DESPRE CULTURA DE AZI: Aurel Antonie – imaginaţie şi idei între fantasticul pur şi realismul magic

DESPRE CULTURA DE AZI: Aurel Antonie – imaginaţie şi idei între fantasticul pur şi realismul magic

Născut la 20 octombrie 1947 în comuna Castranova, judeţul Dolj. Primele 7 clase la Şcoala nr. 10 din Craiova, situată pe strada Gării. Liceul la Colegiul Nicolae Bălcescu din Craiova.

Absolvent al Academiei de ştiinţe economice din Bucureşti în 1971.

Ocupă diverse funcţii economice în judeţele Mehedinţi, Dolj, Gorj. Muncitor necalificat într-o echipă de geologi în Munţii Făgăraş. După 1989, redactor, redactor şef la diverse publicaţii locale din Târgu-Jiu, director de editură.

Membru al USR din 1989. A debutat în revista Luceafărul din 29 ianuarie 1977 cu proza scurtă Mozaicul. A colaborat la revistele literare: Luceafărul, Echinox (în limba germană), Ramuri, Tribuna, Viaţa Românească, Libertatea (în fosta Iugoslavie), Tribuna României, Biblioteca română (în limba rusă), Calende, Caietele Columna, Meridian. A publicat în almanahurile Ramuri, Flacăra; în antologii: Gorjul literar, Arc peste timp, Sud-Vest o antologie a scriitorilor contemporani din Oltenia, Antologia membrilor USR care trăiesc în Gorj.

Cărţi publicate :

-Mozaicul, Editura Scrisul românesc, Craiova, 1983.

-Scrisoare către animalele mici, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1986.

-Cenuşa, Editura Fundaţiei „Constantin Brâncuşi”, Târgu-Jiu, 2006.

-Castelul, Editura Fundaţiei „Constantin Brâncuşi”, Târgu-Jiu, 2012.

Premii :

-Premiul revistei Luceafărul,1977;

-Premiul I la Festivalul naţional de literatură Tudor Arghezii, 1980;

-Premiul revistei Ramuri, 1987.

-Premiul Filialei Craiova a USR, 2006.

-Ordinul „Meritul Cultural” în gradul de Cavaler. 2004.

Referinţe critice în reviste:

Vasile Andru. Titu Rădoi, Laurenţiu Ulici, Radu Săplăcan, Constantin Zărnescu, Florea Miu, Valentin F. Mihăescu, Ovidiu Moceanu, Dumitru Radu Popa, Ion Pecie, Gheorghe Crăciun, N. Georgescu, Mihai Dragolea, Constantin M. Popa, Corina Ciocârlie, Mariana Lazăr, Ion Holban, Ion Cristoiu, Sorin Preda, Virgil Podoabă, Ion Popescu Brădiceni, Zenovie Cârlugea, Mircea Moisa, Valeria Manta-Tăicţu, Eugenia Ţarălungă, Ioana Dinulescu, Nicolae Diaconu, I Trancău.

Referinţe critice în volum :

-Florea Miu Cuvinte şi spaţiu, editura Ramuri, Craiova, 2001;

-Ion Popescu-Brădiceni, Opera literară – o insulă misterioasă, Editura Brâncuşi, Tg-Jiu, 2003;

-Florea Miu, Semne, Editura Scrisul românesc, Craiova, 1983;

-Florea Firan, Profiluri şi structuri literare, Editura Scrisul românesc, Craiova, 1986;

-Constantin M. Popa, Clasici şi contemporani, editura Scrisul românesc, Craiova, 1987; -Radu G. Ţeposu, Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2006;

-Dan H. Popescu, Literatură romană, universală şi comparată, Oradea, 2009;

-Dumitru Augustin Doman, Cititorul de romane, Editura Pământul, Piteşti, 2010.

