RAITĂ PRIN VIAȚĂ: Despre noi – cinismul şi politica

RAITĂ PRIN VIAȚĂ: Despre noi – cinismul şi politica

Stupidă şi greţoasă e comportarea deloc stimabilor politicieni anchetaţi de DNA pentru fapte deloc politice şi patriotice, ascunderea în spatele imunităţii (care nu e decât pentru fapte politice), spunând că, în opinia lor, este vorba despre înscenări, motivate de faptul că ei reprezintă pioni importanţi în politica internă şi externă, şi că ei nu se apară, ci colaborează cu DNA, cu Justiţia, etc., până acolo încât o desfiinţează ori îi mutilează legile. Cinism curat să minţi aşa, pe faţă. În lumea antică şi mai târziu, cinismul era o şcoalã de gândire şi morală care punea accent pe ascetism şi critica antimaterialistă, era o ofertă de valori, de gândire şi comportament, un curent important în istoria gândirii, din moment ce atâţia mari cugetatori, de la Diogene la Machiavelli, Spinoza sau Nietzsche l-au practicat, fiind cinici deci.

Cinismul nu se rezuma însă doar la comportamentul ascetic şi la criticile neîncetate la adresa omenirii, ci şi la disciplina de sine/sinelui. Adică omul trebuie să încerce să urmeze calea binelui, care presupune eliberarea de tot ce înrobeşte, posesiuni, funcţii, relaţii, bani, etc. Cinicul este liber pentru că mintea lui este liberă. Trebuie să devină un exemplu. Ideea este că scopurile personale trebuie depăşite în virtutea independenţei pe care o putem procura dacă nu mai suntem atât de interesaţi de plăcerile de moment şi de obţinerea unor poziţii înalte. Dar unde sunt cinicii de altădată? În istorie. E o ironie a vieţii ca, în timp, cinicii și cinismul să capete alte conotaţii, deloc măgulitoare, e un fel de anomalie lexical, ca în cazul DEX-ului care nu cuprinde termenul ,,nebun” (din respect pentru noţiunea de OM), dar explică, pe larg, ,,nebunia”.

Cinismul modern e manipulare, egoism şi imoralitate, e pendulare între politicieni autentici şi politicieni farsori, ignoranţi şi imorali. Cinicii moderni nu fac parte din prima categorie. S-a facut un transfer de sensuri. Politicienii sunt, în cinismul lor, manipulatori, de un cinism vulgar, sunt duplicitari. Liberalismul de azi este cinic, asemeni fascismului, socialismul e şi mai cinic. Cinismul a evoluat mult de la antici până azi. Acum a devenit un rezultat al dezamăgirilor. În contrast cu cinismul activ, imprudent, chiar arogant al anticilor, cinismul modern este egoist, totul ,,există” în nume propriu.

Dar întoarcerea la vechea formă de cinism nu se mai poate. Însa o mai mare moderaţie în afirmaţiile, faptele şi promisiunile politicienilor, precum şi o mai calmă moderaţie în speranţele oamenilor poate duce la realizări concrete, atenuarea sau ,,umanizarea” cinicilor și a cinismului. Problema principală a cinismului contemporan este că foloseste mijloace antice, cele care ţin de discurs, dar nu şi scopuri antice. Asceza şi abnegaţia sunt rare, iar majoritatea oamenilor nu trăiesc în conformitate cu ce propovăduiesc. Pe de altă parte, este nevoie de cinism, pentru că astfel se mai echilibrează mediul social şi politic, forţat să facă faţă individualismului din liberalismul şi socialismul de care vorbeam. Dar politicienii şi fruntaşii instituţiilor din statul român sunt de un cinism ieşit din comun permanent, pentru că ei tot timpul se află în stare de război nedeclarat, pe viaţă şi pe moarte, cu  propriii săi cetăţenii, îi urăsc pur şi simplu. În acest mod avem una din posibilele explicaţii ale stării de ură continuă reinstalată în societatea românescă. Cinismul este esenţa politicii romaneşti. 

***

Henry Louis Mencken : Un cinic este un om care atunci cand vede flori se uită după un coşciug.

Oscar Wilde: Ce este un cinic, un om care ştie preţul tuturor lucrurilor dar nu ştie valoarea lor.