Ce este nanotehnologia? În linii mari ea presupune utilizarea de particule extrem de mici în scopuri practice.
Cât de mici? Ca regulă de bază, cel puţin o dimensiune a acestor particule trebuie să fie mai mică de 100 nanometri, un nanometru fiind a miliarda parte dintr-un metru. Ca să vă faceţi o idee: pentru a ajunge la grosimea firului de păr uman ar fi nevoie de o mie de particule de acest gen puse una lângă alta.
Câteva exemple de nanotehnologii care sunt deja realizate şi folosite în practică, chiar dacă sunt încă foarte scumpe:
· lacuri de automobile cu calităţi superioare (rezistente; autorefacere la zgârieturi; cu darea în folosinţă încă din anul 2003)
· oglinzi retrovizoare care nu orbesc
· ferestre auto pe care apa nu condensează
· ferestre transparente pe tavanul auto care produc curent electric; altele care se întunecă după dorinţă
· substanţe adezive (lipiciuri) care, supuse de ex. la microunde, permit şi dezlipirea fără probleme a două piese metalice
· pneuri auto cu calităţi îmbunătăţite prin reducerea frecărilor interne
Să luăm în considerare următorul exemplu. Loţiunile cu protecţie solară folosesc de mult timp oxidul de zinc, aceasta fiind substanţa albă ce acoperea nasul salvamarilor. Substanţa este un foarte bun absorbant al luminii ultraviolete, dar nu arată foarte bine. Acum însă intervine nanotehnologia. Ea permite fabricarea oxidului de zinc cu particule atât de mici încât sunt transparente. Acest lucru nu numai că a eliminat aspectul albicios al loţiunii, ci a mărit şi eficienţa stratului de nanoparticule în blocarea luminii ultraviolete.
O altă aplicaţie fascinantă: geamurile cu auto-curăţare. Stratul de nanoparticule de dioxid de titan depozitat pe sticlă joacă două roluri: absoarbe lumina ultravioletă şi produce radicalii liberi ce descompun mizeria. În plus, are şi efectul de a împiedica formarea picăturilor de apă. Atunci când ploaia loveşte în fereastră, în loc să se formeze mici picături apa se împrăştie formând o peliculă transparentă.
Nanotehnologii posibile în viitor:
· lacuri de automobile care-şi pot schimba culoarea
· caroserii de automobile, precum şi aripi de avion care-şi pot modifica forma după cerinţele aerodinamice momentane
· amortizoare auto la care viscozitatea lichidului se lasă reglată instantaneu după necesităţi
· motoare fără uzură/frecări; motoare cu consum redus de combustibil
· catalizatoare şi acumultoare auto mai eficiente
· ferestre auto care se pot întuneca după dorinţă
· materiale uşor de întreţinut, de ex. stofe care nu se murdăresc, nu se îmbâcsesc, nu prind miros sau nu se udă.
Cel mai important domeniu pe care nanotehnologia îl va revoluţiona este cel medical. Nanomotoarele ar putea trata cancerul. Roboţeii minusculi „repară” celulele din interior.În scurt timp, povestea din filmul „O călătorie fantastică” ar putea deveni realitate. Oamenii de ştiinţă au reuşit să trimită nanomotoare în celule umane vii, această invenţie ar putea fi folosită pentru a „repara” organismul din interior.
Nanomotoarele sunt motoare minuscule făcute din filamente din aur, care se pot mişca prin corp, printre celule.
Imaginaţi-vă cum ar fi să ajungem în interiorul celulelor canceroase, să le tai sursa de energie şi să le omori.
Spune Tom Mallouk, profesor la Universitatea de Stat Pennsylvania
Mai mult, micii roboţeii ar putea fi folosiţi pentru a face intervenţii chirurgicale în interiorul unei celule sau pentru a transporta medicamente.
Din păcate, nanomotoarele nu au fost încă testate în interiorul unui animal sau om, iar acest pas ar putea fi făcut abia peste zece ani. Mallouk şi echipa lui sunt încă în faza de experiment, încercând să înţeleagă cât mai bine cum funcţionează mecanismul celular.
Roboţeii creaţi au un diametru de 300 de nanometri şi o lungime de 3 micrometri, deci sunt mai subţiri ca un fir de păr. Nanomotoarele au fost inventate acum 10 ani, la Universitatea Pennsylvania, dar atunci aveau nevoie de un combustibil toxic pentru a funcţiona şi nu se puteau deplasa într-un fluid biologic, adică în interiorul celulelor umane. La acest experiment, cercetătorii au înlocuit combustibilul toxic cu ultrasunetele şi forţa magnetică pentru a mişca nanomotorii. La testare au fost folosite celule canceroase de tip HeLa din tumoarea cervicală a unei femei.