,,Autorul acestei cărţi (Mozaicul – n.n.) – trăitor în Gorj, la Târgu-Jiu – scrie bine, e inteligent şi are imaginaţie, calităţi ce nu se întâlnesc împreună la tot pasul; cartea lui e o culegere de schiţe şi povestiri de factură fantastică, mai exact spus un aliaj de fantastic pur, de ştiinţifico-fantastic şi de realism magic, nu o dată „călit” la temperatura parabolei. (…) Voi mai reveni asupra acestei cărţi plină de imaginaţie şi de idei. (Laurenţiu Ulici, „O surpriză”, „România literară”, 24.03.1983)

,,Un debut surprinzător tulbură apele oarecum liniştite ale prozei de ultimă oră. Este vorba de „Mozaicul” lui Aurel Antonie, autor ce transformă cuvintele în lanuri fosforescente, făcând din parabolă retorta în care prind strălucire ideile. Simple în aparenţă, povestirile din acest prim volum al autorului gorjean au calitatea de a captiva şi de a-şi pune pe gânduri cititorii. Un adevărat eşafodaj ideatic susţine epicul de o factură foarte modernă. (…) Prin ceea ce oferă în acest volum, Aurel Antonie ne dovedeşte cu prisosinţă nu numai că stăpâneşte materia epică într-un spaţiu unde nu se aventurează oricine, dar şi multiplele posibilităţi care stau la îndemâna tânărului prozator de astăzi. Indiferent de evoluţia sa, acest debut impune prin inteligenţa, maturitatea şi chiar originalitatea scriiturii. (Florea Miu, „Proza eseu”, „Ramuri” 15.05. 1983).

,,Un prozator matur, învechit, aş zice, în rele, este tânărul Aurel Antonie, care deşi debutează editorial acum cu „Mozaicul”, pare a fi scris de când lumea schiţe şi povestiri fantastice. Textele sale probează o excelentă cunoaştere a tradiţiei domeniului (Laurenţiu Ulici, în cronica pe care o dedica „Mozaicului”, numea, pe bună dreptate, între spiritele tutelare ale prozei lui Aurel Antonie pe Bontempeli, Buzzati şi mai cu seamă, Borges) şi, deopotrivă, un talent evident, potenţat de imaginaţia debordantă şi ingeniozitatea compoziţională. Tehnicile parabolei cu sens grav şi bătaie lungă sunt disimulate subtil într-un discurs limpid sau, mai exact spus, acreditat ca atare, cu o suspectă inocenţă. În fapt însă, limpezimea vine din simplitatea stilistică, dar, totodată este rezultatul complexităţii semantice. (…) Majoritatea povestirilor au însă doar câteva pagini. Se înţelege că, pe acest spaţiu redus, autorului i se cere o extremă rigoare a compoziţiei. Şi, trebuie spus, Aurel Antonie are din plin această ştiinţă. (…) Adăugând la cele spuse că, nu în ultimul rând, „Mozaicul” oferă o lectură plăcută (acea plăcere de care vorbea Roland Barthes) închei salutând şi eu intrarea marcantă a lui Aurel Antonie în proza contemporană. (Valentin F. Mihăescu, „Aurel Antonie: „Mozaicul”, „Luceafărul”, 23.05.1983).

,,Romanul-parabolă „Scrisoare către animalele mici” transcrie fluxul secret al permanentei aspiraţii la libertate, la viaţa nefalsificată, la împlinire umană, impunând un prozator inteligent, format la şcoala subtilei proze din secolul nostru. (Constantin M. Popa, „Pe marginea cărţilor”, Luceafărul, 5.07.1986).

Ceva ce nu ţine de noi a făcut ca, mai mulţi tineri ai acelei vremi (vremea debutului cu carte), să ne cunoaştem în atmosfera fantastică a Editurii ,,Scrisul Românesc” din Craiova, unde ne deschideau uşile către visul cărţii (că prin revistele de cultură deja apărusem), directorul editurii Ilarie Hinoveanu, redactorul sectiei de proză Dan-Ion Vlad, redactorul secţiei de poezie Marcela Radu, Ion Rusu Şirianu, Vasile predescu, mai târziu Florea Miu, …pe Aurel Antonie atunci l-am cunoscut (eu am debutat în ..82, el în ..83) şi, atunci, nu ştiam unde să-l aşez, el pendulând, ca scriere, între SF, fantasticul pur şi realismul magic (de cel social(ist) se ocupau alţii), graţie unei teribile imaginaţii de a-şi provoca şi stăpâni ideile…Poate, vorba lui Laurenţiu Ulici, voi reveni.