În încercarea de a face lumină asupra unor evenimente petrecute în ultimul timp pe lângă echipă, Carmen Amariei a reuşit să rezolve câteva dintre ele. După o conferinţă spumoasă, se pot trage unele concluzii, fireşti şi bine structurate. În primul rând, odioasa presă craioveană, în frunte cu mult citatul “Ediţie Specială” din ale cărui materiale se găseau pasaje întregi pe foile de care Amariei a venit însoţită la conferinţă, este de vină. Nu a fost alături de echipă, nu înţelege nimic din ceea ce se întâmplă, are surse necredibile şi în general, ar fi bine să-şi vadă de alte treburi pentru că la chestia cu sportul, în general şi handbalul în special, nu se pricepe.
Cum să scrii că sunt transferate jucătoare de la Cluj pe salarii de invidiat, că echipa joacă în salturi sau că eşti departe de obiectiv? Ruşine, ruşine, de trei ori ruşine! La colţ cu noi, ne….! Ne oprim aici, dar îi mulţumim distinsei doamne pentru faptul că ne citeşte. Îi urăm lectură plăcută în continuare. Mai târziu puţin pentru că vine meciul cu Brăila şi nu am vrea să fim acuzaţi că întreţinem o atmosferă proastă la echipă. Dorim să asigurăm liniştea atât de propice performanţei, să facem parte din întregul care contribuie la acest lucru, Amariei mărturisind în cadrul conferinţei amintite că are parte în Bănie de tot ce îşi doreşte.
Gogoriţă arătată cu degetul pentru salariu
Referitor la problemele cu Alexandra Gogoriţă, Carmen Amariei a dezvăluit că de fapt acestea sunt legate de bani, că de la latura financiară a pornit totul. “În momentul venirii mele la această echipă m-am înţeles foarte bine cu Alexandra Gogoriţă, i-am explicat planurile de viitor şi faptul că face parte din nucleul echipei şi că mă bazez pe ea, pentru a consolida o echipă competitivă la Craiova. Chiar dacă a suferit în ultimii doi, trei ani în sânul acestei echipe, Alexandra a spus că această schimbare o va face foarte mult să progreseze şi îşi doreşte din tot sufletul să colaborăm foarte bine. Peste o lună, la începutul lunii septembrie, a venit la mine cu rugămintea de a o lăsa să plece. M-am opus cu vehemenţă pentru că echipa avea nevoie de ea, ea avea nevoie de SCM. Am întrebat-o motivele pentru care vrea să plece şi a spus că sunt motive personale. Mi le-a detaliat puţin şi i-am spus să rămână cel puţin până la sfârşitul sezonului. Cererea Alexandrei Gogoriţă pentru a continua la formaţia noastră a fost mărirea salariului de patru ori. Bineînţeles că răspunsul clubului a fost că vom discuta în vară de o renegociere, aşa cum era stabilit şi în contractul ei, cu condiţia să arate că merită mărirea salariului. După meciul de la Braşov dorinţa de a părăsi acest club i-a fost respectată.
Ca drept dovadă, după meciul de la Cluj, am primit un telefon din partea conducerii care mi-a confirmat dorinţa ei de a părăsi echipa. Nu ne-am mai opus şi nu mai face parte din lotul echipei. Noi i-am propus să aibă un contract până în 2016, cu posibilitate ca în 2015, dacă primeşte o ofertă foarte bună din străinătate, să fie liberă. Nu s-a putut şi i-am oferit posibilitatea să nu se mai chinuie şi să spună ea cum s-a simţit umilită. Dacă nu te simţi bine la o echipă nu ai cum să performezi”, a explicat Carmen Amariei. Deci, cu alte cuvinte şi aşadar, banii sunt de vină! Corect, aşa să fie, numai că se nasc unele întrebări. De ce după doi-trei ani de chin înduraţi la Craiova cu alţi antrenori, Gogoriţă a ales să plece acum, când la conducerea echipei este Amariei? De ce înaintea meciului de la Cluj, Gogoriţă se antrena într-o parte a sălii iar echipa într-alta? Reamintim că în meciul în cauză, Alexandra Gogoriţă a fost cea mai bună marcatoare a echipei cu cinci reuşite.
