Într-un oraş, implicat total în lupta pentru capitală europeană culturală, în care statuile “se nasc” peste noapte, privirile mai marilor noştri par să fi fost distrase de la nevoile elementare.
Un exemplu de importanţă maximă ar fi trecerile de pietoni care au început să fie “înghiţite” de cenuşiul asfaltului. Problema este, cum spuneam, de importanţă majoră pentru că, fie că vrem, fie că nu, cel puţin din acest punct de vedere, ne împărţim doar în două categorii: şoferi şi pietoni. Iar probleme sunt şi pentru unii, şi pentru alţii.
Eu fac zilnic zeci de kilometri şi prin natura ocupaţiei, le-am învăţat pe unde sunt (trecerile de pietoni – n.r.). Există totuşi zone unde sunt prost semnalizate, pentru că vopseaua de marcaj s-a luat şi semnele de avertizare sunt acoperite de copaci. Ca şofer trebuie să fii atent mai tot timpul, pentru că te trezeşti cu pietonul în faţă.
Spune Marian Velişcu, şofer de taxi
Iar pietonii ştiu doar că au dreptul de a trece pe trecerea de pietoni. Referindu-ne aici la cei care nu se aventurează să treacă strada prin locuri nemarcate.
Dacă o văd, trec pe ea, dacă nu trec pe unde pot. La mine în cartier au avut loc accidente şi pe trecerile de pietoni, pentru că nu se mai văd liniile alea albe.
Spuna Mariana Ispas, o femeie de 54 de ani
Bulevardul Carol este unul dintre cele mai circulate din oraş, dat fiind faptul că face legătura către un reper important al Craiovei, Gara. De jos, de la Universitate, până la Gară, sunt patru-cinci treceri de pietoni. Le propunem autorităţilor să urce într-o maşină, la volan, şi să încerce să îşi dea seama unde sunt dispuse, fără a se uita la semnele rutiere. Garantăm că nu le vor vedea, pentru că majoritatea “s-au şters”.
Şi dacă nu se găseşte suficientă vopsea pentru a marca măcar punctele fierbinţi, să se monteze o statuie cu indicatorul “Atenţie, trecere de pietoni!”.
