DESPRE CULTURA DE AZI: Mariana Didu și/sau „Eonul iubirii”

DESPRE CULTURA DE AZI: Mariana Didu și/sau „Eonul iubirii”

Iată ce zic doi importanţi scriitori ai culturii noastre despre Mariana Didu (eu, care n-o cunosc, deşi parcă o cunosc de când lumea, ce pot să mai zic?):

„Mariana Didu (pseudonim literar – Maridor) este o scriitoare pe deplin formată şi complexă: poetă, prozatoare, eseistă şi autoare de piese de teatru, de o remarcabilă cultură filosofică şi de un real talent, înzestrată cu mult spirit speculativ şi cu darul reprezentărilor plastice memorabile, care se detaşează de producţia mediocră a momentului şi nu are nimic în comun cu artefactul mimetic al celor mai multe dintre scrierile contemporane, rezultate din alinierea obedientă faţă de mode (chinuirea cuvintelor, cum zic eu)… este fundamental lirică, o poetă de excepţie, de o rară capacitate de metaforizare şi de o forţă imagistică puţin obişnuită, chiar proza sa este poetică, substanţial lirică, de o pecete stilistică inconfundabilă, plină de har, dăruită cu simţul incantaţiei orfice, stăpână pe magia cuvintelor îndumnezeite, … o poezie filosofică, o „lirosofie”, ca să împrumutăm un termen creat de Vladimir Streinu în legătură cu lirica lui Lucian Blaga, unul dintre modelele preferenţiale ale poetei, la care se produce sinteza dintre lirism şi filosofie, … creaţia ei se concretizează prin prezenţa unui mare număr de arte poetice, cântă „eonul iubirii”, cum ne spune printr-un concept personal şi pe care nu l-am mai întâlnit la nici un alt scriitor: „Într-un târziu, s-a aprins / Eonul iubirii / Şi a fulgerat orbitor / Transfigurând spinii luminii” (Ovidiu Ghidirmic – Recenzie la volumul „Strigăt de stea călătoare”, Revista Lamura, 2004).

„Talent incontestabil, profesoara craioveană Mariana Didu dovedeşte – şi prin cea de-a 13-a apariţie editorială a sa: „Poemele fiinţei” – că este nu numai un scriitor adevărat, dedicat universurilor liric, epic şi dramaturgic, dar şi un om de cultură cu inspirate deschideri spre lumea filosofiei. Prin multitudinea genurilor cultivate, ea aspiră – aidoma lui Lucian Blaga şi Marin Sorescu – la titlul simbolic de scriitor total. Recentul volum de versuri: „Poemele fiinţei” ne trimite cu gândul, automat, prin chiar titlul său, la Martin Heidegger, cel mai strălucit reprezentant al existenţialismului german, care a lăsat umanităţii cel puţin trei afirmaţii cu valoare, intrinsecă, de puncte cardinale şi de busolă, în acelaşi timp: „omul locuieşte în cuvânt”, „limba este Casa Fiinţei”, iar poezia – „glasul fiinţei”. Versurile Marianei Didu reflectă că domnia sa stăpâneşte destul de bine specificul operei lui Heidegger, care – sub înrâurirea filosofiei vieţii a lui Dilthey şi a filosofiei existenţei a danezului Soren Kirkegaard a plasat în centrul fenomenologiei sale „întrebarea privitoare la fiinţă”, întorcând, aşadar, ştiinţa promovată de el cu faţa spre ontologie. (Dan Lupescu, recenzie la Volumul „Poemele  fiinţei” – Revista „Lamura”, 2015).

S-a născut în Comuna Amărăştii de Jos, judeţul Dolj. Este absolventă a Liceului Pedagogic şi a Facultăţii de Litere din Craiova, profesor de Limba şi Literatura Română, la Colegiul Naţional Pedagogic „Ştefan Velovan” din  Craiova. Are doctoratul în Filologie cu teza: „Lucian Blaga şi morfologia culturii”. A debutat la vârsta de 16 ani în revista „Năzuinţe” a Cenaclului literar „Elena Farago” de la Liceul Pedagogic, unde era elevă, cu poezii. Este membră a Societăţii Culturale „Haralamb G.Lecca”, din Caracal, din anul 1993 şi membră a Societăţii Scriitorilor Olteni din 2000. Autoare a mai multor volume de versuri, proză, teatru, eseu, critică literară.

