DESPRE CULTURA DE AZI: Spiridon Popescu – între lirismul bacovian şi umorul de fineţe

DESPRE CULTURA DE AZI: Spiridon Popescu – între lirismul bacovian şi umorul de fineţe

,,Grija lui faţă de cuvântul scris este precum grija râului care-şi lustruieşte pietrele, pentru că – nu-i aşa? – nu se poate prezenta în faţa mării cu pietre imperfecte.” (Ion Hirghiduş, în ,,Interogaţii asupra existenţei în exces”, Luceafărul, nr. 22, 9 iunie 1999).

Spiridon Popescu (pseudonime: Arina Velovan, S. Bălănescu) s-a născut la 4 septembrie 1952, în satul Ohaba, comuna Bălănești, județul Gorj. Locuiește în orașul Târgu-Jiu.

A debutat revuistic în iunie 1974, în revista „Ramuri”. A colaborat la revistele: „Ramuri”, „Luceafărul”, „România literară”, „Convorbiri literare”, „Contemporanul – ideea europeană”, „Tribuna”, „Familia”, „Poezia”, „Vatra veche”, „Astra”, „Cafeneaua literară”, „Oglinda literară”, „Bucureștiul literar și artistic”, „Vitralii”, „Semne”, „Rostirea românească”, „Scrisul românesc”, „Noul Literator”, „Mozaicul”, „Revista V”, „Universul cărții”, „Zig-zag” (rubrica „Mașina de scris” a lui Alex Ștefănescu), „Flacăra” (aceeași rubrică), „Columna”, „Caietele Columna”, „Portal Măiastra”, „Caligraf”, „Confesiuni”, „Provincia corvină”, „Serile la Brădiceni”, „Oltart” etc.

Debutul editorial s-a întâmplat în 1991, la Editura „Spicon” din Târgu-Jiu. Este autorul volumelor de versuri: „Oglinda dintre noi” (Ed. „Spicon”, Tg.-Jiu, 1991), „21 de grame de suflet” (Ed. „Zodia Fecioarei”, Pitești, 1996), „Supliment de existență” (antologie și prezentare de Gheorghe Grigurcu, ed. „Punct”, Tg.-Jiu, 1997), „Eseu despre glorie/Essai sur la gloire” (volum tradus în franceză de Paula Romanescu, Ed. „Alcor-Edimpex”, București, 1998), „Diavol cu coarne de melc” (Ed. „Dacia”, colecția „Poeții urbei”, Cluj-Napoca, 2003), „Înger între scaieți” (Ed. „Ager”, Tg.-Jiu, 2004), „Supliment de existență”/„Supplemento di esistenza” (volum tradus în italiană de Mirela Tingire, Ed. „Măiastra”, Tg.-Jiu, 2014), „Diavol cu coarne de melc”, ediția a II-a, revăzută și adăugită, cu grupaje de versuri traduse în limbile franceză, engleză, germană, italiană, spaniolă și greacă (Ed. Timpul, Iași, 2017).

