Concert simfonic
ORCHESTRA SIMFONICĂ A FILARMONICII „OLTENIA”
DIRIJOR: ALEXANDRU IOSUB
SOLIST: CONSTANTIN SANDU (pian, PORTUGALIA)
În program:
Arcangelo Corelli: Concerto grosso în Sol minor op.6, nr.8, „Fato per la Notte di Natale”
Carlos Seixas: Concertul în La major pentru pian și orchestră de coarde
Carl Maria von Weber: Konzertstück în Fa minor pentru pian și orchestră, op. 79
Serghei Prokofiev: Simfonia nr. 7 în Do diez minor, op. 131
De Ziua Filarmonicii, pe 17 decembrie, de la ora 19.00, muzica ne va purta în lumea magica a Crăciunului, a castelanelor medievale şi a balurilor de altă dată. Un program optimist, luminos, plin de vervă, cu pianistul portughez, de origine română, Constantin Sandu, un muzician cu un magnific simţ al culorii şi al ritmului. Totul, sub bagheta maestrului Alexandru Iosub, cu o vastă experienţă ce numără sute de spectacole de operă/operetă şi concerte simfonice.
Alexandru Iosub a absolvit succesiv Liceul de Artă “Octav Băncilă” din Iaşi şi Academia de Muzică din Bucureşti (promoţia 1977). Acumulând o vastă experienţă ce numără sute de spectacole de operă şi operetă, zeci şi zeci de concerte dirijate la Craiova şi în alte centre culturale din ţară şi din străinătate, Alexandru Iosub – muzician competent, talentat – s-a impus în viaţa spirituală olteană ca o personalitate artistică de primă linie, evoluţiile sale dirijorale fiind bine primite de public şi de către specialişti.
*
De la debutul ca solist, la vârsta de 14 ani, Constantin Sandu a susţinut o intensă activitate concertistică în diverse ţări din Europa şi Asia, culegând aplauzele publicului şi elogiile criticii de specialitate: „personalitatea sa sensibilă îi permite o interpretare foarte personală şi, în acelaşi timp, autentică” („Piano Journal” – Marea Britanie), „muzician cu o personalitate indiscutabilă, (…) un magnific simţ al culorii şi al ritmului, care se alătură unei virtuozităţi categorice” („Diario de Sevilla” – Spania). Pianistul Constantin Sandu a realizat diverse înregistrări CD cu lucrări de Beethoven (2001), Albeniz şi Gershwin (2002), compoziții portugheze şi româneşti pentru pian (2005), concerte de W. A. Mozart și A. J. Fernandes (2009). În 2006, a obţinut titlul de Doctor în Muzică la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, cu teza „Muzica portugheză pentru pian”. Din 1991, s-a stabilit în Portugalia, unde în prezent este șef – catedra de pian la Şcoala Superioară de Muzică şi Artele Spectacolului din Porto.
*
Violonist şi compozitor celebru, Corelli s-a născut la Fusignano, lângă Ravenna, într-o familie ilustră. Stilul componistic al lui Corelli se caracterizează în mod deosebit prin aprofundarea resurselor expresive ale instrumentului, de unde rezultă o anumită reacţie împotriva excesului de virtuozitate pură.
*
José António Carlos de Seixas a fost unul dintre compozitorii portughezi de prim-plan ai secolului 18. Virtuoz în egală măsură al orgii și clavecinului, Seixas i-a succedat tatălui său la Catedrala din Coimbra, în calitate de organist, la doar 14 ani. În 1720, se mută la Lisabona, unde va servi ca organist la capela regală, unul din posturile cele mai importante pe care le putea ocupa un muzician. Devine și profesor agreat de marile familii nobiliare și îl întâlnește pe compozitorul italian Domenico Scarlatti, care-i recunoaște imediat talentul. Creația sa cuprinde mai ales sonate pentru instrumentele sale favorite, dar și o simfonie, o missă și concertul pentru pian pe care îl vom audia în această seară, o mostră a barocului iberic în care se împletesc armonios rigurozitatea arhitecturii formale cu melodicitatea și virtuozitatea care se revarsă în partitura solistică.