Cum se face că, avidă de bani, fiind interesată doar de latura materială, Gogoriţă a renunţat la salariile pe care putea să le primească până în vară când îi expira contractul? Dacă ar fi fost interesată doar de bani, logic ar fi fost să stea liniştită pe bancă, să îşi ia salariu deloc de neglijat la vremurile pe care le traversăm îngroşând rândul celor care se odihnesc fără probleme în locaţia amintită. De ce nu a fost antrenoarea în stare să schimbe opţiunea financiară a jucătoarei dacă asta a existat în felul pe care îl spune tehniciana? Nu face parte din manageriatul echipei? Gogoriţă putea să ceară şi luna de pe cer. Asta înseamnă că dacă nu i se poate da trebuie să nu mai existe negocieri, nu trebuie făcute eforturi pentru ca un jucător de valoare să rămână la Craiova? A fost o jucătoare în vară pentru care s-au găsit resursele unor negocieri palpitante, transformate într-un contract frumos deşi anterior venirii lui Amariei conducerea clubului stabilise cu jucătoarea în cauză cu totul altceva, adică un contract cu 30 la sută mai mic. Desigur, o altă invenţie a media care, în general, vorbeşte multe prostii şi este foarte prost informată, iar în particular, numai prostii şi aberaţii!
ROI… Roi… roi-ul!
După ce am mai aflat despre suferinţa declanşată de iubirea culorilor alb-albastre şi profesionalismul desăvârşit în care se desfăşoară activitatea la echipă, a venit punctul culminat al conferinţei. Întrebată dacă obiectivul formaţiei craiovene rămâne acelaşi, adică play-off-ul, Amariei a parat frumos, cu o lovitură de maestră: “Obiectivul echipei a fost clasarea pe locurile 1-7 şi rămâne acelaşi. Dacă doriţi vă arăt contractul meu şi regulamentul de ordine interioară al echipei, asta scrie în acestea”.
Ups! Păi până mai acum ceva timp, mai prin toamnă aşa, se vorbea clar şi răspicat de play-off, adică de locurile 1-6 ale campionatului. Păi atunci de ce s-au făcut investiţiile acestea în echipă, de ce s-a mărit bugetul către o sumă care ar fi invidiată de o echipă de fotbal de ligă secundă? Se vehiculează, şi am dori ca suma să fie confirmată sau infirmată oficial de către club, cu hârtiuţe parafate şi semnate, că din vară până acum, la nivelul lunii februarie, s-ar fi cheltuit vreo 300 de mii de euro. Să vii acum să spui că tu ai în contract altceva …e cam ciudat. Sunt numeroase înregistrările în care întrebată dacă obiectivul este play-off-ul, Amariei a răspuns afirmativ.
Desigur, şi de data aceasta fabulăm şi aruncăm vorbe aiurea! În fine, s-a mai vorbit şi despre faptul că sunt jucătoare, cităm: “chiar aduse în vară”, care vor părăsi echipa dacă nu au atitudinea corespunzătoare. Cu alte cuvinte între cele găsite aici, sau care au mai rămas după discuţii preliminare în vară, şi cele care au venit, există diferenţe. Să fie împărţite în categoria cele “tinere ” şi cele “bătrâne”, scuze, experimentate? Nu în ultimul rând trebuie să amintim de “vocile” din handbalul autohton care au lăudat echipa craioveană pentru jocul prestat de când echipa a fost preluată de Carmen Amariei. Să fie la ei! Şi într-un final: aici este CRAIOVA, aici este OLTENIA! Iar cu oltenii, şi în special craiovenii, nu e de glumit, nu sunt aşa de uşor de “aburit” şi nici nu au mintea îngustă!
––––––
Dorinţă
Meciul cu Brăila: mergem la victorie
Referitor la ceea ce a devenit subiectul “mic” al conferinţei dar care ar fi trebuit să fie principal, şi anume partida de sâmbătă cu Dunărea Brăila lucrurile au fost clare: se merge la victorie. Echipa chiar are nevoie de cele trei puncte puse în joc pentru a mai putea spera că îşi îndeplinişte obiectivul, adică clasarea pe locurile 1-6. Scuze, nu asta scrie în contractul antrenoarei, dar îl vrem noi, uite aşa de nebuni! Nebunii dr…! Revenind, meciul nu se anunţă unul uşor pentru că Dunărea vine după o înfrângere pe teren propriu şi îşi doreşte să recupereze punctele pierdute. De partea cealaltă se găseşte o formaţie care nu a mai cunoscut gustul victorie de patru etape dar joacă pe teren propriu. Pentru publicul craiovean ne dorim aceeaşi vehemenţă pe teren a jucătoarelor precum a avut coordonatoarea echipei în conferinţa de presă. Mult succes!