A apărut în volumele colective: „La Masa Tăcerii – scriitori din Gorj” / „Dinner at the Table of Silence – writters from Gorj” (volum tradus în engleză de Liliana Ursu și Sean Cotter, ed. „Clusium”, Cluj-Napoca, 2002), „Antologia membrilor Uniunii scriitorilor din România care trăiesc în Gorj” (Ed. „Scrisul românesc”, Craiova, 2006), „Îmbrățișarea poeților” (ed. „Scrisul românesc”, Craiova, 2009), „Antologia Festivalului mondial de poezie «Mihai Eminescu»”, ediția a IV-a, (Ed. „Europa”, Craiova, 2016), „Scriitori gorjeni – membri ai Uniunii scriitorilor din România” (Ed. „Pim”, Iași, 2016) etc. Este prezent în: „Profiluri și structuri literare” (autor Florea Firan, ed. „Scrisul românesc”, Craiova, II, 2003), „Antologia bibliotecii Convorbiri literare” (Ed. „Convorbiri literare”, Iași, 2004), „Dicționarul biografic al literaturii române” (autor Aurel Sasu, Ed. „Paralela 45”, Pitești, II, 2006), „Dicționarul general al literaturii române” (scos de Academia română, Ed. „Univers enciclopedic”, București, 2006), „Dicționarul biobibliografic al membrilor Uniunii scriitorilor din România – filiala Craiova” (autor Lucian Dindirică ș.a., Ed. „Aius”, Craiova, 2010), „Dicționarul scriitorilor români de azi – din România, Basarabia, Bucovina de Nord, Banatul sârbesc, Europa occidentală, Israel, America” (autori: Boris Crăciun și Daniela Crăciun-Costin, Editura „Porțile Orientului”, Iași, 2011), „Pagini de istorie literară valahă de mâine” (autor: Ion Pachia Tatomirescu, Ed. Waldpress, Timișoara, II, 2015), „Un dicționar al scriitorilor români contemporani” (autor Ioan Holban ș.a., Editura „Tipo Moldova”, Iași, II, 2016). Premii obţinute (selectiv): Premiul revistei „Astra”, la Festivalul naţional „Tudor Arghezi (Târgu-Jiu, 1983); premiul I şi premiul revistei „Ramuri”, la acelaşi festival (1984); premiul al II-lea la concursul de poezie „Cel mai frumos poem al meu” (Bucureşti, 1984; preşedintele juriului: criticul literar Alex Ştefănescu); premiul Festivalului naţional „Sensul iubirii”, pentru volumul de versuri „Diavol cu coarne de melc, ed. I-a” (Drobeta-Turnu Severin, 2004); premiul și medalia „Eminescu” pentru poezie, la Festivalul Internațional de Literatură „Mihai Eminescu”, ediția a XXV-a, Drobeta-Turnu Severin, ianuarie 2015; premiul I, la Festivalul internațional „Adrian Păunescu”, ediția a III-a, iulie 2015, premiul pentru poezie al revistei „Convorbiri literare”, Iași, 2017; premiul „Opera omnia”, acordat unui scriitor de origine gorjeană, în cadrul Festivalului internațional „Tudor Arghezi”, Târgu-Jiu, 2017; premiul „Artur Bădița”, la edițiile 2014 și 2017, ale Atelierului de poezie „Serile la Brădiceni” etc. Referințe critice (în periodice), printre alții: Gheorghe Grigurcu, Alex Ștefănescu, Valentin Tașcu, Adrian Dinu Rachieru, Geo Vasile, Emilian Marcu, Valeria Manta-Tăicuțu, Cristina Cârstea, Paul Aretzu, Mircea Moisa, Toma Grigorie, Romulus Vulpescu, Eugen Evu, Darie Novăceanu, Nicolae Dragoș, Constantin Dumitrache, Emilia Dabu, Victoria Milescu, Ion Pachia Tatomirescu, Alexandru Florin Țene, Aureliu Goci, Mircea Bârsilă, Horia Gârbea, Mihai Duțescu, Gabriel Nedelea, Ion Arieșeanu, Ion Hirghiduș, Petruș Andrei, Ion Cepoi, Ion Trancău, Ion Popescu-Brădiceni, Lazăr Popescu, Florea Miu, Gheorghe Neagu, Aurel Antonie, Lucian Gruia, Virgil Dumitrescu, Veronica Mitu, Daniela Micu, Mihaela Meravei etc.

Referinţe critice (în volum): Geo Vasile, „Poezia română între milenii – dicţionar de autori”, Editura „Dacia”, Cluj-Napoca, 2002; Paul Aretzu, „Viziuni critice”, Editura „Ramuri”, Craiova, 2005; Marin Arcuş, „Ipostaze”, Editura „Scrisul românesc”, Craiova, 2008; Lucian Gruia, „Lecturile unui insomniac (cronici literare)”, Editura „Betta”, București, 2015; Este membru al Uniunii scriitorilor din România din 1999. Avem la ,,Dosarul de scriitor” al lui Spiridon Popescu, şi un set (selectiv) de aprecieri critice, de care ne vom folosi curând, într-un alt demers al nostru şi al cotidianului Jurnalul Olteniei, şi din care reţinem că personajul şi cariera sa sunt ale unui poet sigur realizat şi consacrat de originalitatea operei, în singura lume care e eternă, Lumea culturii.

