Deşi credinţa e cea mai echilibrată stare a omului, până şi în cele trei zile ,,papale” s-au găsit, mai ales pe FB, ,,organul” cel mai democratic de comunicare al lumii de azi, ,,papagali” fanatici, dispuşi, nu ştiu de ce, ,,să se războiască politic”, fără măsura bunului simţ. Ca (la) noi, (la) nimeni. Şi ne mirăm de ce ne merge rău.
În editorialul meu de azi, primul după o pauză de morală, dar si de timp, care nu-mi mai ajunge, voi începe să comentez, în Jurnalul Olteniei, o lună ,,de foc”, în care s-au întâmplat: Forumul UE de la Sibiu, ,,paranghelia” alegerilor pentru Europa (înţeleg greu căderea ,,imperiului psd”, narcisismul opoziţiei victorioase, carmendanismele, melescanismele și udemerismele crase-nici CD, nici TM, nici UDMR nu se dau duşi desi au ,,comis” fapte penale la alegeri, le ştiţi care), condamnarea lui dragnea, vizita de trei zile (unicat) a Papei, care a prezentat românilor un program european de guvernare a româniei, aplicabil imediat, dacă ai cu cine, spre binele românilor, şi soare în loc de ,,fenomene meteo extreme”, peste tot pe unde a trecut. Dar, sigur, nu vom înţelege nimic din toate aceste ,,întâmplări istorice” din ,,Grădina Maicii Domnului”, în care ne-a fost dat să trăim. Că, noi, deşi nu înţelegem nimic, ştim totul, suferinzi fiind de păcatul trufiei.
Repet, PAPA a prezentat, timp de trei zile, poporului român, şi tuturor politicienilor de prim rang, cel mai clar program politic de guvernare normală a României. Pariez însă, că ipochimenii n-au înţeles nimic, deşi au fost, smerelnici, acolo, toţi. Asta după ce, anterior, UE şi USA, sub diverse forme, ne-au arătat, înainte de europarlamentare, că ,,guvernăm” periculos pentru ţară şi poporul român, dincolo de democraţie, stat de drept şi libertate. Acum foarte mulţi ani, Abraham Lincoln spunea că ,,O guvernare cu poporul şi pentru popor e cheia democraţiei adevărate. Însă, când simt că firescul devine nefiresc, românii îşi fac singuri istoria… Pe perioada ,,campaniei electorale”, deşănţate, din partea unora, zic eu, nu mi-am mai scris editorialele politice şi pagina de cultură pentru Jurnalul Olteniei, dar mi-a prins bine, c-am avut timp să dau bt unei noi cărţi de poezie la editura Aius (apare săptămâna asta). Fără să vreau şi fără să fac politică, viaţa mea a depins, şi depinde, am observat, din păcate prea târziu, de politică, marea ,,curvă” a Istoriei. Dependenţa clară a vieţii mele de ,,politic” mă face, de ceva vreme, să-mi arunc mereu privirile asupra fenomenului, atât la bază, cât şi la vârf, ca să văd ce m-asteaptă, ce-o să mai fie, încotro mergem, ba, mai mult, am început să-mi ,,dau cu părerea”, ca tot românul când n-are de lucru, deşi eu am. Aşa am observat că, azi, pentru a ,,ajunge” ceva/cineva, în viaţa asta, că viaţa de pe lumea cealaltă nu contează, trebuie să faci ceva politică, măruntă sau la vârf, după cum te ţin curelele pungii şi minţii, dar şi după cum sunt vremurile (mă refer la conjunctura internaţională, de care depinde cea naţională, că doar nu suntem singuri pe planetă şi nici de capul nostru). În timp, am scris, parcă, mai mult despre politică decât despre cultură, că, poate, voi găsi un echilibru în vaga cultură politică, inexistentă la noi. Degeaba! Fiindcă, în raport de poziţia politică ocupată, te realizezi fără riscuri (DNA, Justiţie, etc) pentru că politicul nu dă seamă (aşa zice Legea) de nimic. Însă, cum ai călcat alături de scena politică (Parlament, Guvern, Administratie) şi rămâi doar Patron/Administrator de firmă, începi să dai socoteală.
Un personaj, Fane Boeraş, dintr-un roman pe care nu-l mai termin (din lipsă de timp), zice către fiu-său: ,,…bine mă, amărâtule şi nenorocitule, le terminaşi pe toate şi te-apucaşi de politică? Lasă-l, fă, lasă-l, că-nfundă el beşaura…”. Adică, vrea să zică personagiul, pe vremuri (acţiunea se petrece în perioada capitalist-socialistă a ţării, prin anii ..40 şi ), puteai să faci puşcărie (beşaură), ba, să şi mori, dacă te băgai în politică. Acum, nu, că a devenit ,,meserie”. Am foarte mulţi prieteni, colegi, vecini, care fac politică, adică au devenit politicieni. Dacă faci politica ,,la bază”, adică locală, te poţi alege cu un post de ,,prim”, sau în ,,aparat”, dar numai după ce ai devenit ,,baron” şi dacă dirijezi treburile în interes de gaşcă, asta întâmplându-se în multe zone, sau dacă eşti omul deosebit, agreat şi votat de comunitate, fiindcă tot ceea ce faci, faci pentru comunitate. Însa, astfel de oameni sunt puţini şi se schimbă cum se aşeaza pe ,,scaun”.
Partea cea mai de neînţeles este aceea că, fără să fie profesionişti, măcar într-un domeniu social-economic, cei trimişi de ,,politic” înspre administrarea ţării, nu pot şi nu ,,administrează” decât eminamente ,,politic” toate problemele, fie ele economice, financiare, sociale sau culturale. Ba, mai mult, ,,vârfurile politice” aflate la putere, cred că sunt ,,singura putere” şi, ca atare, caută ,,să încalece” tot, justiţie, parlament, societate civila, media, etc. Mai rău este că, dacă acolo, sus de tot, sunt ,,personagii” ajunse, prin oarece conjuncturi, nu prin calităţi, foşti/actuali/viitori preşedinţi, sau premieri, ori ceva preşedinţi de Cameră, de Senat, de ICR, de nu ştiu ce Consilii sau Comitete, toata viaţa noastră socială şi economică devine o anexă la ,,ambiţul” acestora şi un trist spectacol de nedemocraţie, astfel încât, apare ,,Statul paralel”, care nu e altceva decât ,,STATUL” în ale cărui instituţii şi ai cărui demnitari nu sunt membrii de partid aflat la putere. Cred că toţi ,,aceştia” trebuie trimişi urgent la Vatican, pentru o minimă şcolarizare în domeniul administrării Ţării, spre binele real al Poporului. Altfel Ţara devine ,,casă de toleranţă” pentru ,,curvărăseala politică de partid”, ori personală.