*
Personalitate complexă a vieţii muzicale germane de la începutul secolului XIX, Weber s-a născut la Eutin, lângă Lübeck. După primele două concerte pentru pian, scrise în 1810 și respectiv 1812, Konzertstück în Fa minor pentru pian și orchestră, op. 79 a fost gândit ca al treilea concert pentru acest instrument. Piesa este programatică, fiecare din cele patru mișcări fiind diferențiate caracterial și conținând o explicație literară. „O castelană stă singură pe balcon, privind în zare. Cavalerul ei a plecat să lupte în cruciadă pe Tărâmul Sfânt. Anii au trecut, bătăliile s-au desfășurat, oare mai este în viață? Îl voi revedea? Imaginația castelanei produce o viziune cu bărbatul ei rănit pe câmpul de luptă. Oare nu poate să zboare până acolo să moară împreună? Din depărtare se aude sunetul unei trompete. În pădure sclipește ceva în razele soarelui și se tot apropie. Cavaleri și scutieri purtând însemnele cruciadei sun aclamați de mulțime. Îl zărește pe bărbatul ei și se aruncă în brațele lui! Fericire fără margini! Se aude un cântec de dragoste, în timp ce o mie de voci proclamă victoria!”. Dincolo de subiectul care are o doză de naivitate, lucrarea este o adevărată piatră de încercare pentru pianiști, cu numeroase elemente de bravură tehnică și cu o evidentă dificultate în conturarea muzicală a elementelor programatice.
*
Muzician precoce (prima sa piesă, Galop hindus, a fost compusă la vârsta de cinci ani şi jumătate), S. Prokofiev a fost iniţiat în studiul pianului de către mama sa, interpretă de excepţie. Ultima simfonie a lui Prokofiev, scrisă între anii 1951-1952, evidenţiază deosebita sa forţă creatoare, deşi compozitorul avea o stare precară de sănătate. Executată în primă audiţie la Moscova (11 octombrie 1952), lucrarea este luminoasă şi optimistă, ea intrând în repertoriul universal sub titlul sugestiv de „Simfonia tinereţii”. Lucrarea evocă atmosfera unui bal în care valsul îşi dovedeşte, ca şi odinioară, eterna lui tinereţe. Alcătuită din mai multe episoade, contopite în unitatea mişcării de vals, această parte a simfoniei este plină de amănunte fermecătoare, de contraste şi surprize determinate de dialogul continuu al instrumentelor, care se înfiripă cu prospeţime şi spontaneitate. În partea lentă, muzica deapănă, într-o lumină blândă de amurg, o atmosferă de linişte meditativă, dar, în acelaşi timp, activă. Finalul ne transportă în lumea umorului, atât de propriu personalităţii compozitorului.
114 ani de muzică la Craiova
Filarmonica „Oltenia” Craiova s-a născut dintr-o poveste de prietenie, din dorinţa unor oameni de a face lucruri frumoase şi de a aduce muzică prietenilor şi oraşului. La început a fost un grup de oameni entuziaşti, care a pus bazele primei orchestre simfonice a Craiovei, la 17 decembrie 1904. Anul acesta se împlinesc 114 ani de tradiţie, 114 ani de la primul concert simfonic susţinut la Craiova.
La 17 decembrie 1904 a avut loc loc primul concert public cu orchestră şi cor, sub conducerea dirijorilor C. Gaudy şi Elie Mihailescu, solişti fiind Valeria Graepel şi I. G. Mayer. Acest eveniment atestă înfiinţarea actualei Filarmonici. La început, Filarmonica s-a afirmat prin ceea ce organizatorii numeau serate (bilunare şi cu caracter cameral), organizate în incinta Salonului Minerva şi la Băile Comerciale.