Spiridon Popescu porneşte, temerar, din straturile originale ale poeziei: sentimentul năvalnic, cruditatea existenţială, expresia fără ocol. Ferindu-se, din instinct, de excesul de artificiu, el scrie stihuri de-o naturaleţe tăioasă, aşa cum ar şuiera, ori ar chiui, ori ar plânge. Cele mai bune dintre ele sugerează acea nebunie solemnă a vântului, a ploii, a furtunii, în care, ne place a ne oglindi ca-n forme fantaste ale sufletului nostru”. (Gheorghe Grigurcu, în „Contemporanul”, din 7 august 1997. Titlul articolului: „Haiducul bacovian”)

Poeziile lui Spiridon Popescu se citesc cu mare plăcere, autorul fiind nu numai visător, tandru, ci şi inventiv, paradoxal, capabil să-l ia mereu prin surprindere pe cititor”. (Alex Ştefănescu, în „Zig-Zag”, din dec. 1993. În cadrul rubricii „Un manuscris în aşteptarea editorului”)

Fragil, puternic, polemic, histrionic, tandru, dar niciodată melodramatic, Spiridon Popescu posedă arta compoziţiei pe spaţii scurte, arta de a resuscita banalul din degradarea sa semantică”. (Geo Vasile, în „Luceafărul” nr. 32, din 16 sept. 1998. Titlul articolului: „Lauri pe eşafod”)

Poetul Spiridon Popescu pare un Prévert mai frust, a cărui ironie se bazează pe un fals retorism, sub care se simte o gingăşie, o afectivitate reală, autentică. […] Poezia lui Spiridon Popescu nu este nici sentimentală, nici complicat filozofică; ea are prospeţimea ingeniozităţii, imprevizibilitatea isteţimii, impetuozitatea nativităţii” (Paul Aretzu, în „Ramuri”, din februarie-martie 2004. Titlul articolului: „Un diavol bine dispus”) „care-l exprimă în întregime, cu un profil spiritual, clădit pe ironic, dar şi pe natura care-i defineşte aerul său de inocent. Poetul şi-a câştigat notorietatea prin universul poeziei ludice, într-o Spiridon Popescu exprimă cariera şi personajul sigur al poetului realizat, consacrat de o operă întrepătrundere originală de lirism de sorginte bacoviană, plutind într-o spumă de umor de fineţe, mereu trepidant şi copleşitor.” (Ion Arieşanu, în „Paralela 45” din 7 august 2007. Titlul articolului: „O filă lângă altă filă…”)

Mereu surprinzător, delicios, desfăşurând jucăuş un polemism tandru, ispitit de dedublări, captând adierile thanaticului, Spiridon Popescu e îndreptăţit să noteze: «E toamnă-n Dumnezeu: cad frunze-n mine» […] Poezia lui adevereşte un talent care, sub masca ludismului, înstrunează cu naturaleţe o coardă gravă”. (Adrian Dinu Rachieru, în „Convorbiri Literare”, din oct. 2004. Titlul articolului: „Masca ludismului”)

Spiridon Popescu este un poet aparte, cu o tonalitate rar întâlnită. Pentru cine-l cunoaşte în carne şi oase, este poetul care, prin lirismul său firesc, reuşeşte să estompeze orice moment prozaic al vieţii. Viaţa lui este, de altfel, un poem unic, o trăire în interiorul acestuia, până la extazul pe care îl poate crea poezia ca drog. […] Poetul Spiridon Popescu are ceva din nebunia cea mai bună, atât de necesară artistului, şi este înzestrat cu talentul deosebit de a depăşi banalul. Grija lui faţă de cuvântul scris este precum grija râului care-şi lustruieşte pietrele, pentru că – nu-i aşa? – nu se poate prezenta în faţa mării cu pietre imperfecte.” (Ion Hirghiduş, în „Luceafărul” nr. 22, din 9 iunie 1999. Titlul articolului: „Interogaţii asupra existenţei în exces”)