendum al poporului, validat prin vot, şi de BEC, nu e valabil, probabil la o sesizare, inpardonabilă, a cuiva, un rătăcit, (ce minte şi suflet să ai să faci asa ceva!), decât cu aprobarea CCR! (care tot amână un verdict ce nu-I aparţine. Dar pe CCR-işti nu poporul, prin reprezentanții săi, i-a adus acolo unde sunt? Toate câte se-ntâmplă mă duc cu gândul la o nouă ,,Constituţie paralelă” într-un ,,Stat paralel”, adică o restaurare totală şi, o ştim cu toţii, de la total la totalitarism nu mai e decât un pas, mic pentru insalubrul USL mic (PSD+ALDE), care crede că ,,Statul sunt ei”, Legea sunt ei, şi Poporul, atât cel din Ţară, cât şi cel din Lumea largă, trebuie să fie fericit că ei sunt la putere.

Alte întâmplări de tot hazul avem în fiecare zi, pe toate sticlele, nu le mai zic eu, ele descreţindu-ne frunţile şi sufletele de-atâtea cotidiene necazuri, ca un fel de ,,şedinţă de cex/sex” a ,,puterii aflată la putere”. Asta e România, ţara de care eu nu mă satur niciodată, în cursul vieţii mele, nu ca unii şi alţii, de ieri şi de azi.

Eminescu, ziaristul de care tremurau toţi, inclusiv majestatea Sa Regele (Scăpaţi-mă de Eminescu), m-a convins că, la noi, prostia cu ştaif, hoţia genetic organizată, corupţia, nepăsarea, fărădelegea, şi altele, sunt un dat istoric, să nu zic genetic. Acum, având prosperi ,,oameni de afaceri”, dar şi prosperi ,,bugetari”, îmi dau seama dintr-o dată că ,,prosperitatea hoţească” e cea ce creează ,,monştri colectivi”, în vreme ce marea masă a oamenilor îşi duce viaţa într-o disperare tăcută, că e a creat, din bunăcredinţă, aceşti monştri. Desigur, eu sunt convins că ai noştri politicieni, acum, gândesc liber, dar nu democratic, la ceea ce au de făcut în această direcţie dar, a gândi liber la ceva, e un lucru, iar a gândi corect la acel ceva, e un şi mai mare lucru. Ori ei n-o fac, pentru că, aşa cum spuneam, sunt robii unei monstruoase conduceri colective şi, despre conducerile în mai mulţi se zice că funcţionează bine atunci când unul din ei e în concediu iar altul e bolnav.