Volume de versuri:

– Mireasa din cer, Editura Didactica Nova, Craiova, 2001;

– Treptele dragostei, Editura MJM, Craiova, 2002;

– Strigăt de stea călătoare, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2004;

– Cuvinte îndumnezeite, Editura Didactica Nova, Craiova, 2012;

– Poemele ființei, Editura „Art Creativ”, București, 2015;

– Cântece, Editura „Contrafort”, Craiova, 2016;

– Iubiri ca nonsens, Editura „Contrafort”, Craiova, 2017;

– Antiteze, Editura „Contrafort”, Craiova, 2018;

Volume de eseuri:

– Eseuri de îndrăgostiţi, Editura „Contrafort”, Craiova, 2017;

– Autoportret – Chipul iubirii, Editura „Contrafort”, Craiova, 2018.

Romane:

– Marea ucigaşă, Editura Mihai Duţescu, Craiova, 2002;

– Femeia din spatele oglinzii, Editura Mihai Duţescu, Craiova, 2003;

– Bernardina, Editura „Contrafort”, Craiova, 2013.

Teatru:

– Simfonia primăverii, Editura Sitech, Craiova, 2002.

Volume de aforisme şi reflecţii filosofice:

– Panseuri singuratice pentru alte vremi, Editura Didactica Nova, Craiova, 2002;

– Stele în fântânile dorului, Editura Scrisul Românesc, Craiova 2008.

Jurnal:

– Jurnal despre limitele existenţei, Editura Universitaria, Craiova, 2012;                                                                      Carte ştiinţifică:

– Lucian Blaga şi morfologia culturii, Editura Universitaria, Craiova, 2008.

Apariţii în mai toate ziarele, revistele literare, medalioane literare, istorii literare, referinţe critice. Cronici literare, eseuri şi recenzii la cărţile scriitoarei (selectiv, desigur): Ovidiu Ghidirmic, prefaţă la Volumul de versuri „Mireasa din cer”, Editura „Didactica Nova”, 2002, Craiova; Mihai Duţescu, prefaţă la romanul „Femeia în spatele oglinzii”, de Mariana Didu, Editura „Mihai Duţescu”, 2003, Craiova; Mihai Duţescu, prefaţă la „Marea ucigaşă” (versuri, povestiri) – Editura „Mihai Duţescu”, 2003, Craiova; Ovidiu Ghidirmic, „Mariana Didu – O poetă de excepţie”, în Revista „Lamura”, iunie, 2004, Craiova şi revista „Scrisul românesc”, 2004; Ramona Şendrescu, cronică literară la Antologia „Strigăt de stea călătoare” din Revista literară „Scrisul Românesc”, mai, 2005, Craiova; Gabriela Rusu-Păsărin, în eseul „Metafora vie a solitudinii asumate”, la cartea „Stele în fântânile dorului”, în Revista „Lamura”, septembrie, 2008, Craiova; Ovidiu Ghidirmic, cronică literară „Lirism şi erosofie”, în Revista „Lamura”, decembrie, 2009, Craiova; Dan Lupescu, în eseul „Sărbătoarea unei răni princiare”, la cartea „Jurnal despre limitele existenţei”, în Revista „Lamura”, august, 2013, Craiova; Ovidiu Ghidirmic, cronică literară „Diaristica şi terapia scrisului” la cartea „Jurnal despre limitele existenţei”, în Revista „Lamura”, februarie, 2014, Craiova; George Sorescu, cronică literarară la Volumele: „Iubiri ca nonsens” şi „Eseuri de îndrăgostiţi” (2017), revista „Lamura”, Craiova.